77 matches
-
post de bodyguarzi și le oferă condiții de viață mai bună și o mâncare decentă. Dar de la stradă la viața mai bună e un sigur pas, la fel cum este și în sens invers, după cum descoperă eroina acestei nuvelete, Maria. Nuveleta a apărut pentru prima dată în decembrie 1970 în "Science Against Man". Statele Unite au decăzut în urma Panicii care a distrus întreg mediul, iar supremația mondială este acum deținută de Africa. Negri organizează periodic excursii pe teritoriul american, pentru a vedea
Alte Americi () [Corola-website/Science/325643_a_326972]
-
Mycroft James Boulder, un profesor asistent de filozofie la care Tywood apelase pentru traducerea cărților de chimie în greaca veche. Însă acesta, conștient de implicațiile planului lui Tywood, tradusese doar atât cât să nu intre în contradicție cu relatările istorice. Nuveleta a fost scrisă între 1 și 10 octombrie 1948 și a apărut în numărul din mai 1949 al revistei "Astounding Science Fiction", fiind considerată ca aparținând Seriei Roboților. Pământul este pe punctul de a se confrunta cu coloniile sale, care
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
sistemul solar interzisă. Abia acum se dezvăluie faptul că tocmai acesta era scopul armei necunoscute: înfrângerea îi va obliga pe pământeni să facă reformele necesare, să folosească roboți și să controleze natalitatea, în timp ce coloniile vor slăbi și se vor diviza. Nuveleta pare a umple golul existent între primele povestiri cu roboți și "Cavernele de oțel", dar finalul ei vine în contradicție cu evenimentele prezentate în roman. Explicația ar putea fi că reformele dorite de arma necunoscută nu au avut succes, conducând
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
contradicție cu evenimentele prezentate în roman. Explicația ar putea fi că reformele dorite de arma necunoscută nu au avut succes, conducând la starea de lucru existentă la începutul "Cavernelor de oțel". O altă contradicție pare a fi aceea că, în nuveletă, ultima lume colonizată este Hesperus, nu Solaria, așa cum se spune în "Soarele gol". O explicație posibilă ar fi că, la vremea evenimentelor din nuveletă, Solaria nu fusese colonizată încă (în cărțile din Seria Roboților se afirmă că Solaria nu a
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
lucru existentă la începutul "Cavernelor de oțel". O altă contradicție pare a fi aceea că, în nuveletă, ultima lume colonizată este Hesperus, nu Solaria, așa cum se spune în "Soarele gol". O explicație posibilă ar fi că, la vremea evenimentelor din nuveletă, Solaria nu fusese colonizată încă (în cărțile din Seria Roboților se afirmă că Solaria nu a fost colonizată de pământeni, ci de o altă colonie), ipoteză care ar avea o oarecare acoperire în descoperirea listei lumilor spațiene din romanul "Fundația
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
ca pe un vehicul prin intermediul căruia se experimentează visele editate de thrillerele hollywoodiene". Criticul David Seed vede în personajul Rubin o degizare a artistului Mark Pauline. Povestirea a fost nominalizată la premiul Hugo și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă", la premiul Aurora și premiul BSFA pentru "Cea mai bună povestire". De asemenea, a ocupat locuri fruntașe în câteva sondaje realizate de revistele SF în anul 1987, ocupând locul patru la categoria nuveletă a "premiului Locus", trei la categoria ficțiune
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuveletă", la premiul Aurora și premiul BSFA pentru "Cea mai bună povestire". De asemenea, a ocupat locuri fruntașe în câteva sondaje realizate de revistele SF în anul 1987, ocupând locul patru la categoria nuveletă a "premiului Locus", trei la categoria ficțiune a revistei "Interzone" și doi la categoria nuveletă din "Science Fiction Chronicle". Povestirea, apărută în luna iulie a anului 1985 în revista "Omni", reprezintă colaborarea dintre William Gibson și Michael Swanwick Deke, care
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
Cea mai bună povestire". De asemenea, a ocupat locuri fruntașe în câteva sondaje realizate de revistele SF în anul 1987, ocupând locul patru la categoria nuveletă a "premiului Locus", trei la categoria ficțiune a revistei "Interzone" și doi la categoria nuveletă din "Science Fiction Chronicle". Povestirea, apărută în luna iulie a anului 1985 în revista "Omni", reprezintă colaborarea dintre William Gibson și Michael Swanwick Deke, care suferă de un blocaj neural care îl împiedică să se întoarcă în Washington, întâlnește o
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
calculatoarele cuantice) este vizibil în povestirile "You See But You Do Not Observe" (o pastișă Sherlock Holmes) și "Iterations,", precum și în romanele "Factoring Humanity" și "Hominids". SETI joacă un rol important în acțiunea din "Golden Fleece", "Factoring Humanity", "Mindscan", "Rollback", nuveleta "Ineluctable" și povestirile "You See But You Do Not Observe" și "Flashes". Sawyer acordă atenție cosmologiei în viitorul îndepărtat din "Starplex". Instituțiile științifice reale sunt deseori folosite pentru cadrul operelor lui Sawyer, aici intrând TRIUMF ("End of an Era"), CERN
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
1957 produs de Hill-Hecht-Lancaster Productions și lansat de United Artists. Este regizat de Alexander Mackendrick, cu Burt Lancaster, Tony Curtis, Susan Harrison și Martin Milner în rolurile principale. Scenariul este realizat de Clifford Odets, Ernest Lehman și Mackendrick după o nuveleta de Lehman. Mary Grant este realizatorul costumelor. Filmul spune povestea unui puternic cronicar de ziar J.J. Hunsecker (interpretat de Lancaster și în mod clar bazat pe Walter Winchell) care-și folosește legăturile pentru a distruge relația surorii sale cu un
Gustul dulce al succesului () [Corola-website/Science/329912_a_331241]
-
sensibilitate le permite să intre în legătură cu ororile acelor vremuri. Nuvela a câștigat premiul Hugo pentru cea mai bună nuvelă în anul 2000 și a fost nominalizată la premiile British Fantasy, World Fantasy, precum și în sondajele Asimov's Readers' și Locus. Nuveleta a fost publicată în numărul din ianuarie 1984 din "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine" și a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Locus. Nuveleta relatează schimbările atmosferice produse de un experiment științific, care conduc la apariția unei
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
premiile British Fantasy, World Fantasy, precum și în sondajele Asimov's Readers' și Locus. Nuveleta a fost publicată în numărul din ianuarie 1984 din "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine" și a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Locus. Nuveleta relatează schimbările atmosferice produse de un experiment științific, care conduc la apariția unei imagini albastre a lunii. Acest lucru produce o serie de coincidențe bizare în viața unora dintre personaje. Această nuvelă, apărută în numărul din decembrie 2003 al revistei
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Apărută în numărul din iulie 1982 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine", povestirea descrie viața unui grup de supraviețuitori post-apocaliptici. În 1983, povestirea a fost recompensată cu premiul Hugo și a ocupat locul al șaptelea în sondajul Locus. Nuveleta, publicată în numărul din decembrie 1997 al revistei "Asimov's Science Fiction", a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Asimov's Readers', ocupând locul întâi în sondajul Locus. Ea prezintă o temă clasică a SF-ului, cea a
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Asimov's Science Fiction", a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Asimov's Readers', ocupând locul întâi în sondajul Locus. Ea prezintă o temă clasică a SF-ului, cea a posedării corpurilor umane de către entități extraterestre. De altfel, nuveleta face referire la o serie de filme care tratează acest subiect, printre care "Invazia hoților de trupuri" sau ecranizarea romanului lui Robert A. Heinlein "Mânuitorii de zombi". În cazul de față invazia extraterestră are efecte benefice, oamenii „posedați” devenind mult
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
starea lor fizică se deteriorează continuu. Aceasta este prima operă a lui Willis din ceea ce va deveni seria "Călătoria în timp", din care mai fac parte romanele laureate "Doomsday Book", "To Say Nothing of the Dog" și "Blackout/All Clear". Nuveleta a fost cuprinsă în volumul al șaselea din "Isaac Asimov's Science Fiction Anthology" (1982) și a câștigat premiile Hugo, Nebula și SF Chronicle. Acțiunea urmărește călătoria făcută în trecut de către un student la istorie, care încearcă să prevină bombardarea
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Război Mondial. Experiența este menită să-l ajute la completarea lucrării de licență, dar în realitate are rolul de a-l scoate din lumea seacă a statisticilor istorice și de a-l face conștient de valoarea umană a fiecărei vieți. Nuveleta a apărut în mai 1996 în volumul "The Williamson Effect" editat de Roger Zelazny în onoarea scriitorului Jack Williamson. Ea descrie excursia făcută de oamenii viitorului imaginat de Williamson în locurile în care acesta a crescut și a locuit. Publicată
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Magazine", povestirea reprezintă o satiră la adresa cenzurii actuale menite să evite eventuale discriminări. În textul de față, opera lui Shakespeare este mutilată până aproape la eliminare totală, pentru că aproape fiecare pasaj al ei discriminează o organizație care apără anumite drepturi. Nuveleta, apărută pentru prima dată în culegerea de povestiri "Fire Watch" (1985), povestește despre un viitor în care tații procrează prin intermediul băncilor de spermă, educația copiilor născuți astfel fiind urmărită de grupuri de avocați. Această povestire a apărut pentru prima dată
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
concluzia că menstruația reprezintă un element esențial al feminității lor. Prin urmare, cu toate neajunsurile pe care le aduce, sunt dispuse să elimine tratamentul care inhiba acest proces. Apărută în numărul din decembrie 1993 al publicației "Asimov's Science Fiction", nuveleta a ocupat locul întâi în sondajul Asimov's Readers'. Ea descrie un episod din periplul lui Iosif și al Mariei spre Betleem, călătorie despre care sursele biblice nu relatează aproape nimic. În povestire, cei doi rătăcesc drumul și pășesc printr-
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
secolul al XX-lea chiar înaintea sărbătorii de Crăciun, ale cărei baze le-au pus chiar ei, cu 2.000 de ani în urmă, la sfârșitul respectivului periplu, prin nașterea lui Iisus. Una dintre operele de început ale lui Willis, nuveleta a fost publicată în numărul din iulie 1978 al revistei "Galileo". Ea prezintă situația unui urangutan care a învățat să comunice prin limbajul semnelor și care dorește să fie botezat în religia creștină, ceea ce ridică o serie de probleme etice
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
a fost publicată în numărul din iulie 1978 al revistei "Galileo". Ea prezintă situația unui urangutan care a învățat să comunice prin limbajul semnelor și care dorește să fie botezat în religia creștină, ceea ce ridică o serie de probleme etice. Nuveleta a apărut în numărul din primăvara anului 1984 al publicației "The Missouri Review" și tratează situația unor coloniști spațiali care încearcă să îmbunătățească atât fondul lor genetic, cât și pe al culturilor lor, astfel încât să poată face față epidemiilor violente
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Ea este scrisă sub forma unui eseu în care poezia lui Emily Dickinson este comentată prin prisma Războiului lumilor, despre care se pornește de la premisa că reprezintă o relatare istorică a lui H. G. Wells și nu o operă de ficțiune. Nuveleta a fost publicată în numărul din mai 1986 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction" și a fost nominalizată la premiul World Fantasy. Ea prezintă regretele pe care o femeie le are în legătură cu alegerile făcute în tinerețea ei și cu
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
regretele pe care o femeie le are în legătură cu alegerile făcute în tinerețea ei și cu felul în care își sacrifică viața actuală pentru a reda viață acelor întâmplări, aducându-le pe cursul dorit. Publicată în revista "Omni" în octombrie 1989, nuveleta a câștigat premiul Nebula, fiind nominalizată la premiile Hugo, SF Chronicle și ocupând locul 3 în sondajul Locus. Ea descrie o conferință internațională de fizică cuantică desfășurată la Rialto, în care toate principiile acestei ramuri ale fizicii se aplică evenimentelor
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
(1948) (titlu original "Darker Than You Think") este o nuveletă de Jack Williamson, extinsă ulterior la dimensiunea unui roman. Versiunea scurtă a fost publicată de revista "Unknown" în 1940, în timp ce romanul a apărut opt ani mai târziu la Fantasy Press. Roamnul a fost retipărit în 2003 de Orion Books în cadrul
Mai întunecat decât crezi () [Corola-website/Science/329277_a_330606]
-
dedicat romanului lui Olfert Dapper, peste a cărui operă a dat în timp ce se documenta, precum și lui Robert Nathan, al cărui roman "One More Spring" l-a influențat în scrierea cărții "A Fine and Private Place". În 2012, Beagle a publicat nuveleta "Olfert Dappper's Day", o poveste fictivă a călătoriilor lui Dapper. În 1982, romanul a fost ecranizat în desenul animat Ultimul unicorn, regizat și produs de Rankin/Bass pentru ITC Entertainment, cu un scenariu scris de însuși Beagle. Muzica a
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
o continuare a romanului, intitulată "Two Hearts". Povestirea, în care apar patru personaje principale ale romanului, a fost inclusă în antologia "The Last Unicorn", publicată în 2007. "Two Hearts" a câștigat premiul Hugo și premiul Nebula pentru cea mai bună nuveletă a anului. La sfârșitul lunii decembrie a anului 2008, Peter S. Beagle a anunțat că a scris câteva povestiri legate direct sau indirect de "Ultima licornă". Printre ele se numără trei povestiri despre Schmendrick și trei despre licorne. "The Saturday
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]