177 matches
-
toate alcătuiesc substanța densă a unui roman captivant, scris de un autor „care nu putea lipsi din istoria noastră literară” (Șerban Cioculescu). În manuscris au rămas alte culegeri - Joagărul Marghitei, Din vina motanului, Întâmplări din război -, proiectate să includă o nuvelistică de un larg evantai tematic: „nuvele comice, tragice, fantastice, unele cu caracter etnografic, altele mistice sau de moravuri”, cum le caracterizează S. într-o notă. SCRIERI: Sub semnul paloșului, pref. Șerban Cioculescu, București, 1989; Ma-ho, fiul bufniței, îngr. Constantin
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Exemplul cel mai concludent îl oferă nuvela Tăcere, cu un personaj remarcabil, moș Călinaș, cu nenumărate amănunte referitoare la existența omului de la țară în anii războiului și, în final, cu puternica sugestie a îngemănării vieții cu moartea. Această formulă a nuvelisticii lui V. s-a consolidat și s-a îmbogățit substanțial în cărțile Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Mama-mare - profesoară de istorie (1988). Nuvele ca Priveghiul mărginașului și Negara, din aceeași familie cu
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
de cea a lui Leiba Zibal, fără ca veridicitatea transpunerii să atingă forța din nuvela lui Caragiale. Tensiuni interioare dau conținut și nuvelelor Jeana și Un drum greșit, ultima având în centru un ins torturat de iluzia feminității ideale. Există în nuvelistica lui Z. și narațiuni în notă umoristică: Petrică e, în povestirea omonimă, un tânăr mecena surprins într-o ambianță boemă, Furfanțo întrupează un italian bețiv și sentimental pripășit la un han din Târgoviște, iar În carantină relatează peripeții ale unor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ca o lichidare a influenței sadoveniste”. La nivelul expresiei, al scriiturii, procesul desprinderii de sămănătorism, pe care prozatorul și-l impune în nuvelele din Drumul cu plopi (1924), se vădește un veritabil salt, cu rezultate notabile. Fructificând buna experiență a nuvelisticii europene (de la Guy de Maupassant la Leonid Andreev), P. uzează acum cu precădere de modalitățile prozei de analiză, având ca obiect de studiu „omul interior”. Făcuse pași în această direcție încă din Scrisorile unui răzeș, dar prin intermediul unor eroi involuați
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
unor convenții componistice funcționalitate literară. Oricât de mult ar fi fost tentat să experimenteze, să își modernizeze retorica narativă, poate și din mondenitate, pentru a fi pe valul mișcării artistice europene, P. o face pe texte de mică extensie epică, nuvelistice. Dar, când își propune un studiu social tradițional, se întoarce la marile teme sămănătoriste. Pe motivul orașului tentacular, al metropolei corupătoare de suflete rurale nealterate, derivație a temei dezrădăcinării, crește romanul Calea Victoriei (1930), o veritabilă cronică socială a Bucureștiului anilor
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă apropie o nuvelă ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
rătăcit, al romanului Străina. Tranziția de la literatura confesivă a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii și cea a marilor romane de familie. Lirismul introspecției se estompează, dar problematica nu se modifică fundamental prin contribuția conștiinței unor personaje care să introducă în substanța viziunii generale o serie de unghiuri de vedere proprii și bine conturate, adică
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
O. c. V. Alecsandri, vechiul prieten al lui I. Ghica, Grigore Alexandrescu, Al. Donici și G. Crețeanu. Un G. Ionescu traducea, monocord și neinspirat, din Heine. Grigore Alexandrescu e și autorul unor scrieri moralizatoare și patriotice la limita dintre publicistică și nuvelistică, în care se referă la rolul educativ al oștirii sau la faptele de arme ale lui Mihai Viteazul; tot el tălmăcește din Ed. Laboulaye câteva basme (seria acestor transpuneri o începuse în „Pressa”). Celelalte încercări în proză îi aparțin lui
OPINIUNEA CONSTITUŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288548_a_289877]
-
viața afectivă, ca în Serghie Pavlovici, unde forța sentimentului atinge un prag ce o face patologică, iar protagonistul devine un obsedat. În linii generale, comportarea personajelor e previzibilă, le dă viabilitate dialogul, care particularizează mentalitatea prin nuanțe distinctive. În ce privește arta nuvelistică, N. se dovedește capabil să închege o intrigă prin intermediul câtorva eroi, cărora are grijă să le dea o fundamentare socială, insistent reliefată. Scopul evident este de a crea un tip, ceea ce îi reușește deseori. De altfel, în cele mai izbutite
NEGRUZZI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
ales de bătrâni, iar repertoriul liric, de tineri. În Basme populare românești, culegere alcătuită la îndemnul lui D. Caracostea și adoptând ordonarea textelor după modelul din Antologie de proză populară epică de Ovidiu Bârlea, N. a inclus basme fantastice, basme nuvelistice, basme-snoave și snoave, legende, toate culese din județul Olt, numai câteva provenind din comuna Dimitrie Cantemir, județul Vaslui. Înregistrate, cele mai multe, pe bandă de magnetofon, de la „talentați povestitori mai vârstnici”, transcrise cu grijă pentru păstrarea specificului graiului local, selectate după criteriul
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
debutat în literatură în 1889, când, aflat la studii în străinătate (și-a luat licența în drept în Franța, dar a trăit câțiva ani la Bruxelles) trimitea, semnând Gheorghe de la Odobasca (familia Orleanu deținea, în ținutul Focșanilor, moșia Odobasca), încercări nuvelistice ziarului „Adevărul” și versuri revistei „Contemporanul”. Apoi, sporadic, poeziile sale au mai apărut în „Literatorul”, „Floare-albastră”, „Forța morală”, „Litere și arte”, „Generația nouă”, „Paloda literară”, „Spre ideal”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, „Convorbiri critice”, „Dunărea de Jos”, semnate uneori Orlandi sau G.
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
și personaje din mediul rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori schematice și marcate de retorism, precum și în piese cu accente mistice sau psihanalitice insuficient prelucrate artistic, P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
sunt reduse la câteva linii (de exemplu, Florică, țigan lăutar, „ceteraș”, protagonist al unei nuvele apărute inițial în „Viața românească” din 1913, moare apărând demnitatea iubitei), dispuse în ample incursiuni în viața de zi cu zi a țăranilor. Descendent al nuvelisticii lui Ioan Slavici, autorul alunecă, pe alocuri, într-un didacticism care, deși „acoperit” de un lexic pitoresc, rămâne excesiv. Atunci când încearcă să intre pe terenul teoretizărilor, P. se arată adeptul concepției potrivit căreia estetica este o disciplină filosofică, întemeiată pe
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
activitatea sa de scriitor, folclorist și traducător, M. a slujit apropierea dintre români și maghiari, stăruind asupra cunoașterii reciproce. A publicat studii și articole despre personalități ale literaturii române (V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Gh. Șincai, Andrei Mureșanu) sau despre dezvoltarea nuvelisticii, a romanului și teatrului românesc. Aceste scrieri, împrăștiate în periodicele din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, vor fi adunate în două volume apărute sub titlul A románság (1895-1896). Ca folclorist, M. elaborează o serie de studii despre diferite
MOLDOVÁN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288228_a_289557]
-
Germania, curentul luteran condus de Adolf Stöker consona cu pledoaria grupării americane mobilizate de Henry James sr. (tatăl celebrului romancier) - ambele mișcări fiind critice la adresa abuzurilor manifestate de practica economică din perioada revoluției industriale. Desigur, o critică bazată pe impresii nuvelistice nu poate răsturna datele statistice care vorbesc despre extraordinara prosperitate declanșată de transformările pieței capitaliste din Occident. Cert este faptul că Biserica le-a vorbit în aceeași măsură săracilor (ispitiți de patima invidiei) și bogaților (ispitiți de avariție). O critică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea Încă neîntâlnită la noi a unui gen căzut În uitare, genul nuvelistic, prin publicarea În Scânteia și În reviste a unui număr Însemnat de nuvele, cu subiecte smulse din imediata realitate. Antologia celor 20 nuvele recent apărută la Editura de Stat, stă mărturie acestui fapt. Alături de numele lui Mihail Sadoveanu, Geo Bogza
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
povești, unde eroii Își schimbă doar numele, faptele, uneori ordinea și din care nu aflăm până la capăt mare lucru peste cele cunoscute Înainte de Începerea lecturii? Cam acestea sunt reflecțiile noastre pe marginea unora - din fericire doar o parte - din producțiunile nuvelistice, răspândite În mii de exemplare, puse la Îndemâna marelui public spre a-i forma gustul literar, spre a-l deprinde cu cititul. Iată de pildă istoria unui tânăr muncitor care, după vorba autorului nuvelei (Constantin Chiriță - n.n.), „cucerește viața” (Matei Ion
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și „pe puncte” În final. N-am citat aici decât câteva exemple (Ă). Oricine, cât de rău intenționat s-ar voi, sau ar fi, trebuie să recunoască faptul că În actuala nuvelistică românească o pleiadă Întreagă de scriitori au dăruit producțiuni deosebit de pretențioase, că În totalitate fenomenul prezintă Într-adevăr o Îmbogățire a prozei noastre prin lucrări care atacă aspecte nemaiîntâlnite, caracteristice, ale realităților de la noi, că genul a permis revelarea unor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și când subliniază deficiențele În acest sens ale nuvelelor pe care le judecă, schematismul, lipsa de adâncime, care provin dintr-o apropiere recentă, Încă superficială, de realitate, a autorului, după cum recent este și Încă nedesăvârșit, dar În plin proces, contactul nuvelisticei noastre cu tematica actuală. E clar deci că celui ce judecă nuvela noastră, În condițiile scurtei și impetuoasei ei cariere, În condițiile Însemnatului ei aport, pe care l-am arătat mai sus, nu-i mai e posibil căscatul și mânia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
râvnă. Deasemeni, e clar că nu putem propune un model, cu toate meritele lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică nouă, realist-socialistă, fără o tematică nouă, desprinsă din realitățile construirii socialismului. Cazul nuvelisticii noastre rămâne totuși foarte aproape de constatările lui Belinski: «putem vedea În școala naturalistă multe talente, Începând cu unele foarte remarcabile și mergând până la altele destul de obișnuite. Dar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu putem avea o nuvelistică nouă, realist-socialistă, fără o tematică nouă, desprinsă din realitățile construirii socialismului. Cazul nuvelisticii noastre rămâne totuși foarte aproape de constatările lui Belinski: «putem vedea În școala naturalistă multe talente, Începând cu unele foarte remarcabile și mergând până la altele destul de obișnuite. Dar nu În faptul prezenței acestor talente, și nu În numărul lor vedem noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi cam 95 la sută din tinerii care scriu astăzi. Un procent de 5 la sută ar putea să rămână În literatură, după părerea cronicarului Contemporanului care Îi și indică pe aceștia. În felul acesta s-ară «asigura calitatea» În nuvelistică. Oricât de revoltătoare s-ar părea această propunere plină de dispreț ciocoiesc pentru noile condeie care pătrund În literatura noastră, ea apare În adevărata ei lumină abia atunci când analizăm mai de aproape care sunt lucrările criticate și cine sunt cei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
burgheză se poate strecura În cultura noastră și În critica literară, amintim de studiul Pentru calitate În nuvelistica noastră, semnat de Ovid S. Crohmălniceanu și publicat În numerele 140 și 141 din Contemporanul. Ov. S. Crohmălniceanu a pornit la analiza nuvelisticii noastre, după cum foarte bine se vede, nu cu instrumente de apreciere aparținând ideologiei clasei muncitoare, ci cu un iatagan sortit să taie tocmai ceea ce clasa muncitoare apără și caută să dezvolte. (Ă). Atingând problema calității de pe o astfel de poziție
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fel. Noi am analizat fenomenul literar rupându-l de realitatea socială care i-a dat naștere, detașându-l de momentul specific În care el a apărut. Din cauza aceasta am făcut abstracție de Însemnătatea politică a acestui fenomen de masă al nuvelisticei noastre, am făcut abstracție de faptul că autorii ei, În marea majoritate, sunt forțe tinere intrate În câmpul literaturii și de faptul că În acești autori noi nu avem dușmani ai clasei muncitoare, care trebuiesc tratați cu sarcasm sau superioritate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]