60 matches
-
în picioare și strigă înspăimîntat: - Iată de ce m-am temut! Ieșiră cu toții afară cât putură de repede. Mâna lui Hor arătă cerul dinspre zarea unde trebuia să fie Muntele de Foc. Tot cerul părea prins acolo într-un grătar de nourași lungi și subțiri sau de raze lăptoase și încet începu să se ridice sus, tot mai sus, o uriașă ciupercă de fum sau de țărână spulberată. Hor se duse în partea cealaltă a micului podiș din pisc. Ceilalți veniră după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca laptele. Visa și ea...visa în felul ei... Doar aici, pe lizieră, la marginea pădurii, se simțea în largul ei. Și la mătușa Domnica, mamă cu inimă bună, care a crescut-o până aproape de cinci ani
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Digby rămase locului, cu urechea la pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua de piatră, papucii lui stîrneau un nouraș de praf. Totul era În paragină aici. Lemnăria scării nu fusese lustruită de multă vreme, iar macheta subțire care-o acoperea era uzată și pe-alocuri ruptă. CÎtă deosebire Între aripa aceasta și eleganta casă de sănătate de dincolo de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bate în răstimpuri primăvara și toamna.” (Simion Mehedinți, George Vâlsan-Lecturi geografice ) „E în toiul secerișului. Satul țiuie a pustiu, ulițele goale așteaptă zadarnic: nici copiii nu mai ies să se joace în praful lor, răscolindu-l și pierzându-se în nourașii ce se ridică deși, grei, înecăcioși, luminați de soare. Afară e un zăduf arzător, și toată suflarea câtă a mai rămas în sat s-a tras la umbră. E către amiazi și soarele e ca o bobotaie de argint. Câinii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bucla alb-aurie un nor plutind singuratec pe siniliul cerului. Moș Dumitru nu a scăpat prilejul să-l înțepe pe Pâcu. Pâcule! Atâta fum ai scos din pâclișâta ceea de lulea încât începe să se înnoureze. Si tu de colo. Un nouraș amărât și gata,tu te sperii, ca babele - a răspuns Pâcu, parcă cu chef de arțag. Dacă nu plouă la noapte, să nu-mi spui mie pe nume, Pâcule! Da’ de unde până unde știi tu că va ploua la noapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ioana mea cu făcălețul după mine. Spune și tu dacă însurătoarea de tânăr îi o afacere bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că, cu un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat cineva. Gândurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. Fumul de tutun îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o încheiere de efect. Ca să-și scormonească avântul reciti tot articolul, mormăind și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de-ai surorii mele. - Și În acest jurnal se scrie și despre dumneavoastră? - S-ar putea, așa, amintiri. Că eram o soră mai mică. Uitați-vă: «SÎmbătă, 11 aprilie 1942. Ieri a fost o zi adevărată de primăvară. Cer albastru-alb, nourași ușori, albi, diafani, soare ușor căldicel, vînt plăcut de primăvară. M-am plimbat aproape trei ceasuri. Eram atît de obosită cînd m-am Întors, ca și copiii cei mici pe care-i scoți la soare. Îmi venea să zburd, să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]