112 matches
-
diletanți pufăind apoftegme prețioase într-un domeniu pe care nu-l cunosc: filosofia. Ce au în comun cei șase sunt cîteva însușiri generice: 1) nu cred în Dumnezeu și se declară, dacă nu atei, atunci agnostici cu rezerve serioase în privința numenului divin; 2) au convingerea că singura formă de cunoaștere e știința, religia fiind o contrafacere ivită din superstițiile speciei, drept care singura speranță legată de religie e să dispară cît mai repede; 3) religia e sursa a numeroase nenorociri, cazul cel
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
Dumnezeu malign, care produce cu bună-știință plăgile istorice. Cu alte cuvinte, Schelling e mai blînd: îl disculpă pe Dumnezeu și pune răul în seama unei proces impersonal care a luat naștere odată cu creația universului. Prin urmare, nici omul și nici numenul divin nu sunt răspunzători de existența răului, ci o falie care s-a creat la începuturi în ființa divină. Falia aceasta nu e rodul voinței divine, ci un accident de parcurs a cărui cauză stă în natura contradictorie a lui
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
sale care se cuvin raportate, după cum afirmă cel mai recent dintre ei, Aurel Sasu, la „limitele, erorile, adevărurile și prejudecățile unei istorii înșelătoare”. Deoarece voindu-se orgolios retranșat în scrisul personal, încercînd „voluptatea de-a fi singur”, autorul Stelei fără numen-a putut evita tangența la cele două extreme politice cu care a fost contemporan. Ambele soldate cu o inadecvare de fond, pe care el însuși a ajuns a o conștientiza dureros. Inițial o apropiere de fascinantul Nae Ionescu, marșînd pe
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
pe care nu-l poate auzi. Dan Iacob e din regnul deficitarilor cărora pîlnia unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere, ritualul religios îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
în care nimerește un meditativ căruia îi lipsește fibra mistică, Dan Iacob postulînd un Dumnezeu pe care nu-l simte, dar pe care îl instituie din fidelitate față de tradiție. Teologia, cînd nu e revelație acceptată, e stipulare subiectivă a unui numen consolator, iar pornirile reflexive ale lui Dan Iacob merg în direcția unei teologii creștine, așa explicîndu-se interesul arătat pentru Schmemann sau Siluan Athonitul. Cum pentru Dan Iacob nu contează decît cărțile în al căror spirit și-l regăsește pe al
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni pe care misticul nu le poate digera în ruptul capului, și asta grație vocației de a se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
exigența frumosului, pe cînd cel de-al doilea are la îndemînă asceza și e preocupat de anularea voinței proprii. Și unul și altul urmăresc același scop, sentimentul de eliberare pe care îl trăiesc în momentul cînd, rupîndu-se de lume, ating numenul universal. Primul plătește eliberarea cu nebunia, al doilea o plătește cu mortificarea trupului, dar nici unul nu o face fiindcă așa vrea, ci fiindcă e împins de o voință irepresibilă. Lumește vorbind, trăim într-o bolgie a necesității din care nu
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
lui Zizin Cantacuzino s-o traducă în limba lui Pascal, așa explicîndu-se de ce prima variantă franceză a Lumii ca voință și reprezentare aparține unui român (cf. volumul Contradicția lui Maiorescu de Nicolae Manolescu). Întorcîndu-ne la estetică, scopul artei e sesizarea numenului divin, creația avînd drept țintă „cunoașterea frumosului”, expresie care l-ar fi umplut de consternare pe Kant, la care judecata de gust nu numai că nu cere cunoaștere, dar chiar o exclude, căci dacă gustul ar fi o facultate care
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
tonul impersonal, de exponent al unei stihii ce vine de dincolo. Prin urmare, a înțelege o operă nu înseamnă s-o percepi ca pe o expresie posibilă a eului tău (vezi Călinescu), ci ca pe o poartă care duce la numenul depersonalizat, unde expresia ființei tale nu are nici o greutate. O operă se înțelege prin intuiție spontană, și orice comentariu în marginea ei are darul de a o altera.
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
gust de bază la lectură, ca o concluzie finală a unei reacții de intelect, atunci volumul lui Mihai Butnariu are aerul încurajator al unei pledoarii senine. Pledoaria se sprijină pe știință și are drept țintă același obscur și afurisit de numen divin, care, de milenii încoace, îi frămîntă pe gînditori cu inexistența lui. De data aceasta, aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
ca omenirea să nu poată afla vreodată cum arată universul ca atare, în afara prezenței umane. Noi știm doar forma pe care le iau procesele în conștiința noastră, iar această formă e chiar lumea în care trăim. Noi percepem fenomenele, dar numenul ne este interzis. Azi oamenii de știință au epuizat cercetarea fenomenelor și au ajuns la numen. Urmarea e că vor să gîndească numenul în termeni de fenomen. Mai precis, Dumnezeu e o matrice energetică care constă din niște supracorzi care
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
știm doar forma pe care le iau procesele în conștiința noastră, iar această formă e chiar lumea în care trăim. Noi percepem fenomenele, dar numenul ne este interzis. Azi oamenii de știință au epuizat cercetarea fenomenelor și au ajuns la numen. Urmarea e că vor să gîndească numenul în termeni de fenomen. Mai precis, Dumnezeu e o matrice energetică care constă din niște supracorzi care se pot lungi și scurta după reguli neștiute, iar aceste corzi au fiecare 10 dimensiuni, numai
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
procesele în conștiința noastră, iar această formă e chiar lumea în care trăim. Noi percepem fenomenele, dar numenul ne este interzis. Azi oamenii de știință au epuizat cercetarea fenomenelor și au ajuns la numen. Urmarea e că vor să gîndească numenul în termeni de fenomen. Mai precis, Dumnezeu e o matrice energetică care constă din niște supracorzi care se pot lungi și scurta după reguli neștiute, iar aceste corzi au fiecare 10 dimensiuni, numai că ele sînt înfășurate, adică trecute în
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Ceasornicul ritmează suav alcătuirea Ființei din non-existent : „Trece Nimeni visător, / blond și înmărmuritor, / printr-un veșnic șir de numeni / la același numitor.” În versul al treilea, trebuie citit numeni în loc de nimeni - așa cum apare în strofa penultimă (Cf. DEX, p. 703 : numen, „lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial”). Al doilea poem, Răsfrângere cu spini, introduce elegia soției lui Orfeu, adică a hotarului (la fel de implacabil ca a doua lege a termodinamicii), care marchează că nimic în
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Prin urmare, iubirea e sublimație, o înnobilare a instinctului pînă la rangul vocației culturale. Al treilea vorbitor, Lavinello, face sinteza predecesorilor și urcă iubirea la treapta dragostei de Dumnezeu. Iubirea nu e nici fornicație și nici sublimație, ci aspirație către numenul divin. Cine năzuiește la iubirea frumuseții eterne se va mîntui, căci adevărata iubire e iubirea de Dumnezeu. Dacă primele două poziții au bunul-simț al concepțiilor normale, cea de-a treia aduce o nuanță de stupefiere transcendentă, cu îndrăzneala postulării unui
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
chiar acesta e flerul. Ceea ce înseamnă că, pe lîngă talent, ca formă uzuală de dexteritate a pensulei, și pe lîngă gust, ca putere de discriminare a grației din forme, pictorul mai are nevoie de ceva: de pori exacerbați în sesizarea numenului aflat dincolo de lume. Fără aceste antene de finețe ominoasă, pictorul e un fluture care se pretează la prestidigitații facile menite succesului. Și cum antenele nu i se trezesc în lipsa unei persoane care să-i întrețină tonusul sufletesc, în pictură nu
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
sufletesc, în pictură nu ajungi nicăieri dacă nu ai un maestru pe potrivă, ideea pionieratului pe cont propriu fiind o naivitate. Paștina fără Ciucurencu ar fi fost un pictor cu talent, dar fără simț numinos. În fine, scopul picturii e numenul, numai că numenul nu-l vezi direct, dar vezi răsfrîngerea lui în lume, adică vezi văzduhul, aerul prin care transpare stihia. Nu materia lumii se arată într-un tablou, ci aura de spirit care o însuflețește. Din acest unghi de
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
nu ajungi nicăieri dacă nu ai un maestru pe potrivă, ideea pionieratului pe cont propriu fiind o naivitate. Paștina fără Ciucurencu ar fi fost un pictor cu talent, dar fără simț numinos. În fine, scopul picturii e numenul, numai că numenul nu-l vezi direct, dar vezi răsfrîngerea lui în lume, adică vezi văzduhul, aerul prin care transpare stihia. Nu materia lumii se arată într-un tablou, ci aura de spirit care o însuflețește. Din acest unghi de vedere, un tablou
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Din acest motiv, ce o doboară pe autoare nu e vitregia împrejurărilor, ci predispoziția francă spre chinul gratuit. „Gratuit“ e luat aici în accepția etimologică a termenului, de chin descins dintr-o grație pe care fie o pui în seama numenului, fie o negi coborînd-o la treapta absurdităților sorții. Numai că la Mihaela Stănișor soarta nu e absurdă. Chiar pusă în condiții de huzur, cu toate înlesnirile luxului sub nas, autoarea ar suferi la fel, cauza tribulațiilor ținînd de timbrul sufletesc
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
cerută de o participare spontană la epifania sonoră. Epifania e irepetabilă, la fel ca tensiunea pe care o trăiești în acel moment. O astfel de tensiune exclude reveriile idilice, cum exclude și reprezentările unei imaginații bogate. Muzica e dezvăluirea unui numen care se manifestă prin om. Omul nu e creator, ci mijlocitor. Un compozitor nu „creează“ muzică, el doar scoate din latență condițiile de apariție a muzicii. Iar pentru savurarea muzicii conștiința trebuie să se golească de ingerințele lumii. Afirmația fenomenologilor
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
apoteozei. La o privire sumară, ingratitudinea e forma de nerecunoș- tință pe care o arăți binefăcătorilor, dintr-un impuls de a răsplăti sprijinul prin răceală sarcastică. La o privire mai minuțioasă, ingrat e cel care s-a rupt de grația numenului, nimerind în debusolare stingheră. Ingratul e apostatul de zeu și denigratorul de semeni. Nietzsche e în ambele sensuri ingrat, ridicîndu-se împotriva acelora care l-au ajutat și, în același timp, întorcînd spatele providenței. În ochii lui, Dumnezeu e mort, iar
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
urmarea fiind că decenii la rînd anatema la modă pentru repudierea incomozilor era etichetarea lor ca mistificatori. În realitate, fără mistificare nu se ajunge la trăire mistică și e ridicol să ne închipuim că un sfînt se poate uni cu numenul altfel decît mistificîndu-se. Iar dintre miile de mistificatori autentici din închisorile comuniste, Valeriu Gafencu a fost plămada mistică cea mai convingătoare. E îndeajuns să ne uităm la fotografiile sale ca să simțim cum sfințenia îi răzbate în trup, spre deosebire de cuvîntul scris
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
autorevelarea progresivă, gradată, a Absolutului” (p. 78). Potrivit acestei optici, Universul e manifestarea treptată a ființei divine, detaliu care din păcate nu stă alături de revelația dintr-o dată, pe loc și pentru totdeauna, în persoana lui Hristos. Între apariția filială a numenului și autodezvăluirea treptată a aceluiași numen e o discrepanță de viziune, pe care preotul o domolește prin despicarea unghiului de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
78). Potrivit acestei optici, Universul e manifestarea treptată a ființei divine, detaliu care din păcate nu stă alături de revelația dintr-o dată, pe loc și pentru totdeauna, în persoana lui Hristos. Între apariția filială a numenului și autodezvăluirea treptată a aceluiași numen e o discrepanță de viziune, pe care preotul o domolește prin despicarea unghiului de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi izbăvită decît prin coborîrea mielului. Soluția
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
mod de a le cruța fragilitatea. Mai mult, e o garanție că adevărul ajunge la urechile lor. Ca un om să fie receptiv la transcendență, trebuie îmbiat cu un șir de povești enigmatice. Lipsa poveștii nu numai că ar ține numenul departe de lume, dar l-ar condamna pe om la neînțelegere. În plus, în fața marilor întrebări ale existenței („întrebările rusești”, cum le numește Andrei Pleșu, exemplu „care e sensul vieții?”, „ce e iubirea?”), nu poți răspunde silogistic, prin argumente logice
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]