88 matches
-
unui Mysterium fascinans, care se exprimă prin forțe de atracție către ceva minunat și solemn 4 . Între teamă și tentație, Dionis-Dan răspunde în mai mare măsură celei de a doua. Ca atitudine față de interdicții, personajul optează pentru sacrul de transgresiune. Numinosul nu rămâne niciodată la nivelul unei stări afective imediate, ci se transformă cu adevărat în sacru prin adăugarea unei reprezentări intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sacrul de transgresiune. Numinosul nu rămâne niciodată la nivelul unei stări afective imediate, ci se transformă cu adevărat în sacru prin adăugarea unei reprezentări intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca matrice pentru semnificații destul de variate, cum este cea a transcendentului, a infinitului, a absolutului, a supranaturalului, într-un cuvânt, a divinului" (Wunenburger: 2000, pp.44-45). Întregul repertoriu de conotații ale divinului enumerate mai înainte se regăsește în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Smaranda (1992) Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, București: Cartea Românească. * intertext vs intertextualitate. WUNENBURGER Jean-Jacques [1981] (2000) Sacrul, traducere de Mihaela CĂLUȚ, Cluj-Napoca: Editura Dacia, Colecția "Homo religiosus" (Le sacré, Presses Universitaires de France). * hierofania; * nivelurile sacrului; * numinosul. Bibliografie Mihai Eminescu Autor Lucrare Indice de noțiuni teoretice * * * (2014) Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani, Selecție, note, cronologie și prefață de Cătălin CIOABĂ, București: Humanitas, Colecția "Convorbiri Corespondență Portrete". o cunoașterea limbii germane; o odaia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
voi analiza capitolul al zecelea al romanului eliadesc. Oricum, este suficient să precizez aici că vampirul poate fi nu numai un agent al distrucției și al corupției ontologice, ci și un inedit motor al sacrului, un vehicul sui generis al numinosului, în accepțiunea pe care ultimul termen o dobândește la Rudolf Otto. Pornind de la ideea unei alterități radicale, implicate de conceptul de mysterium al teologului german, corelate cu epitetul tremendum, evocând teamă, Beth E. Mc. Donald crede că această "calitate a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ultimul termen o dobândește la Rudolf Otto. Pornind de la ideea unei alterități radicale, implicate de conceptul de mysterium al teologului german, corelate cu epitetul tremendum, evocând teamă, Beth E. Mc. Donald crede că această "calitate a fascinației ca element al numinosului este, de asemenea, reflectată la vampir ca putere de a-și hipnotiza și seduce victimele" (2004: 36). Mai mult, James B. Twitchell afirmă: În timp ce povestea cu vampiri masculini era una a dominației, versiunea feminină era una a seducției" (1981: 39
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a acestei relații tensionate dintre viziune și ulterioara ei fragmentare compozițională. Această tensiune este transpusă și la nivelul personajelor, între Salomeea și capul tranșat al Sfântului Ioan Botezătorul, între Oedip și Sfinx sau este decelabilă prin "apariții", prin prezențe ale numinosului: divinitățile care patronează masacrul pețitorilor, Zeus care i se arată lui Semele în toată splendoarea însemnelor divine, hierofanie distructivă pentru imprudenta sa iubită etc. Estetica decadentă este edificată prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care exercită asupra ei o atracție irepresibilă, pe care numai forța numinosului o are, ca și în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariția (1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte, o posibilă soluție de coeziune, de recentrare a câmpului vizual, și, pe de altă parte, fiind punctul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vameșul, prin exagerarea vegetalului în raport cu corpul uman, urmărind în același timp o simetrie decorativă. Vegetația, ficușii uriași care apar ca un laitmotiv în pictura ei, preiau parcă o parte din carnalitatea, din senzualitatea corpului uman. Artista își încarcă personajele de numinos, fapt subliniat atât prin gesticulația și postúra hieratică a corpurilor, cât și prin abstragerea într-un fel de transă mistică. În ce privește efectul decorativ, în pictura Înțelept indian, personajul devine o axă care ordonează (cosmic) tabloul. Ficușii uriași, arborii alcătuiesc un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe cea a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar ca rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces la esență tuturor lucrurilor: el știe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
singura certitudine a vieții este moartea. Definirea conceptului de sacru ca o categorie fundamentală, sui generis, a domeniului religios îi este atribuită însă lui Rudolf Otto24, cel care, în 1917, avea să evidențieze această noțiune prin desemnarea unei experiențe a numinosului 25, termen imposibil perceperii raționale, dar ale cărui manifestări pot fi traduse printr-o altă expresie, care îi este atribuită tot lui: "mysterium tremendum"26. Fiind relaționată cu aceasta din urmă, noțiunea de numinos implică astfel două reacții sentimentale specifice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
noțiune prin desemnarea unei experiențe a numinosului 25, termen imposibil perceperii raționale, dar ale cărui manifestări pot fi traduse printr-o altă expresie, care îi este atribuită tot lui: "mysterium tremendum"26. Fiind relaționată cu aceasta din urmă, noțiunea de numinos implică astfel două reacții sentimentale specifice: teama profundă, cutremurătoare tremendum -, înțeleasă ca "sfânta "mânie a lui Dumnezeu" pe care o propovăduiește Scriptura și predicarea creștină"27, respectiv fascinația, încorporată termenului fascinans, conținând sugestia atracției numinosului. Lângă acestea, Otto mai adaugă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aceasta din urmă, noțiunea de numinos implică astfel două reacții sentimentale specifice: teama profundă, cutremurătoare tremendum -, înțeleasă ca "sfânta "mânie a lui Dumnezeu" pe care o propovăduiește Scriptura și predicarea creștină"27, respectiv fascinația, încorporată termenului fascinans, conținând sugestia atracției numinosului. Lângă acestea, Otto mai adaugă și alte elemente, precum majestas (elementul puterii absolute), energicum (elementul energiei), augustus (elementul colosalului), destinate să întregească ipostazele trăirii sentimentului sacru. Percepută din această privință, experiența numinosului este cea care, în concepția lui Otto, îi
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
respectiv fascinația, încorporată termenului fascinans, conținând sugestia atracției numinosului. Lângă acestea, Otto mai adaugă și alte elemente, precum majestas (elementul puterii absolute), energicum (elementul energiei), augustus (elementul colosalului), destinate să întregească ipostazele trăirii sentimentului sacru. Percepută din această privință, experiența numinosului este cea care, în concepția lui Otto, îi conferă omului "sentimentul stării de creatură"28, trăire similară într-un anume fel sentimentului de teamă în fața unei forțe superioare, care accentuează statutul infim al individului în comparație cu acel "cu totul altul"29
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ca sursă a frumosului originar și ca reper al oricărui domeniu artistic. Căutând să descopere diferitele forme de reprezentare a sacrului, în celebra sa lucrare realizată la începutul secolului XX, Rudolf Otto prezenta o serie de mijloace de exprimare a numinosului, pe care le împărțea în două categorii esențiale: directe și indirecte 288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie, sentimentul prezenței sacrului 289. Referindu-se la mijloacele de exprimare a numinosului în artă, Otto evoca sublimul ca mijloc indirect și eficient de reprezentare a sacrului, amintind și altele noi precum magicul, întunericul, tăcerea sau golul, ca mijloace directe de exprimare numinoasă 290. Autorul oferea în sprijinul acestor noțiuni o serie de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
om sentimentul sublimului, la fel cum zveltele catedrale gotice stârnesc impresia grandorii și determină apariția trăirilor religioase. În arta chineză, japoneză sau tibetană, influențate de specificul religios al taoismului și budismului, Otto regăsea semnalele unor impresii magice, veridice camuflări ale numinosului. Fig. 13. Fereastră. Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești. Exemplu de valorificare a raporturilor dintre lumină și întuneric în arhitectura medievală moldovenească Tot de o modalitate directă și de una indirectă amintește și filosoful, sociologul și antropologul francez Gilbert Durand, când
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sunt conceptele purității și impurității, cultul morților, cultul spiritelor, practicile magice, basmele, miturile și legendele, elementele naturii, credințele și practicile străvechi (fetișismul, totemismul, cultul plantelor și al animalelor, demonismul și polidemonismul), în care se regăsește, ca o trăsătură comună, elementul numinos. 25 Rudolf Otto, op. cit., p. 11. 26 Ibidem, p. 18. 27 Ibidem, p. 168. 28 Ibidem, p. 16. 29 Ibidem, p. 35. 30 Ibidem, p. 7. 31 Jean-Jacques Wunenburger, Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 45. 32 Rudolf Otto, op. cit
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, Ed. Paideia, 1998. OLTEANU, Antoaneta, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, Ed. Paideia, 1999. OTESCU, Ion, Credințele țăranului român despre cer și stele, București, Ed. Paideia, 2002. OTTO, Rudolf, Despre numinos, traducere de Silvia Irimia și Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996. OTTO, Rudolf, Sacrul, traducere de Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996. PAMFILE, Tudor, Povestea lumii de demult după credințele poporului român, București, 1913. PAMFILE, Tudor, Văzduhul după credințele poporului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
293 Michel Meslin, "Le phénomène religieux populaire", în B. Lacroix, P. Boglione (coord..), Les religions populaires, Québec, Les Presses de l'Université Laval, 1972, pp. 5-15. 294 Rudolf Otto, Sacrul, traducere de Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996 și Despre numinos, traducere de Silvia Irimia și Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996 Autorul celor două lucrări încearcă să pună sacrul sub semnul lui "cu totul altul". Neputând fi definit altfel, sacrul se poate explica doar prin sentimente paradoxale și contradictorii de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care vom încerca să-l indicăm oarecum, fă când, adică, să fie presimțit, este viu în toate religiile și constituie partea lor cea mai intimă. Fără el, nici una nu ar mai fi câtuși de puțin religie. [...] Formez pentru aceasta cuvântul numinos [...] și vorbesc despre o categorie numinoasă [s.n.] ca despre o categorie specială a interpretării și evaluării și, la fel, despre o s tare suf le tească numinoasă [s.n.] [...]. întrucât această cate gorie este cu desăvârșire sui generis, ea, asemenea oricărui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
deși delimitările se doresc a fi clare. Otto așază sacrul într-un registru inaccesibil, însă cu valoare „obiectuală“, împrumutând totodată un chip mundan prin manifestările lui, cu care, însă, nu se identifică. „Obiecti vi zarea“ se produce în trei registre: numinosul are „concretețe“ în transcendent, se manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului, în accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale cunoașterii și experienței). Transgresarea cu naturalețe a acestor regimuri îl conduce pe Otto, după cum am văzut, la a afirma, în aceeași lucrare, că numinosul este o „categorie pur a priori“, dar și „o stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea, instanțiind diferit: inter fața nu mai este constituită la joncțiunea dintre transcendent și imanent, respectiv dintre transcendental și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
facerea lumii, începând cu Tipografia, de unde cuvintele noii scripturi emană, al cărui director devine după îndepărtarea lui Bazilescu. O parte din activitatea sa rămâne obscură, în sensul de invizibilă profanilor, dar nu mai puțin eficace, în contact cu zona de numinos a centrului politic, Partidul, de unde emană întreaga cunoaștere și putere. Ca și pe celălalt apostol, Matei, îl caracterizează tăria credinței, tenacitatea în atingerea scopului și modestia exprimată de către fiecare conform temperamentului său. Fanatismul vizionar și trăirismul partinic care-i caracterizează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
religia cavernelor" (ihid., p. 84)21. Întrucât picturile se găsesc destul de departe de intrare, cercetătorii sunt de acord în a considera grotele asemeni unor sanctuare. De altfel, multe din aceste peșteri erau nelocuibile, și dificultățile de acces accentuau caracterul lor numinos. Pentru a ajunge în fața pereților pictați, trebuiau parcurse sute de metri, ca în cazul grotei de la Niaux sau a celei de la Trois Freres. Grota de la Cabreret constituie un veritabil labirint și cere câteva ore ca s-o vizitezi. La Lascaux
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]