107 matches
-
București ca preot cântăreț la capelele Institutelor Notre Dame și Pitar Moș, primind permisiunea de a urma și Conservatorul. Cât am fost preot la Pitar Moș am ținut și lecții de religie cu maicile din Institutul Sf. Maria, în clădirea Nunțiaturii de 2-3 ori pe lună. În toamna anului 1949 am început cursurile Conservatorului din București”. Odată, la o repeție a corului, o colegă l-a apostrofat : „Tu cu vocea pe care o ai ce cauți la pedagogie și nu urmezi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a-l reasculta. Din nefericire nu a rămas nicio înregistrare a cântecelor interpretate în perioada de dinaintea arestării. Trebuia găsită o cale de a face ca acesta să dispară cât mai discret. Ocazia se ivi pe neașteptate. În Capitală funcționa încă Nunțiatura Papală și Securitatea îi urmărea de câțiva ani activitatea pas cu pas datorită relațiilor diplomatice firești ce le avea direct cu Vaticanul, respectiv cu Sf. Părinte. Erau transmise date și informații cu privire la problemele comunității catolice din țară și în mod
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu Sf. Părinte. Erau transmise date și informații cu privire la problemele comunității catolice din țară și în mod deosebit ale celei greco-catolice, recent desființată. Preoții care activau în clandestinitate trebuiau să fie susținuți financiar, singurele surse fiind un ajutor extern prin Nunțiatură și colecte obținute de la preoții din parohiile romano-catolice, mai ales ale celor din Moldova. Organele Securității erau la curent cu aceste acțiuni pe care le considerau a fi ilegale prin faptul că pe de-o parte tergiversau punerea în aplicare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Luizi-Călugăra, iar la 11 mai 1941, devine preot. Este trimis și la Universitatea statală din Iași, unde urmează geografia luându-și licența pentru a fi profesor la viitorul nostru Liceu Franciscan. În perioada arestărilor preoților, s-a pus în serviciul Nunțiaturii Apostolice din București, fiind urmărit și arestat de securitate. Condamnat cu 25 de ani de temniță grea, a fost purtat timp de 13 ani prin diferite închisori, dând exemplu de mult calm, resemnare la voința lui Dumnezeu și fiind de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
preot în 1948, la Oradea, în ritul greco-catolic. Ivindu-se prigoana împotriva Bisericii greco-catolice, în toamna lui 1948, nu numai că nu a semnat pentru trecerea la ortodoxie, dar s-a ocupat cu ajutorarea și încurajarea preoților arestați, făcând servicii Nunțiaturii Apostolice. A fost arestat în aceeași toamnă și condamnat cu 25 ani temniță grea. Purtarea prin diferite închisori și regimul diavolesc la care a fost supus în acest timp n-au putut să-l facă să se clatine în credință
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
25. (încă un bărbat) - nu-i știu numele 26. bucătăreasa Părintelui Susanu (acum decedată) Mai sunt câțiva și din Faraoani. După câte îmi amintesc am fost judecați 30 sau 32 de persoane. II. Al doilea lot a fost cel cu Nunțiatura: „Înaltă trădare de neam și țară” 1. Pr. Ștefan Tătaru, condamnat pe viață. A executat 14 ani. Grațiat. 2. Pr. Martin Mihoc, condamnat pe viață. A executat 14 ani. Grațiat. 3. Pr. Mihai Rotaru, condamnat pe viață. A executat 14
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost hirotonit preot la 11 mai 1941. Urmând apoi cursurile facultății de Filologie la Universitatea din București, a luat licența în litere. Încă din timpul acesta trece la ritul greco-catolic în care slujește până la arestare în 1948, pentru colaborare cu Nunțiatura Catolică din București. A fost condamnat pe viață, dar i s-a comutat pedeapsa în 25 ani muncă silnică. Cu Decretul de Amnistie din 1964 s-a eliberat. A funcționat ca vicar parohial în București la parohia Cioplea și paroh
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
directori generali și președinți de companii, în vederea mulțumirii pentru sprijinul acordat și asigurării de bune intenții pentru continuarea și dezvoltarea relațiilor. Am avut apoi întâlniri amicale cu ceilalți șefi de misiuni și cu Decanul Corpului Diplomatic, acesta organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
directori generali și președinți de companii, în vederea mulțumirii pentru sprijinul acordat și asigurării de bune intenții pentru continuarea și dezvoltarea relațiilor. Am avut apoi întâlniri amicale cu ceilalți șefi de misiuni și cu Decanul Corpului Diplomatic, acesta organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fațadei ambasadei, suma alocată fiind de 12000 de dolari. Nu era mult, nici puțin. În cadrul vizitelor de prezentare cunoscusem diverse sedii de ambasade și rămăsesem impresionat de multe din acestea. Ambasada Franței era situată într-un palat, fost sediu al Nunțiaturii, achiziționat în 1922 de guvernul francez. Era un edificiu impozant, cu motive neoclasice și baroce, cu hol de intrare pardosit cu marmoră de Carara, cu scări elegante din același material, vitralii, lambriuri. Ambasada Italiei deținea o monumentală construcție înălțată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la începutul anului 1950 era o palidă recunoaștere a Papei ca autoritate spirituală supremă în probleme de credință și dogmă; în celelalte chestiuni însă, Biserica Romano-Catolică trebuia să se conformeze legislației arbitrare comuniste. Reprezentanța diplomatică a Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a blocat orice proiect de statut al cultului catolic venit din zona clerului înclinat spre colaborarea cu regimul. Spre deosebire de pozițiile exprimate în istoriografia românească, Hansjakob Stehle a susținut că existența unei Nunțiaturi în România, în primii ani ai regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Reprezentanța diplomatică a Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a blocat orice proiect de statut al cultului catolic venit din zona clerului înclinat spre colaborarea cu regimul. Spre deosebire de pozițiile exprimate în istoriografia românească, Hansjakob Stehle a susținut că existența unei Nunțiaturi în România, în primii ani ai regimului comunist (1948-1950), putea fi un avantaj și o șansă pentru ca Biserica Catolică să ajungă la un modus vivendi cu guvernul RPR. Mai mult, negocierea mai înțeleaptă a termenilor viitorului statut ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a izbucnit războiul din Coreea, tonul antioccidental al propagandei comuniste de la București a crescut, iar justiția „populară” (în speță Tribunalul Militar București) a instrumentat între 28 și 30 iunie 1950 „procesul grupului de spioni și trădători”, farsă judiciară ce implica Nunțiatura și în urma căreia reprezentanții diplomației pontificale (internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați, răfuiala cu Vaticanul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
internunțiul Gerald Patrick O’Hara, secretarul John C. Kirk și Guido del Mestri, auditor) au fost siliți să părăsească România, la 7 iulie. Deși diplomații Sfântului Scaun erau deja expulzați, răfuiala cu Vaticanul nu a încetat: după două săptămâni, clădirea Nunțiaturii a fost ocupată de forțe ale Direcției Generale a Securității Poporului, care au arestat personalul românesc ce deservise reprezentanța diplomatică (cinci călugărițe, după unele surse). Apărarea intereselor Sfântului Scaun în România a fost transmisă Elveției, dar guvernul român a refuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Generale a Securității Poporului, care au arestat personalul românesc ce deservise reprezentanța diplomatică (cinci călugărițe, după unele surse). Apărarea intereselor Sfântului Scaun în România a fost transmisă Elveției, dar guvernul român a refuzat Legației elvețiene dreptul de a proteja clădirea Nunțiaturii. în anul 1953, Direcția Tratate din MAE român stabilea că, în virtutea prevederilor dreptului internațional, clădirea Nunțiaturii era proprietatea Sfântului Scaun și nu putea fi utilizată și nici nu i se putea da altă destinație împotriva voinței statului proprietar și recomanda
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unele surse). Apărarea intereselor Sfântului Scaun în România a fost transmisă Elveției, dar guvernul român a refuzat Legației elvețiene dreptul de a proteja clădirea Nunțiaturii. în anul 1953, Direcția Tratate din MAE român stabilea că, în virtutea prevederilor dreptului internațional, clădirea Nunțiaturii era proprietatea Sfântului Scaun și nu putea fi utilizată și nici nu i se putea da altă destinație împotriva voinței statului proprietar și recomanda predarea ei Legației Elveției, mandatara proprietarului. Cu toate acestea, litigiul nu a fost soluționat, iar disprețul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Legației Elveției, mandatara proprietarului. Cu toate acestea, litigiul nu a fost soluționat, iar disprețul față de dreptul internațional și uzanțele diplomatice s-a perpetuat până în 1989. Organele de anchetă ale Securității au încercat să pună sub acuzare Vaticanul și, în particular, Nunțiatura Apostolică, inclusiv prin exploatarea cinică a cazului Ionela (Maria Cotoi), călugăriță în cadrul Congregației Maicii Domnului din Blaj. Sora Ionela a avut după 1945 mai multe viziuni și a redactat, se pare, un document intitulat Comunicările Sfintei Fecioare către Armata Albă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Comunicările Sfintei Fecioare către Armata Albă a Inimii neprihănite, pe care autoritățile l-au interpretat drept „instigator”. Cazul călugăriței greco-catolice a căpătat noi dimensiuni o dată cu apariția pe trupul său a unor stigmate, exact rănile Mântuitorului, și a fost anchetat de Nunțiatura Apostolică, aceasta căutând să prevină o accentuare a prigoanei anticatolice având ca sursă viziunile ei. Problema a fost bine gestionată de Nunțiatură până la 7 iulie 1950, însă la 20 iulie organele de securitate au pătruns în sediul reprezentanței Vaticanului și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
noi dimensiuni o dată cu apariția pe trupul său a unor stigmate, exact rănile Mântuitorului, și a fost anchetat de Nunțiatura Apostolică, aceasta căutând să prevină o accentuare a prigoanei anticatolice având ca sursă viziunile ei. Problema a fost bine gestionată de Nunțiatură până la 7 iulie 1950, însă la 20 iulie organele de securitate au pătruns în sediul reprezentanței Vaticanului și au găsit o copie a „raportului de observațiuni psihiatrice” privind-o pe sora Ionela, prezentat internunțiului Gerald Patrick O’Hara, material semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
presupusa sângerare a crucifixului, la prevestirile aceleiași călugărițe, a fost provocată probabil cu seringi. Organele represive au încercat să lege acțiunile surorii Ionela și de rezistența armată a unor grupuri național-țărăniste. Un alt proces în care a fost târâtă și Nunțiatura s-a derulat între 10-17 septembrie 1951. în concepția regimului de la București, acest gen de înscenări judiciare demascau „obișnuita aparență nevinovată iezuitică” a Vaticanului. La 31 august 1951 organele securității au definitivat procesul-verbal de trimitere în judecată pentru „vina” de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
capete de acuzare erau: „intensă activitate profascistă” desfășurată cu încuviințarea Vaticanului, dată prin nunțiul Andrea Cassulo, și „o activitate de spionaj începută încă din anul 1923, când a fost trimis de Vatican ca episcop de Timișoara și Banat”. „Astfel, prin Nunțiatură - continua rechizitoriul -, a trimis Vaticanului rapoarte informative asupra situației politice, economice, sociale, militare și în general din toate domeniile activității de stat, din cuprinsul eparhiei sale”, iar „după 23 august 1944, Pacha Augustin și-a intensificat și mai mult activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este cea a mons. Schubert”, scria în 1951 mons. Domenico Tardini Capitlului din București, într-un moment când episcopul clandestin invocat era deja arestat și acuzat că ar fi preluat de la Gerald Patrick O’Hara „agentura de spionaj organizată de Nunțiatură pe teritoriul RPR”. Succesorul lui Joseph Schubert, ca locțiitor de episcop, Hieronymus Menges, va fi și el arestat în 1952. Autoritățile comuniste i-au înlocuit însă pe episcopii arestați cu vicari generali care au fost excomunicați de Vatican. Cazul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și pentru a vizita comunitățile catolice” și că „Sanctitatea Sa Papa dorește să aibă un reprezentant permanent în România, așa cum are în cele mai multe țări”. Unii dintre cei care au auzit discursul lui Luigi Poggi au rămas convinși că „se va face Nunțiatură la București”, dar speranțele acestea nu aveau nici o justificare. Există serioase indicii că restabilirea relațiilor diplomatice dintre Iugoslavia și Sfântul Scaun, în august 1970, a stârnit preocupare la nivelul conducerii Departamentului Cultelor. Mai mult, la începutul anilor ’70, exista o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
devenită clasică, Hansjakob Stehle, pornind de la tragica experiență carcerală a mons. Joseph Schubert, a întocmit un adevărat rechizitoriu împotriva politicii „indolente” și „rigide” a Sfântului Scaun față de Biserica Catolică din România la începutul anilor ’50, orientare îmbrățișată și de regentul Nunțiaturii Apostolice la București, O’Hara, care ar fi dat dovadă de atitudini „absurde”. în acest mod, în loc ca Biserica Catolică să ajungă la un modus vivendi cu regimul, s-a optat pentru o Biserică a catacombelor. într-adevăr, mergând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
edițiile de documente; vezi Ioan-Marius Bucur, „Le relazioni della Romania con la Santa Sede all’inizio della guerra fredda”, `n vol. Etnia e confessione in Transilvania (secoli XVI-XX), a cura di Francesco Guida, f. l., Lithos editrice, f. a.; Ovidiu Bozgan, „Nunțiatura Apostolică din România `n anii 1948-1950”, `n Biserică, Putere, Societate. Studii și Documente, Editura Universității din București, București, 2001; La Romania e la Santa Sede. Documenti diplomatici, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e la Libreria Editrice Vaticana, [Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]