177 matches
-
este specia care convine cel mai mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai insolite în literatura noastră. 2.3.3. Abu Hasan Abu Hasan este unul dintre exercițiile narative târzii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de localizare a acestui orientalism, metamorfozată aici într-un balcanism muntenesc, dar și explorarea zonelor tulburi ale percepției senzoriale: ,,Abu Hasan e o experiență de sugestie ce duce la alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a basmului nuvelistic’’. Cât privește ,,impulsul obscur și tiranic de schimbare a identității’’ care degenerează într-un caz ,,de clătinare a minții’’, ,,el permite explorarea din unghi fantastic’’. Dacă trecem dincolo de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și explorarea zonelor tulburi ale percepției senzoriale: ,,Abu Hasan e o experiență de sugestie ce duce la alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a basmului nuvelistic’’. Cât privește ,,impulsul obscur și tiranic de schimbare a identității’’ care degenerează într-un caz ,,de clătinare a minții’’, ,,el permite explorarea din unghi fantastic’’. Dacă trecem dincolo de revoluționara transformare a formelor de expresie, putem observa faptul că Ion Luca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
snoavă cum sunt Olga și Spiriduș sau O invenție mare, beneficiază de împliniri excepționale în extraordinarele nuvele Calul dracului, Kir Ianulea, La hanul lui Mânjoală, La conac și În vreme de război. Sensibil îndepărtate ca structură prozaistică de specia ,,basmului nuvelistic’’ gen Abu-Hasan, aceste scrieri tind, unele doar într-o mică măsură, altele integral către un realism epic intrinsec, în care fantasticul de sorginte magic-folclorică este solicitat doar a releva dimensiunea insondabilului și maleficului ,,satanism’’ care se insinuează în psihologia omului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului păcălit de bătrâna vrăjitoare, aflată, din această pricină, sub pedeapsa divinității, este magistral restituită speciei nuvelistice. Ne regăsim în plin basm nuvelistic, lucru tipic pentru arta caragialiană de a submina din unghi ironic imaginarul prodigios-feeric. Devenită ,,calul dracului’’, ,,baba s-a scuturat de zdrențele și de urâciunea ei și deodată s-a prefăcut într-o femeie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului păcălit de bătrâna vrăjitoare, aflată, din această pricină, sub pedeapsa divinității, este magistral restituită speciei nuvelistice. Ne regăsim în plin basm nuvelistic, lucru tipic pentru arta caragialiană de a submina din unghi ironic imaginarul prodigios-feeric. Devenită ,,calul dracului’’, ,,baba s-a scuturat de zdrențele și de urâciunea ei și deodată s-a prefăcut într-o femeie tânără și voinică, înaltă și frumoasă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vor săprescrie legi fixe de comportament’’. Aportul de recreare, în totalitatea lui, desfășurat de scriitor are drept consecință punerea în circulație a unei noi structuri narative, caracteristică îndeosebi prin autohtonismul ei realist, fantastic. ,,Duhul balcanic’’ este acela care definește prototipul nuvelistic caragialian. Curba spectaculos ascendentă a artei caragialiene, luând în atenție fie și numai trilogia alcătuit din Abu Hasan, Calul dracului și Kir Ianulea, nu poate scăpa atenției nimănui. Dându-i o asemenea interpretare, se poate spune că fenomenul de autohtonizare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
G.Călinescu, constituie toată neașteptata creație a nuvelei’’. Procedând în acest mod scriitorul conferă materiei originare o substanță social-istorică și temperamental psihologică atât de profund îndatorată condițiilor de loc și timp încât ,,basmul’’ cedează în chip evident terenul în favoarea creației nuvelistice. Deși tonalitatea ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a alege. Sunt clare, după cum cele arătate, implicații folclorice ramificate ale motivului din Belfegor, care la noi, înainte de Caragiale, îi prilejuiseră lui Creangă scrierea incomparabilelor sale Dănilă Prepeleac și Povestea lui Stan Pățitul. Ușurința ,,silogismului’’ pe care se sprijină întreg edificiul nuvelistic poate părea dezarmantă la prima vedere. Cel mai mult este luat în considerare răspânditul loc comun postulat de literatura populară pe teme religios-apocrife, potrivit căruia raporturile existențiale între om și diavol sunt dominate de o ambiguitate structurală ce are ca
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ani. Poporul este cel care a intuit din toate vremurile căatunci când o femeie își pune mintea să fie rea, ea reușește întotdeauna mai bine decât bărbatul. 2.4.3. La hanul lui Mânjoală Dacă în Kir Ianulea structurile ,,basmului nuvelistic’’ își mai conservă încă prezența, fiind solicitate a potența din unghi ezoteric-fantastic paradigma moralistă a ,,poveștii’’ de viață, în schimb, atunci când este vorba de tripticul În vreme de război, La conac și La hanul lui Mânjoală perspectiva eminamente realistă asupra
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vorba de tripticul În vreme de război, La conac și La hanul lui Mânjoală perspectiva eminamente realistă asupra faptelor de viață este dominantă. Îndepărtarea de schema magic-folclorică atinge, acum, gradul maxim. Fiecare din cele trei narațiuni oferă universuri epice stringent ,,nuvelistice’’ refractare la orice fel de imixtiune, în plan narativ, a soluțiilor fatal convenționante și canonizante propuse de prototipul mitic popular. În asemenea condiții, satanismul, ca element de declanșare a fantasticului, nu mai beneficiază de o poziție pre-textuală, în ordine narativă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
relație inedită ce se realizează între psihologia, temperamentul, într un cuvânt, felul său de a fi și circumstanțele din plasa cărora răsare un ,,agent’’ bun conducător al duhului diavolesc este aceea care determină conținutul narativ și finalitatea psihologică a demersului nuvelistic. Întregul desen net, cu adevărul detaliilor, narațiunea în care personajele se numesc Gheorghe Nătruț și vorbesc cu o autenticitate pitorească remarcată și de Zarifopol, se detașează pe un fond ce sugerează intervenția supranaturalului. La acest nivel fabulei sau al discursului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
luase în stăpânire. Mânjoloaia pare a fi o vrăjitoare, care i-a luat mințile, folosindu-se de intermediul diavolului; ispita femeiască s-a exercitat asupră-i cu acele forțe ale subconștientului care țin de magie. Farmecul degajat de această capodoperă nuvelistică își trage esența tocmai din suprema victorie a spiritului de sinteză caragialian. Acesta este și substratul aprecierilor superlative de care se bucură din partea criticii: ,,Localizarea este pregătită cu un simț al culorilor și accentelor care minunează la fiecare pas sobrietatea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din opera scriitorului. Între Kir Ianulea și La conac există, însă, câteva deosebiri frapante în privința formulei artistice chemate să pună în valoare tema fantastică. Intervine apelul direct la schema prototipului mitic originar, caracterul explicit al formulei utilizate în marele basm nuvelistic care este, totuși, Kir Ianulea, cedează acum locul insinuării, ambigue și sugestive, greu perceptibilă. Este un procedeu care în La hanul lui Mânjoală de exemplu, atinge performanțe extraordinare, dar a cărui prezență în La conac nu este deloc neglijabilă. Spre deosebire de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
1966; Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana - sora Soarelui, Chișinău, 1967; Peneș-Împăratul, Chișinău, 1968; Povești populare moldovenești, Chișinău, 1972; Legende, tradiții și povești orale, Chișinău, 1975; Povești fantastice, Chișinău, 1976; Doi Feți-Logofeți cu părul de aur. Povești populare moldovenești, Chișinău, 1980; Povești nuvelistice, Chișinău, 1980; Auzit-am din bătrâni. Legende moldovenești, Chișinău, 1981; Povești populare moldovenești, Chișinău, 1981; De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chișinău, 1983; Plugul de aur. Parabole și povești nuvelistice, Chișinău, 1985; Făt-Frumos și Soarele. Povești populare din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
de aur. Povești populare moldovenești, Chișinău, 1980; Povești nuvelistice, Chișinău, 1980; Auzit-am din bătrâni. Legende moldovenești, Chișinău, 1981; Povești populare moldovenești, Chișinău, 1981; De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chișinău, 1983; Plugul de aur. Parabole și povești nuvelistice, Chișinău, 1985; Făt-Frumos și Soarele. Povești populare din Basarabia, pref. Iordan Datcu, București, 1995; Nourul omului, Chișinău, 1997; Folclor român din Basarabia, Chișinău, 1999 (în colaborare cu Tatiana Gălușcă și Ioan R. Nicola). Ediții: P. Ștefănucă, Folclor și tradiții populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
Ziarul „Forța morală”, pe care îl editează în 1901-1902, îl acuză pe I.L. Caragiale de plagiat. M., dezlănțuindu-se împotriva dramaturgului într-o conferință la Ateneul Român, este fluierat și el răspunde fluierând. Cartea de aur (1902), însumând producția sa nuvelistică, nu trezește nici un ecou. Poetul se interesează de ezoterism și magie, pune la punct invenții fanteziste (un perpetuum mobile). Consolatoare e buna primire făcută la Paris romanului său Le Calvaire de feu, tipărit aici în 1906 și prezentat în „Mercure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
O. c. V. Alecsandri, vechiul prieten al lui I. Ghica, Grigore Alexandrescu, Al. Donici și G. Crețeanu. Un G. Ionescu traducea, monocord și neinspirat, din Heine. Grigore Alexandrescu e și autorul unor scrieri moralizatoare și patriotice la limita dintre publicistică și nuvelistică, în care se referă la rolul educativ al oștirii sau la faptele de arme ale lui Mihai Viteazul; tot el tălmăcește din Ed. Laboulaye câteva basme (seria acestor transpuneri o începuse în „Pressa”). Celelalte încercări în proză îi aparțin lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288548_a_289877]
-
memoria ca personaj, TR, 1988, 49; Matei Gavril, Condiția debutului, LCF, 1989, 7; Irina Petraș, Un debut romanesc, T, 1989, 3; Ion Lungu, Un roman de debut, RL, 1989, 32; Corina Găman, Adrian Grănescu, ECH, 1994, 1-3; Viorel Chirilă, Quartet nuvelistic, F, 1999, 11-12; Anca Noje, „Un altfel de sfârșit”, ST, 2000, 1; Nicoleta Sălcudeanu, Vestibul, „Discobolul”, 2000, 26-27; Vasile Sav, Estetul, „Monitorul de Cluj”, 2000, 105; Lucia Grogoncea, Lectura mea particulară, VTRA, 2002, 5-6; Anamaria Dinu, Fișele memoriei, VTRA, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea instinctelor și a patimilor”. În căutarea sunetului unic al unor contemporani, autorul „revizuirilor critice” a putut greși (de notat, bunăoară, subestimarea estetică a dramaturgiei caragialiene și a prozei lui Slavici, negarea nuvelisticii lui Galaction, supraevaluarea unor Gh. Brăescu, Ion Iovescu, Camil Baltazar și a altora), dar linia globală trasată de critic intră în categoria evaluărilor durabile. Nici o consonanță de metodă nu leagă cele zece volume de Critice (1909-1929), de factură impresionistă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
de cea a lui Leiba Zibal, fără ca veridicitatea transpunerii să atingă forța din nuvela lui Caragiale. Tensiuni interioare dau conținut și nuvelelor Jeana și Un drum greșit, ultima având în centru un ins torturat de iluzia feminității ideale. Există în nuvelistica lui Z. și narațiuni în notă umoristică: Petrică e, în povestirea omonimă, un tânăr mecena surprins într-o ambianță boemă, Furfanțo întrupează un italian bețiv și sentimental pripășit la un han din Târgoviște, iar În carantină relatează peripeții ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Germania, curentul luteran condus de Adolf Stöker consona cu pledoaria grupării americane mobilizate de Henry James sr. (tatăl celebrului romancier) - ambele mișcări fiind critice la adresa abuzurilor manifestate de practica economică din perioada revoluției industriale. Desigur, o critică bazată pe impresii nuvelistice nu poate răsturna datele statistice care vorbesc despre extraordinara prosperitate declanșată de transformările pieței capitaliste din Occident. Cert este faptul că Biserica le-a vorbit în aceeași măsură săracilor (ispitiți de patima invidiei) și bogaților (ispitiți de avariție). O critică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reluării contactului dacă a fost vreodată întrerupt pe o perioadă trebuie anticipată cu mult înainte. E adevărat că nu va fi vorba de raporturi propriu-zise pe plan cultural între India și Occident. Aici, în primul rînd trebuie să vorbim de nuvelistica indiană care, prin împrejurări norocoase, nu totdeauna ușor de stabilit, este cunoscută, prin cîteva producții de-ale sale, și în Occident, nu mai tîrziu de sec. al VII-lea. O viață a lui Buddha compusă în sanscrită de un scriitor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o poezie cultă, cu sau fără formă fixă. În folcloristica românească, termenul înglobează, în accepțiunea sa tradițională, întregul cântec epic, adică: b. propriu-zisă (sau nuvelistică), cântecele epice de vitejie, de haiducie, cele istorice și cele despre întâmplări contemporane. Astfel, atât Soarele și luna, Meșterul Manole, Miorița, cât și Miu Cobiul, Corbea, Toma Alimoș, Novăceștii, Miu Haiducul intră în categoria b. Spre deosebire de cântecul liric, b. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
pe o melopee liberă, silabică, deschisă improvizației, alternează cu versuri recitate și cu interludii instrumentale. Sub această formă, specia este încă vie în Oltenia și Muntenia, iar în secolul al XIX-lea a fost atestată și în sudul Moldovei. B. nuvelistică, de o mai mică întindere, are un caracter liric mai pronunțat și este cântată de țărani. Este răspândită în Transilvania și în nordul Moldovei și circulă pe melodii de cântec sau chiar de doină (în Maramureș). B. cu funcție de colindă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]