13,622 matches
-
doi aranjează o întîlnire între familii. Maruca are 18 ani, Mihai, 34. Amîndoi simt că li se pregătește ceva, amîndoi protestează, dar destul de timid. De fapt, se îndrăgostesc repede unul de celălalt, se căsătoresc și pleacă într-un voiaj de nuntă. Autorea își scrie povestea la persoana a treia - omnisciența despre care vorbeam este aici mai puternică decît oricînd. Se simte că povestea conjugală este deja clasată, judecată. Autorul nu mai are nimic de adăugat. în spatele patetismului, al descrierilor nesfîșite, al
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
frumos. Maruca lasă în fiecare zi ușa deschisă pentru a-l vedea cînd trece. încearcă o mică vinovăție pentru că soțul se afla la un pas de moarte și ea era deja îndrăgostită de altcineva. Altă scenă antologică din călătoria de nuntă este vizita celebrelor fresce de la Pompei. în camera unde erau expuse "pornografiile", doamnele nu aveau voie. Maruca își așteaptă la ușă soțul care intră și inspectează cu atenție încăperea... O altă ruptură importantă se produce în relația celor doi în
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
foarte mult trebuia să se desfășoare la celebra Palla din Siena (cursa medievală de cai care se ține anual), dar a trebuit să constate că secvența respectivă a fost înlocuită cu simularea pe elicopter de care am amintit și o nuntă într-un sătuc din Toscana. Surpriza din selecția germană a venit de la "Halbe Treppe", distins cu Marele Premiu al Juriului, prezidat de Mira Nair, proaspăta laureată de la Veneția pentru "Monsoon Wedding". Pornind de la un concept nu mai mare de 7
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
de lumină cu sentimentul lui Narcis. În același timp e o mobilă a interiorului feminin, un implacabil registru de stare civilă, trist pentru bătrînă, profetic pentru tînără. Să nu uit de asemeni scrinul, care este arhiva familiei, conținînd rochia de nuntă, veșmîntul de moarte, hainele copiilor care au rămas mici". Să ne oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
poate subestima animalul și nevoile pântecului. înaripat de fandacsia omului nou și convins că are drept aliat progresul umanității înseși în "zborul comunist spre viitor", a închis și supapele îndelung verificate: chermesele sindicale, coniacul din timpul programului, berica, emisiunile T.V., nunțile prelungite etc. Mai mult, a impus poporului sacrificii imense, fără să mai ofere în loc nici pâine, nici circ" (p.67) Partea a doua a cărții, și cea mai consistentă, se ocupă de evoluția prozei. Voi încerca să redau aici etapele
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
-se într-un bolovănaș de gheață în pumnul spațiului cosmic. Aidoma, jucându-se cu păpușile, copilul poate izbucni cu adevărat în lacrimi, când, bolnavă de moarte, alcătuirea lui de cârpe își dă duhul; sau el mai poate pune la cale nunta altor două adunături de cârpe, ce nu se deosebesc cu absolut nimic înde ele, în cel mai bun caz aducând a chipuri umane doar prin platele și tâmpele lor tigve. În timpul jocului, aceste cârpe sunt oameni vii, autentici, dotați cu
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
frumos. Nu-i palmier mai pur. O, ea singură suie, ca pururi fiind. Dedesubt doar altele-s gurile. Unele astfel stau, cîntece ale-omenirii în cumpănă pururi; se odihnesc, fără să se clatine, pe ne-ncetat altele. O, tu înaltă coloană a nunții, sublimă. Azi peste inima-mi care susține. O, cum, cum rupi tu tăcerea morților mei și a mea! Care arcadă, din alte coloane, ah, sare spre tine - care? Nu știu. Însă simt cum primești boltă deasupra.
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Nu mai văzusem decât pe la morți - scrie el - un așa pom împodobit, fiindcă pe la noi de pomul Crăciunului nici pomeneală nu era". Era obișnuit să vadă brad doar la moartea unui tânăr nelumit sau a unei fete nelogodite, iar la nuntă, adaugă, bradul era neîmpodobit. Credea că bradul la români era exclusiv simbolul "înmulțirei neamului". Când a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în casa unui neamț (celui "din neamurile apusene, fie el catolic, protestant sau orice o fi
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
și țărani din satele marcate puternic de mentalitatea și aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele lumii capitaliste. Studenții îmbrăcați țipător, atât de contrastant cu cenușiul vieții din sătucul înglodat în noroi, și căutând o nuntă care s-a amânat fără știrea lor par desprinși din filmele lui Kusturica. Anatol Moraru surprinde foarte bine și potențează stilistic contrastele de care - se vede clar - naratorul se simte atras și pe care le tratează salvator cu familiară ironie
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
În atenția cronicii de față stă ediția critică Opere, coordonată de cunoscătorul operei lui G. Călinescu și autor al interpretării sale monografice, Ion Bălu. Mai precis, primele patru volume din romanele călinesciene, cum s-au conturat în ansamblul ediției: Cartea nunții și Enigma Otiliei, cu ani de apariție 1993 și, respectiv, 1998, și Bietul Ioanide, două volume, în 2001, în așteptare fiind romanul Scrinul negru. Și, ca să-mi continui logica expunerii, cum se împlinesc în vastitatea întreprinderii științifice a ediției, profilurile
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
publicistică și opera beletristică, de a descoperi încă o față a complexului laborator de creație al lui G. Călinescu: Cronicile mizantropului care inserează secvențe din Enigma Otiliei, articole, luări de poziție critică, declarații din interviuri, privitoare la gestația romanului Cartea nunții, provocările asupra mișcării de idei din jurul romanului Bietul Ioanide, sub forma dezbaterilor, din "Jurnalul literar" și asupra personajelor, din publicația "Lumea". În propria "notă asupra ediției" a volumului I cu care debutează vasta lucrare, Ion Bălu, cunoscând schița proiectului de
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
sprijinul pe această coordonată a expresiei trupului și jocul vizual, desenul corpurilor pe o scenă sînt zonele care îl interesează pe Măniuțiu de cîțiva ani în mod evident. Iar semne care l-au condus aici au fost presărate și în Nunta sau Săptămîna luminată, în mișcarea scenică aflată în imediata vecinătate cu cea a dansului. În tot acest demers, teoretic, conceptual, estetic și teatral, spectacolul Intrusa de la Oradea mi s-a părut că strînge cele mai rafinate și mai substanțiale elemente
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
Iar despre cei doi n-ai fi greșit dacă ai fi spus că erau niște profesori. Dar care era, la urma urmei, disensiunea asta?... Disensiunea era, după cum se plânsese primul vorbitor, că băiatul lui, însurându-se și vrând să stabilească nunta religioasă, nu se înțeleseseră în cele două familii implicate în eveniment, părinții fetei, greco-catolici, vrând să se facă slujba, nu chiar în rit greco-catolic, dar măcar într-un lăcaș revendicat mai de mult de credincioșii unioniști. De aia aveau disensiuni
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
ar fi acesta în legătură cu atitudinea față de o fătucă oarecare: Aveți grijă s-o jucați,/ Numa' să n-o sărutați! "Noa!, vorba ardeleanului, apoi, de ce, Doamne, să n-o țuce o țârucă? Că un "de doi" fără o pupătură e ca nunta fără ceteraș. Ce e cu restricția asta? Dar sentimentalismul continuă luând forme ceva mai moderne: "Puiule cu ochii verzi,/ n-ai motiv să nu mă crezi.", se tânguie o solistă plinuță dar nefericită, însă părând sinceră, doar că, într-un
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
Bulevardul Aviatorilor și m-am pierdut în întuneric, stând câteva luni ascuns la un brav coleg magistrat, care trăiește și care se numește Alexandru Stănescu. - Mare curaj a avut! - Dar m-au pândit și m-au arestat tocmai în toiul nunții unui alt bun coleg - Titus Șahan, care și el mă găzduise câteva luni de zile... - Ați stat ascuns doi ani? - Aproape doi. - Dar Alexandru Stănescu n-a avut de suferit de pe urma dumneavoastră? Pe el nu l-au ridicat? - Nu, fiindcă
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Aproape doi. - Dar Alexandru Stănescu n-a avut de suferit de pe urma dumneavoastră? Pe el nu l-au ridicat? - Nu, fiindcă nimeni n-a știut că am stat la el. V-am spus că pe mine m-au prins la o nuntă; cineva din asistență m-a denunțat. Au venit trei gealați care mi-au pus niște ochelari negri și m-au dus. Am fost imediat tuns chilug, mi-au făcut poze din față și profil (care nu le-au reușit prima
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
prieten. Ne-am dus repede, cu doi prieteni de-ai lui Panait, ca martori, și s-a făcut căsătoria civilă. După aceea Panait a spus: "Hai să mergem, să traversăm Dunărea, să ne ducem vizavi!..." Și adevăratul nostru voiaj de nuntă ăsta a fost. Imediat după căsătorie, eu i-am pus o condiție - cînd mi-amintesc acum, ce copilărească, ce caraghioasă! -; mi-a pus și el una: "Marga, să nu te amesteci niciodată în actele mele de generozitate!" (De aceea, cînd
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
de tot înainte de vreme, ochii îi erau mai mari și uimiți în spatele primilor săi ochelari cu lentile bifocale, și purta un doliu sever, din cap pînă-n picioare, după moartea mamei sale, dar mai păstra frumusețea romană din portretul ei de nuntă, înnobilată acum de o aură autumnală. Înainte de orice, chiar înainte de a mă îmbrățișa, îmi spuse cu felu-i ceremonios obișnuit: - Am venit să te rog să mă însoțești să vînd casa. N-a fost nevoie să-mi spună care, nici de unde
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (și foști colegi de facultate și de �Echinox") îmi mai spun, așa, când ne întâlnim pe la niște zile ale �Familiei", pe la vreo nuntă a vreunuia dintre copiii noștri, pe altundeva: ești bun, dom'le (adică poet, că om îmi place să cred, deși n-o fi și asta vreo iluzie, că sunt bun), dar ei sunt, totuși, prieteni. E adevărat și că toți
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
domeniul etnologiei: Economie și înrudire (1975), Arta populară în Franța (1975), Europa ca arie culturală (1978), Povestiri și povești populare din Normandia (1980), Etnologia Franței (1986), Etnologia Europei (1990), Casa rustică: logică socială și compoziție arhitecturală (1991), Tradiția populară (1995), Nunta lui Marko, ritul și mitul pe pământ bulgar (1998). În orele petrecute la Cluj, am descoperit în ilustrul interlocutor nu numai un cercetător de înaltă ținută academică al tradițiilor populare, ci și un om pasionat de cunoașterea și comunicarea afectivă
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
o veghe în timpul căreia au loc jocuri, au loc deghizări, se desfășoară un întreg ansamblu de activități cu totul străine de creștinism. Așadar, - un soi de dublă cultură. în același timp, eram foarte impresionat văzând că, pentru marile ritualuri, precum nunta ori ritualurile funerare, erau practici complet diferite de ceea ce observasem în Maramureș și în Oltenia. într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
același timp, eram foarte impresionat văzând că, pentru marile ritualuri, precum nunta ori ritualurile funerare, erau practici complet diferite de ceea ce observasem în Maramureș și în Oltenia. într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când la Sucevița nu se întâmplă deloc așa. Acolo există oficianți specializați. Pentru nunți, este rânduitorul, care se face interpretul actorilor sociali. Nu mireasa cântă iertăciunea... (urmare în numărul viitor)
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când la Sucevița nu se întâmplă deloc așa. Acolo există oficianți specializați. Pentru nunți, este rânduitorul, care se face interpretul actorilor sociali. Nu mireasa cântă iertăciunea... (urmare în numărul viitor)
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
Ion Pop (Urmare din numărul trecut) În Maramureș, există un staroste, care rostește, la nuntă, un text tradițional de rămas bun... Iată... La Sucevița, rânduitorul e cel care se face interpretul sentimentelor și al textului pe care trebuie să-l spună actorul social însuși. Este un fel de delegare a actorilor sociali către profesioniști, - iar
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]