107 matches
-
Ceasornicul ritmează suav alcătuirea Ființei din non-existent : „Trece Nimeni visător, / blond și înmărmuritor, / printr-un veșnic șir de numeni / la același numitor.” În versul al treilea, trebuie citit numeni în loc de nimeni - așa cum apare în strofa penultimă (Cf. DEX, p. 703 : numen, „lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial”). Al doilea poem, Răsfrângere cu spini, introduce elegia soției lui Orfeu, adică a hotarului (la fel de implacabil ca a doua lege a termodinamicii), care marchează că nimic în
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
mod de a le cruța fragilitatea. Mai mult, este o garanție că adevărul ajunge la urechile lor. Ca un om să fie receptiv la transcendență, trebuie îmbiat cu un șir de povești enigmatice. Lipsa poveștii nu numai că ar ține numenul departe de lume, dar l-ar condamna pe om la neînțelegere. În plus, în fața marilor întrebări ale existenței („întrebările rusești”, cum le numește Andrei Pleșu, exemplu „care este sensul vieții?”, „ce este iubirea?”), nu poți răspunde silogistic, prin argumente logice
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
iubirii este salvată de la dispariție, prin aceeași înțelepciune: ”noi ne iubim ca necuvintele,/ prin înțelepciunea amânării...” (Insolația spirituală). În ” Tristețea unei iubiri”, Daniela Voiculescu se întreabă retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un spațiu al sinelui ce păstrează dorința după frumusețea și perfecțiunea edenică: “mă duc în altă grădină,/ să îmi culeg narcise și
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
cu împuternicire mistică, cu acea prerogativă pe care ți-o ei iei singur atunci când simți că ceva ți-a adus atingere pe dinlăuntru. În schimb, calea cea mai lesne de măsluire a spiritului athonit e să simulezi revelații inspirate de numenul aflat în spatele Muntelui. Genul de pietism postiș ivit din nevoia de a ascunde constatarea că Athosul, lăuntric vorbind, te-a lăsat acolo unde erai înainte de a-l atinge cu piciorul. Nimic din toate acestea la autorul Dan C. Mihăilescu, scriitorul
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
cedezmă apăr cunecuvintele... XIV. , de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani. Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc. Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Citește mai mult Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Citește mai mult Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani.Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc.Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris.... Abonare la articolele scrise de cezar c. viziniuck
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
iubirii este salvată de la dispariție, prin aceeași înțelepciune: ”noi ne iubim ca necuvintele,/ prin înțelepciunea amânării...” (Insolația spirituală). În ” Tristețea unei iubiri”, Daniela Voiculescu se întreabă retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un spațiu al sinelui ce păstrează dorința după frumusețea și perfecțiunea edenică: “mă duc în altă grădină,/ să îmi culeg narcise și
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfințit.eram doar noi, pe-o margine de lume,întrebători, închipuind povești,rugându-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunești.doar sufletele noastre își vorbeau,cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar marginea de lume s-a cutremuratde-atâta
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfintit.eram doar noi,pe-o margine de lume,întrebători,închipuind povești,rugandu-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunesti.doar sufletele noastre își vorbeaucand ochii încă nu-nvatar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar marginea de lume s-a cutremuratde-atata dragoste
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
VIZINIUCK Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani. Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc. Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Referință Bibliografică: Cezar C. Viziniuck / Cezar C. Viziniuck : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CEZAR C. VIZINIUCK de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341390_a_342719]
-
o serie de întrebări relevante specifice și a oferi răspunsuri pertinente. Conceptul ne asigură o „decupare” corectă a realului și generează și o „trăire în concepte”, o anumită adeziune și atitudini cognitive și, chiar, psihologice. Se spune că nomen est numen<footnote Bell, Daniel, The Coming of Post-Industrial Society. A Venture in Social Forecasting, Basic Books Inc, New York, 1973, p. 9. footnote>, adică acordarea unei denumiri realului este o expresie a cunoașterii specificului acelui „domeniu” (ceea ce nu are un „nume” nu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
André Akoun (coord.), Mythe et croyances du monde entier, Lidis-Brepols, Paris Valtchinova, Gulia, 1998, „Entre religion, tourisme et politique: la naissance du pèlerinage de Rupite, Bulgaria”, În Ethnologie française, nr. 3 Van Baal, Jan, 1976, „Offering, Sacrifice and Gift”, În Numen, vol. XXIII Van Bolle, Kees, 1987, „Myth”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, MacMillan, New York Van Geldern, James, 1993, Bolshevik Festivals, University of California Press, Berkeley Van Gennep, Arnold, 1996, Riturile de trecere, Polirom, Iași Vaughan, Mary Kay
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin care scriitorul depășește „schisma” kantiană („numen” vs. „fenomen”, „conștiință în genere” vs. „conștiință individuală”) și fundamentează filosofia practică din publicistică. Într-o secțiune a ei, lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) continuă demonstrarea modernității și actualității scriitorului (operația se bazează pe „reconstruirea” eminesciană a conceptului
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
a acelui mysterium tremendum, a acelei majestas care emană o putere copleșitoare; descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înflorește ființa în plenitudinea ei desăvârșită. Otto desemnează toate aceste experiențe prin termenul de numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect al puterii divine. Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc și nici cosmic, și care-i dă omului sentimentul nimicniciei sale, făcîndu-l să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Tocmai această alchimie, cum nu se poate mai subtilă, și cât de misterioasă, este cea care eludează ceea ce Paul Valéry numea brutalitatea conceptului. În căutarea lui "deprofundistă", căutare a unei așa-zise profunzimi, a unei esențe a realității, a unui "numen" dincolo de fenomen, el nu vede înflorirea a ceea ce este marca plăcerii și a dorinței de a-fi-împreună prin ceea ce se oferă privirii și, deci, se oferă pentru ființă. Karl Jaspers face referire, în câteva dintre analizele lui, la "comunicarea existențială" ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de natură să prezinte un interes special pentru mine. Am mai arătat În repetate rânduri că specialitatea mea o constituie fenomenele obișnuite, de zi cu zi. Și Ravelstein mi‑a atras atenția asupra acestui lucru; pe mine nu mă interesează numenele, adică „lucrurile În sine” - pe acestea le las În seama Kanților din lumea noastră. Dar niște cadavre negre, decapitate, Într‑o junglă În care orhideele purpurii se prăvălesc În ghirlande de zeci de metri, sunt fenomene, nu‑i așa? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să aflu și voi afla, își spune el mereu. Nu mă las, să se împace alții cu filosofia, să încheie armistiții, să-mi zâmbească disprețuitor, prostule, bucură-te, frate, de ce poți cunoaște, nu mai umbla după ce nu poți, zi-i numen și bună ziua, nu se poate ști ce e, aia e, ce te frămânți atâta? Și totodată să se ocupe alții de trocul avantajos cu lumea de apoi, să-și asigure locuri bune în parcare, treaba lor, să le fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
unui creștinism văzut ca religie absolută, fiind supus unor îmbunătățiri ulterioare, înțeles ca atare și de apologeții creștini prin adevărata religie. Respectul pentru creștinism, care transpare dintr-o asemenea aserțiune, nu-l împiedică în definirea realității Dumnezeului biblic generic ca numen sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestei "umanității din om", al condiției umane întemeiate pe setea de absolut, pe puterea unei acțiuni, a unui cuvânt, a unui gest, a unei cărți de a eterniza clipă. În românele sale, alsolutul, sau, cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, "numenul", adică perfecțiunea, ideea fără cusur, este capacitatea omului de a se devota necondiționat unei cauze, de a se dărui total unei ființe, este "experiența umană a divinului", așa cum apare la teologul protestant Otto Rudolf, în opera să Lo sânto. Sobre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a se dărui total unei ființe, este "experiența umană a divinului", așa cum apare la teologul protestant Otto Rudolf, în opera să Lo sânto. Sobre lo racional e irracional en la idea de Dios5. Acesta analizează categoriile de "sfânt" și "numen" că experiența religioasă fundamentală. Mircea Eliade spune că Otto Rudolf încearcă, de fapt, să facă o analiză nu a ideilor de Dumnezeu și religie, proprii teologiei tradiționale, ci a formelor experiențelor religioase comune. Preluând ideile lui Rudolf privind experiență umană
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de María Zambrano 6, "un element specific și singular care se sustrage rațiunii, este inefabilul, inaccesibil înțelegerii la nivel de concept". Unul din aspectele acestui element "în întregime sui-generis", cum spune Otto Rudolf, este "misterul", si la această parte a "numenului" se referă Sábato, ca "intrinsec absolutului", ascuns și secret, care nu se înțelege, nici nu se concepe, care nu este cotidian, nici familiar, dar care fascinează, atrage, captează și exalta. Ca artist, Sábato vede absolutul în chipurile diverse ale purtătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
această întâlnire s-a nascut cel mai straniu cântec popular pe care l-a creat omul vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul pur, ci înseamnă nevoia acestui absolut, așa-numita metafizica a concretului, "lucrurile văzute prin ele însele, florile prin ele însele"140. A nega argentinitatea tangoului, spune Sábato, "este un act la fel de sinucigaș că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ordini și armonii extraordinare, un mozaic de sisteme interdependente (atomi, stele, galaxii), totul desfășurîndu-se cu o asemenea coerență și continuitate, încît impresia unui plan predeterminat, desăvîrșit devine copleșitoare, ca și urmele arhitectului său intangibil. Ordinea este implicită, nume-nologică (de la grecescul numen, însemnînd acțiune divină), potrivit unor autori precum E. Swedenborg, R. Ruyer sau a gnosticilor de la Princeton sau Berkley. Noii gnostici prezintă un model integral teocentric. Cosmosul lor seamănă bine cu cel al materialiștilor, dar e însuflețit de spirit. Se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
două forme temporale 5, pe care le putem asimila blocului temporal (vezi supra) vs convenționalei succesiuni trecut-prezent-viitor: [...] în focul selenar, în recea combustrie a realului, se întâlnesc acum timpul punctat de sonul ceasor nicului și "noaptea amintirii", timpul ei dolorific, numenul de vis. E singurătatea măsurată în auz, revelată sieși prin incantarea urechii, un plictis de vrajă care obnubilează lumea, o muzică a solitudinii făcută din sonurile ce sunt ca o eroziune a realului: greieri, șoareci, și care din acest lent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
definește stereotipurile drept o formă de generalizare care se bazează pe reducționism 592, susține că imaginea Balcanilor pendulează între stereotipuri și realități istorice, fiind totodată o "realitate superioară, o oglindire a lumii fenomenale, a esenței și naturii sale adevărate, de la "numen" la "fenomen" (...) niciunul dintre politicienii, jurnaliștii sau scriitorii care s-au specializat în critica severă a Balcanilor (...) nerevendicând (n.n.) vreodată baza filosofică a argumentației sale, deși a ajuns la ea"593. Todorova discută despre stereotipurile legate de Balcani în termenii
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]