121 matches
-
către fiziologic, pulsional, impur, dar devin evidente și duioșia, lirismul, respectul față de cuviință - parametri structural „sămănătoriști” ai personalității prozatorului, persistenți în pofida „modernității”, „citadinismului” și „tenebrosului”, arborate ca intenții. În narațiunile din volumul Nunta de argint, modeste, nu foarte diferite de nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Șireagu, I. Negură. Sporadic, sunt tipărite și poeme de O. Goga (Aceeași poveste) și Ion Pillat (Biserica lui Horia). De remarcat sunt câteva povestiri ale lui Ion Agârbiceanu, Întâia noapte, Convenire colegială, Înfruntare, alături de traduceri, realizate de George Sbârcea, din nuvelistica lui Luigi Pirandello (Răposatul, Ținta). Dramaturgia nu este prezentă în revistă, spectacolele Teatrului Național din Cluj fiind însă analizate prompt, întâi prin anunțuri și cronichete nesemnate, apoi prin texte specializate, aparținând lui Corneliu Albu, cum ar fi comentariul la spectacolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e unul de contraste. Asemenea anacronice figuri, cu fixațiile și traiul lor automatic, moșieri înconjurați de slugi de toată nădejdea, vor popula, în literatura noastră, și alte scrieri. G. întemeiază cu nuvelistica lui o tradiție. Se poate spune că îi premerge lui Mihail Sadoveanu. Țăranul, cu mentalitatea și obiceiurile, cu superstițiile și credința lui, purtător al înțelepciunii și al virtuților strămoșești, pătrunde acum - într-o lumină idilică - în proza românească (Astronomul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
creând două personaje care revin în proza ulterioară: tânărul visător, agresat de alții, și femeia voluntară care vrea să facă bine și provoacă numai nenorociri. George, agronomul care a inventat un aparat de reglat timpul, e din familia inadaptabililor din nuvelistica veche. Lia Pogonat e din rasa Vidrei și a doamnei Clara, în variantă modernă; cu o energie ieșită din comun, bărbătoasă, ea vânează ființele slabe, nefericite și vrea să le aducă la o viață normală. Se căsătorește cu un coleg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
și Ștefan Hostiuc. Valoroase sunt paginile de istorie literară și culturală, de critică și eseistică, ilustrate de Mihai Cimpoi (Iconarii între logos și istorie), Mircea Lutic (studii despre reviste literare bucovinene), Grigore C. Bostan (Intelectualul român la Cernăuți), Nicolae Bilețchi (Nuvelistica lui Ion Druță: viziune unitară și coerență compozițională), Alina Ciobanu-Tofan (Fenomenul literar basarabean între protocronism și sincronism) ș.a. În cadrul rubricii „Eminesciana” participă cu articole George Muntean (Eminescu și Veronica Micle, Mihai Eminescu. Note despre debutul său literar), Constantin Hrehor (Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
Asociația (anticomunistă) Mihai Eminescu, condusă de preotul catolic Marie-Alype Barral. La sfârșitul anului 1947, lui C. îi apare la Editura Cultura Națională romanul Blocada, prima parte dintr-o trilogie epică, Simfonia dobrogeană, pe care piesa La Farmecul nopții, ca și nuvelistica debutului o anticipează. Cartea este retrasă curând din librării și interzisă de cenzura comunistă, în urma unor atacuri „marxizante” - cum le numește autorul ei - ale lui B. Elvin și Al. I. Ștefănescu. Arestat de câteva ori și eliberat din „lipsă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
anii ’60, din care tezismul e eliminat treptat, dar care nu se mai remarcă prin originalitate. Lumea prozelor rurale ale lui L. este cea din jurul orașului său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau din memorialistica lui Ion Vlasiu); momentul istoric al evocării surprinde instaurarea și consolidarea orânduirii social-politice de după 1948. Ana Nucului, compromisă de tezismul afișat, reia în context istoric diferit schema din Popa Tanda de Ioan Slavici, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
Lența”), Remus Luca („Ana Nucului”), VR, 1954, 6; Dumitru Solomon, „Povestiri”, GL, 1955, 36; Mira Iosif, Pe marginea povestirilor lui Remus Luca, „Tânărul scriitor”, 1955, 10; Lucia Olteanu, Eroii lui Remus Luca, CNT, 1956, 2; Lucian Raicu, Aspecte noi în nuvelistica actuală, VR, 1956, 5; Savin Bratu, „Liniștea iernii”, GL, 1957, 10; Perpessicius, „Liniștea iernii”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Ion Vitner, Creatori și opere: Remus Luca, VR, 1959, 3; Lucian Raicu, „Dimineață de mai”, VR, 1959, 8; Ion Sârbu, Proza lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
de autor. 1886. În aceeași importantă publicație văd lumina tiparului: Agatocle Leuștean, Două zile la Slănic, Dac-a vrea Dumnezeu (sunt ultimele lucrări în proză publicate în revistă). Editura librăriei Socec din București scoate de sub tipar o amplă selecție din nuvelistica scriitorului (281, 279, 294 p.), supravegheată de autor. Volumul I și II reproduc fidel cuprinsul celor două volume de Novele apărute la Iași în 1880. Cel de al treilea cuprinde: Stejarul din Borzești, Zgârcitul, Ion Udrilă, Ura din copilărie, Petrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întâmplă în teza sa de doctorat, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care reia, într-o formă mult amplificată, o lucrare din 1996. SCRIERI: Albastrele ninsori, Alexandria, 1996; Cuib de lumină, București, 1996; Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996; Lumină în amurg, București, 1996; Pulberi de stele, București, 1996; Cu stelele-n palmă, București, 1997; Lacrimi de stea, București, 1997; Miracol, București, 1997; Peregrin prin univers, București, 1997; Constelația lirei, București, 1998; Floare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
de studiile post-coloniale, în primis, de lucrările lui E. Said. În mod succesiv, eseul lui Terrusi se deplasează de la planul strict istoriografic la analiza unor cazuri literare deosebit de semnificative sau de la prezența lingvistică și ideologică a figurii lui Moro în nuvelistica italiană și europeană din secolele al XV-lea și al XVI-lea, iar tema Orientului - în Orașele invizibile ale lui I. Calvino 4. Tot asupra domeniul literar se insistă și prin lucrarea lui Ollendorf. Autoarea ne readuce în actualitate, exodul
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
sunt tipărite după primul război mondial: Catastrofa, Trei nuvele (1924), Cuibul visurilor (1927) ș.a. Proza scurtă nu l-a impus. E. Lovinescu, care i-a găzduit în „Sburătorul” mai multe schițe, o găsea ștearsă, iar G. Călinescu va vedea în nuvelistica scriitorului doar exerciții de atelier pentru marile pânze viitoare. Unele calități ale romancierului sunt totuși detectabile încă din aceste narațiuni de tinerețe: în primul rând, o viziune realistă crudă, nedispusă la nici o îndulcire sămănătoristă sau poporanistă, ci împinsă, dimpotrivă, către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
română, partea I: Teoria poeziei, București, 1915; Metodologie literară. Armonia capodoperei, București, 1920; Introducere în metodologia literară, Craiova, 1923; Estetica literară, București, 1924; De la misticism la raționalism. Cronici culturale, București, 1924; Enciclopedia operei literare, București, 1925; Directive literare, București, 1925; Nuvelistica română, București, 1926; Știința literaturii, vol. I: Introducere în știința literaturii. Estetică generală. Estetică literară, București, 1926; Critică, I-II, București, 1927-1928; Versuri. Proză. Fabule, București, 1928; Amintiri din propaganda în Rusia (1917), București, 1928; Fabule, București, 1928; Poezia dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
pattern-ul naturalist al evocării viselor terifiante ale copilăriei, brevetat de Barbu Delavrancea (în Trubadurul)55. Deși, în esență, Vladimir Streinu are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are înfățișarea de poeme în proză" (1971: 321), există, în opinia mea, cel puțin o excepție parțială de la regula poeticității intrinsece a prozei macedonskiene. Dedicată mamei scriitorului, nuvela Pe drum de poștă (prezentă în volumul Cartea de aur, publicat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
citise o sută de pagini în manuscris, spunând că „e o zugrăvire pitorească a moravurilor basarabene în cenușiu”), și mai multe povestiri, iar în „Viața Basarabiei” din 1940 îi apar numeroase schițe, incluse ulterior în culegerea Crizantema de la frontieră (1942). Nuvelistica sa are ca notă particulară prezentarea documentară, uneori naturalistă, cu lux de amănunte concrete și deformări grotești, a unor medii periferice. SCRIERI: Alb și roșu, Bălți, 1938; Bandiții, Bălți, 1938; Osândiții la moarte, Bălți, 1938; Povoljanca, Bălți, 1938; Spre Golgota
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
Teatrul Național la Sibiu, unde Victor Papilian și-a continuat activitatea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cea mai mare parte a studiului lui Mircea Popa este consacrată creației literare a lui Victor Papilian. într-o primă secțiune analizează nuvelistica sa. Pornind de la caracterizarea făcută de G. Călinescu în Istoria literaturii române, potrivit căreia trăsătura fundamentală a nuvelisticii lui Victor Papilian este freudismul, Mircea Popa întreprinde o minuțioasă analiză a nuvelelor din această perspectivă, formulând însă și puncte de vedere
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
Z. Ornea Gală Galaction (pseudonimul lui Grigore Pisculescu) avea, după război, statutul unui prozator respectat pentru nuvelistica să, bucăți vestite, precum De la noi la Cladova și Gloria Constantini, aducîndu-i faima și respectabilitate. Dar războiul modificase radical peisajul prozei românești, prin român. Toată lumea, observase Ralea, într-un eseu din 1927, scria române, înlăturînd din prim plan proza scurtă
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
lăsate în urmă, iar contestatei literaturi postbelice i-au fost fixați pilonii unei noi perioade aurorale. În discuție intră, momentan, primele două volume ale proaspetei colecții, cuprinzând, unul, capodopera sus-menționată a Gabrielei Adameșteanu (Dimineață pierdută), celălalt, o extensie convingătoare din nuvelistica prozatoarei. Cărți perfect independente inițial, Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vară-primăvară (1989) au fost comprimate sub titlul unei bucăți inedite, Gara de est, în vreme ce o piesă de rezistență ca Întâlnirea s-a văzut înlăturată de romanul omonim
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
enumăr doar premisele, cât să vă faceți o idee: despre incorectitudinea politică a lui Creangă, oarecum în siajul celui al lui Valeriu Cristea; despre Ion Barbu și dificultatea reală a contactului cu poezia lui; despre corpurile dezarticulate ale personajelor din nuvelistica lui Rebreanu; despre noua structură a romanului, care ar trebui să evolueze dinspre „textualismul scriptic” spre un „textualism mediatic”. Iată cu ce se ocupa un tânăr critic literar în anii nouăzeci!
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
parcurs, a rămas devotat Partidului, care, chipurile, îl eliberase. După 1944, s-a afirmat în critica literară, abandonând ingineria, scriind cu elan în spiritul dogmatic al epocii, dar manifestând și acte de curaj, ca în cazul articolului Pentru calitate în nuvelistica noastră. Deși sancționat, și nu va fi singura dată, Croh. (îi vom spune așa, cum îl numeau prietenii, spre a economisi spațiul) a făcut mai tot timpul parte din Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, a fost redactor-șef al
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
diverse, printre care sanscrita și persana"... (Guy Cherqui, Vocile României în Amadeus, mai 2006, reprodus în România literară nr. 22, 2 iunie 2006). Până la 40 de ani (adică până în 1947!) Eliade publicase peste 20 de volume: beletristică, memorialistică și orientalistică. Nuvelistica și eseistica (în română, franceză, engleză, italiană, portugheză și spaniolă) poate fi consultată în orice Bibliografie. Sunt peste o mie de titluri. în 1934 un publicist obscur, Ilariu Dobridor a scris un articol intitulat Un foarte oarecare: Mircea Eliade. Se
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
hotărîtoare care punctează ciclul existențial: căsătorie (precedată de ritualul logodnei), naștere, botez, moarte. Ca în tot ceea ce fac, și aceste etape esențiale au ritualul lor, bine orînduit de vechime, căruia nimeni și nimic nu-i poate modifica formula. De aceea nuvelistica lui Slavici se constituie adesea ca un tablou etnografic al lumii satului, de o naturalețe desăvîrșită, surprins în aceste momente de răscruce cu ritualul neclintit (scena pețitului din Gura satului e, desigur, memorabilă). Dar niciodată, cum spuneam, etnografismul nu copleșește
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
faptul că realitatea diferențierii sociale nu este niciodată nici ocolită, nici tăinuită. Satul apare cu stratificarea reală și trecerea de la o categorie la alta nu e tocmai lesne de realizat. S-a vorbit totuși de idealismul transfigurării diferențierii sociale în nuvelistica de început a lui Slavici, citîndu-se ca exemplu, firește, La crucea din sat. Aici Ileana, fiica bogătanului Mitrea, îl iubește pe Bujor, o slugă în gospodăria lor. Și, după un mic incident determinat tocmai de condiția socială a flăcăului (viitorul
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
observația (deloc, ce-i drept, inedită) ca întreg ciclul Comănestenilor a evoluat în descrescendo, Îndreptări, Anna fiind eșecuri indubitabile, la care as adaugă, parțial, și românul În război. Reiese că doar în Viață la țară și Tănase Scatiu, partial în nuvelistica, (colegul meu are dreptate indicînd pentru această secțiune, nuvelă Spre Cotești), a izbîndit Duiliu Zamfirescu. Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
aleasă a firei lui etnice". Și să nu se uite că aceste aprecieri formulate de Maiorescu (în vestitul studiu Literatura română și străinătatea) se produc la numai un an după apariția, în 1881, a primului volum (Novele din popor) din nuvelistica - mare - a lui Slavici. Era prima apariție artistică importantă în volum a lui Slavici. Iar autorul, ca și Maiorescu, avea conștiința că opera sa are, în esență, caracter poporan. De aici și titlul volumului. Incontestabil (citatele de mai sus o
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]