107 matches
-
manifestat o anumită neglijență, pierzând programul manifestației: "Referindu-mă la viitorul Congres Internațional al jurnaliștilor catolici ce va avea loc la Bruxelles, de care i-am vorbit deja Sfinției Voastre cu mai multe ocazii, nemaiavând nicio copie a programului în nunțiatură, apelez la Dvs. cu rugămintea de a binevoi să trimiteți sus-menționatul program, sau măcar un extras al acestuia, indicând de asemenea adresa Comitetului Director"818. El a scris de mai multe ori episcopilor din România în vederea participării unei delegații din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
camerele cerute pentru redacție. Pe 24 octombrie 1921, Mgr. N. Marmaggi îmi cerea și o a treia cameră, pentru administratorul ziarului, un laic. În data de 7 noiembie 1921 începea publicarea ziarului Albina. Văzând că Albina, care apare cu autorizația Nunțiaturii Apostolice, dar fără cenzură ecleziastică, cu toate că trata des subiecte ecleziastice, nu servește interesele catolicilor de rit latin, nu ni se poate cere să dăm gratuit un apartament cu 3 camere foarte bune, pe care altfel am putea obține o chirie
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și pe lumina electrică sunt foarte mari și cheltuielile bisericii din Baratzia sunt mari. Numai anul trecut episcopia mea a trebuit să plătească mai mult de 70.000 lei pentru reparațiile cele mai necesare. Pentru aceste motive rog cu umilință Nunțiatura Apostolică din București fie să evacueze redacția Albinei (care ar putea fi instalată și în casa parohială a românilor uniți din Str. Polonă), fie să se aranjeze plata chiriei către episcopie"972. Când pomenea de "amenințări", arhiepiscopul se referea la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
participării la expoziție așa cum reiese din corespondența ierarhilor catolici a fost următorul: "Rev. Mons. Dl. Dr. Pietro Pal din dioceza din Iași, purtător al prezentei, va reprezenta presa română latină la Expoziția Internațională de la Vatican. Domnul a vărsat la această Nunțiatură suma de 38.000 lei, egalul schimbului de 10% de 3800 de lire italiene care vor servi pentru plata cotei datorate Comitetului Executiv al aceleiași Expoziții. Rog, prin urmare, pe Excelența Voastră să binevoiască a emite ordinele necesare pentr a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la începutul anului 1950 era o palidă recunoaștere a Papei ca autoritate spirituală supremă în probleme de credință și dogmă; în celelalte chestiuni însă, Biserica Romano-Catolică trebuia să se conformeze legislației arbitrare comuniste. Reprezentanța diplomatică a Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a blocat orice proiect de statut al cultului catolic venit din zona clerului înclinat spre colaborarea cu regimul. Spre deosebire de pozițiile exprimate în istoriografia românească, Hansjakob Stehle a susținut că existența unei Nunțiaturi în România, în primii ani ai regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Reprezentanța diplomatică a Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a blocat orice proiect de statut al cultului catolic venit din zona clerului înclinat spre colaborarea cu regimul. Spre deosebire de pozițiile exprimate în istoriografia românească, Hansjakob Stehle a susținut că existența unei Nunțiaturi în România, în primii ani ai regimului comunist (1948-1950), putea fi un avantaj și o șansă pentru ca Biserica Catolică să ajungă la un modus vivendi cu guvernul RPR. Mai mult, negocierea mai înțeleaptă a termenilor viitorului statut ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a izbucnit războiul din Coreea, tonul antioccidental al propagandei comuniste de la București a crescut, iar justiția „populară” (în speță Tribunalul Militar București) a instrumentat între 28 și 30 iunie 1950 „procesul grupului de spioni și trădători”, farsă judiciară ce implica Nunțiatura și în urma căreia reprezentanții diplomației pontificale (internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați, răfuiala cu Vaticanul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați, răfuiala cu Vaticanul nu a încetat: după două săptămâni, clădirea Nunțiaturii a fost ocupată de forțe ale Direcției Generale a Securității Poporului, care au arestat personalul românesc ce deservise reprezentanța diplomatică (cinci călugărițe, după unele surse). Apărarea intereselor Sfântului Scaun în România a fost transmisă Elveției, dar guvernul român a refuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Generale a Securității Poporului, care au arestat personalul românesc ce deservise reprezentanța diplomatică (cinci călugărițe, după unele surse). Apărarea intereselor Sfântului Scaun în România a fost transmisă Elveției, dar guvernul român a refuzat Legației elvețiene dreptul de a proteja clădirea Nunțiaturii. în anul 1953, Direcția Tratate din MAE român stabilea că, în virtutea prevederilor dreptului internațional, clădirea Nunțiaturii era proprietatea Sfântului Scaun și nu putea fi utilizată și nici nu i se putea da altă destinație împotriva voinței statului proprietar și recomanda
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unele surse). Apărarea intereselor Sfântului Scaun în România a fost transmisă Elveției, dar guvernul român a refuzat Legației elvețiene dreptul de a proteja clădirea Nunțiaturii. în anul 1953, Direcția Tratate din MAE român stabilea că, în virtutea prevederilor dreptului internațional, clădirea Nunțiaturii era proprietatea Sfântului Scaun și nu putea fi utilizată și nici nu i se putea da altă destinație împotriva voinței statului proprietar și recomanda predarea ei Legației Elveției, mandatara proprietarului. Cu toate acestea, litigiul nu a fost soluționat, iar disprețul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Legației Elveției, mandatara proprietarului. Cu toate acestea, litigiul nu a fost soluționat, iar disprețul față de dreptul internațional și uzanțele diplomatice s-a perpetuat până în 1989. Organele de anchetă ale Securității au încercat să pună sub acuzare Vaticanul și, în particular, Nunțiatura Apostolică, inclusiv prin exploatarea cinică a cazului Ionela (Maria Cotoi), călugăriță în cadrul Congregației Maicii Domnului din Blaj. Sora Ionela a avut după 1945 mai multe viziuni și a redactat, se pare, un document intitulat Comunicările Sfintei Fecioare către Armata Albă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Comunicările Sfintei Fecioare către Armata Albă a Inimii neprihănite, pe care autoritățile l-au interpretat drept „instigator”. Cazul călugăriței greco-catolice a căpătat noi dimensiuni o dată cu apariția pe trupul său a unor stigmate, exact rănile Mântuitorului, și a fost anchetat de Nunțiatura Apostolică, aceasta căutând să prevină o accentuare a prigoanei anticatolice având ca sursă viziunile ei. Problema a fost bine gestionată de Nunțiatură până la 7 iulie 1950, însă la 20 iulie organele de securitate au pătruns în sediul reprezentanței Vaticanului și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noi dimensiuni o dată cu apariția pe trupul său a unor stigmate, exact rănile Mântuitorului, și a fost anchetat de Nunțiatura Apostolică, aceasta căutând să prevină o accentuare a prigoanei anticatolice având ca sursă viziunile ei. Problema a fost bine gestionată de Nunțiatură până la 7 iulie 1950, însă la 20 iulie organele de securitate au pătruns în sediul reprezentanței Vaticanului și au găsit o copie a „raportului de observațiuni psihiatrice” privind-o pe sora Ionela, prezentat internunțiului Gerald Patrick O’Hara, material semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
presupusa sângerare a crucifixului, la prevestirile aceleiași călugărițe, a fost provocată probabil cu seringi. Organele represive au încercat să lege acțiunile surorii Ionela și de rezistența armată a unor grupuri național-țărăniste. Un alt proces în care a fost târâtă și Nunțiatura s-a derulat între 10-17 septembrie 1951. în concepția regimului de la București, acest gen de înscenări judiciare demascau „obișnuita aparență nevinovată iezuitică” a Vaticanului. La 31 august 1951 organele securității au definitivat procesul-verbal de trimitere în judecată pentru „vina” de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
capete de acuzare erau: „intensă activitate profascistă” desfășurată cu încuviințarea Vaticanului, dată prin nunțiul Andrea Cassulo, și „o activitate de spionaj începută încă din anul 1923, când a fost trimis de Vatican ca episcop de Timișoara și Banat”. „Astfel, prin Nunțiatură - continua rechizitoriul -, a trimis Vaticanului rapoarte informative asupra situației politice, economice, sociale, militare și în general din toate domeniile activității de stat, din cuprinsul eparhiei sale”, iar „după 23 august 1944, Pacha Augustin și-a intensificat și mai mult activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este cea a mons. Schubert”, scria în 1951 mons. Domenico Tardini Capitlului din București, într-un moment când episcopul clandestin invocat era deja arestat și acuzat că ar fi preluat de la Gerald Patrick O’Hara „agentura de spionaj organizată de Nunțiatură pe teritoriul RPR”. Succesorul lui Joseph Schubert, ca locțiitor de episcop, Hieronymus Menges, va fi și el arestat în 1952. Autoritățile comuniste i-au înlocuit însă pe episcopii arestați cu vicari generali care au fost excomunicați de Vatican. Cazul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și pentru a vizita comunitățile catolice” și că „Sanctitatea Sa Papa dorește să aibă un reprezentant permanent în România, așa cum are în cele mai multe țări”. Unii dintre cei care au auzit discursul lui Luigi Poggi au rămas convinși că „se va face Nunțiatură la București”, dar speranțele acestea nu aveau nici o justificare. Există serioase indicii că restabilirea relațiilor diplomatice dintre Iugoslavia și Sfântul Scaun, în august 1970, a stârnit preocupare la nivelul conducerii Departamentului Cultelor. Mai mult, la începutul anilor ’70, exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
devenită clasică, Hansjakob Stehle, pornind de la tragica experiență carcerală a mons. Joseph Schubert, a întocmit un adevărat rechizitoriu împotriva politicii „indolente” și „rigide” a Sfântului Scaun față de Biserica Catolică din România la începutul anilor ’50, orientare îmbrățișată și de regentul Nunțiaturii Apostolice la București, O’Hara, care ar fi dat dovadă de atitudini „absurde”. în acest mod, în loc ca Biserica Catolică să ajungă la un modus vivendi cu regimul, s-a optat pentru o Biserică a catacombelor. într-adevăr, mergând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
edițiile de documente; vezi Ioan-Marius Bucur, „Le relazioni della Romania con la Santa Sede all’inizio della guerra fredda”, `n vol. Etnia e confessione in Transilvania (secoli XVI-XX), a cura di Francesco Guida, f. l., Lithos editrice, f. a.; Ovidiu Bozgan, „Nunțiatura Apostolică din România `n anii 1948-1950”, `n Biserică, Putere, Societate. Studii și Documente, Editura Universității din București, București, 2001; La Romania e la Santa Sede. Documenti diplomatici, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e la Libreria Editrice Vaticana, [Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ntocmită de Alesandru Duțu et al., prefață de Alesandru Duțu, București, Arhivele Naționale, 2002, p. 360. Ioan-Marius Bucur, Lavinia Stan, op.cit., p. 32. Ovidiu Bozgan, op.cit., p. 55. Ibidem, p. 54. Ioan-Marius Bucur, Lavinia Stan, op.cit., p. 32. Ovidiu Bozgan, „Nunțiatura Apostolică...”, art.cit., p. 150. Arhivele Ministerului Justiției, Direcția Instanțelor Militare (`n continuare, se va cita AMJDIM), fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 5, f. 306. Ibidem, ff. 292-305. Ibidem, f. 306. At`t `n istoriografie, c`t și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Justiției, Direcția Instanțelor Militare (`n continuare, se va cita AMJDIM), fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 5, f. 306. Ibidem, ff. 292-305. Ibidem, f. 306. At`t `n istoriografie, c`t și `n memorialistică a fost utilizată sintagma „procesul Nunțiaturii”, `nsă cei care au folosit-o nu s-au raportat la aceeași `nscenare judiciară. `n fapt, au fost mai multe „procese ale Nunțiaturii”, ultimul fiind judecat `n aprilie 1952; vezi Sora Clara Catrina Laslău, „Despre procesul Nunțiaturii Apostolice”, Memoria, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ibidem, f. 306. At`t `n istoriografie, c`t și `n memorialistică a fost utilizată sintagma „procesul Nunțiaturii”, `nsă cei care au folosit-o nu s-au raportat la aceeași `nscenare judiciară. `n fapt, au fost mai multe „procese ale Nunțiaturii”, ultimul fiind judecat `n aprilie 1952; vezi Sora Clara Catrina Laslău, „Despre procesul Nunțiaturii Apostolice”, Memoria, nr. 26, martie 1998, p. 111. AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 1, f. 1. Ibidem, f. 2. O reflectare a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
utilizată sintagma „procesul Nunțiaturii”, `nsă cei care au folosit-o nu s-au raportat la aceeași `nscenare judiciară. `n fapt, au fost mai multe „procese ale Nunțiaturii”, ultimul fiind judecat `n aprilie 1952; vezi Sora Clara Catrina Laslău, „Despre procesul Nunțiaturii Apostolice”, Memoria, nr. 26, martie 1998, p. 111. AMJDIM, fond Penal, dosarul nr. 15 563, vol. 1, f. 1. Ibidem, f. 2. O reflectare a procesului vezi și la Gabriel Catalan, „Prigoana anticatolică `n România `ntre 1949-1953. Arestări și procese
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Agostino Casaroli, (cardinal Secretar de Stat de la data din 1 iulie 1979 la 1 decembrie 1990). În aprilie 1978 a fost transferat la Secțiunea pentru Relațiile cu Statele, condusă de Achille Silvestrini. La fâșitul anului 1984 a fost delegat la nunțiatura apostolică di Belgrad în fosta Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, unde rămăne până în vara anului 1987 când este schimbat la Washington D.C. în Statele Unite. La 21 octombrie 1989 este noul Arhiepiscop titular de Torcello și nunțiu apostolic în Bolivia; consacrat episcop
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
Re și mons. Miroslav Stefan Marusyn. În Bolivia rămâne până în 9 martie 1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al Sfântului Scaun" lângă Programele din Națiunile Unite pentru Mediu și pentru Așezări Umane (UNEP/UN-HABITAT) și în acalași timp din nunțiatură apostolică în Nairobi, al Kenya. După 16 octombrie 2004 este nunțiu apostolic (cu reședință în Stockholm) în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda e Norvegia. unde a fost urmat după mons. Piero Biggio. Fratele său, Paolo Maria Tonucci, a fost misionar în
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]