141 matches
-
Dumnezeule?! întreabă, trăgându-și cu greu sufletul. Și totuși...totuși, trebuie să fac ceva! Și... și diavolului m-aș vinde, și sufletul mi l-aș vinde pentru o mână de ajutor!... Nu lua numele Domnului Dumnezeului tău în deșert! se oțărăște Daniil și ridică ochii spre cer cu mâinile împreunate a rugă. Iartă-l, Doamne! Iartă-l că-i e sufletul bolnav și mintea-i e rătăcită... Iartă-l! Ștefan, schingiuit, adresându-se unor fantome pe care numai el le vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrea să se însoțească cu tine... Voichița protestează cu violență: Mă cheamă! Mă bate la cap! La Mangop n-oi merge nicicând!... Totuși, Alexandru e un tânăr frumos, viteaz, principe de Mangop, nu-i de colea! Nu-l iubesc! se oțărăște Voichița. I-am spus-o! Nu-l iubesc și gata! Bietul băiat, îl căinează Ștefan. Te iubește cu disperare. Ești crudă. Maria mi te-a cerut pentru el, că doar i-i frate... Și... și m-ai dat?! M-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul?! Dreptatea?! hohotește Țamblac. Cui îi pasă de nimicuri de aistea? În politică, nu există principii, nu există decât interese, generale, dar mai cu seamă, particulare... Lumea aparține "Stăpânilor". Ai bani ai puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar pentru că le-au căzut greu icrele la stomac. Ei trag sforile și noi tragem ponoasele, protestează Șendrea. "Marile Puteri" nu privesc cu ochi buni ridicarea capului micilor popoare ce năzuiesc neatârnarea, socotind că aiestea au "prea multe pretenții"! se oțărăște Ștefan. Vae soli! îi deplânge Țamblac. Vae Ioane! Vae!... Așa, mărunței cum ne vezi, când ne-a venit la socoteală, le-am tras câte o scatoalcă, să ne țină minte... Aiasta ne-a hărăzit soarta aici, la Porțile Europei, înconjurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și... și cine ne-a dus de nas?! se oțărăște Alexa. Un mucos! Un băiețandru căruia abia-i mijise musteața!... Îmi vine să-mi dau palme! Și într-o zi de Sântă-Măria Mare țin minte -, se făcuse slujbă mare la biserica Mirăuților, am legănat și racla cu moaștele Sfântului Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o luă tare pe fată. Doar vedea că a venit și cu taică-său !... Fără să stea pe gînduri, Aurora răspunse apăsat că l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că merg la părinții tăi !“ - se oțărîse tatăl. „L-am pierdut, l-am pierdut !“ - o ținea una și bună Aurora. Apoi se îndepărtă, iar cei doi rămaseră cu gurile căscate. Primul care și-a reve nit a fost tatăl care, după un moment de cumpănire a situației
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Și se plâng că tu strici imaginea tuturor, întrucât de cele mai multe ori nu arăți aranjată sau îngrijită. Nu fac decât să îți spun ce am auzit de le ceilalți”. 10. „Mi se întâmplă să fiu agresată verbal atunci când șeful se oțărăște le mine, apoi iese val vârtej din birou ca să se liniștească”. Nu toți agresorii se folosesc de multe cuvinte. Un „La dracu’, Donna!” exasperat din partea șefului, urmat de întoarcerea lui pe călcâie și părăsirea încăperii, poate fi o agresiune verbală
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
umbre divine-visuri care mă poartă din lume-n lume și mă izbesc din gândire în gândire. Mor pentru pământ, ca să trăiesc în ceri254. Iată reacția poetului la moartea iubitei, descrisă veridic în varianta la Moartea Cezarei: Deodată ochii lui se oțărâră ... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri ... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru ... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lungul unei sărutări numai, așadar când iubește cu adevărat, Sărutarea l-a umplut de geniu și de putere creatoare 272. Concentrarea de sine și reacțiile vii ale copilului în fața morții iubitei sunt obiecte de studiu freudian: Deodată ochii lui se oțărâră... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu poate crede nimenea-n lume la moartea unei ființi iubite. - Cezara, zise el lin, nu-i așa că tu mă-[ n]șeli, că tu glumești, că tu nu ai murit, cum poți tu muri?? Nici un răspuns. Deodată ochii lui se oțărîră... Dinții începură [ă ]- a-i clănțăni ca de friguri... el se temea - se temea de el însuși - de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mînă-i apasă pieptul, el răsufla, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îți fac. Da' nu cu un kil, cu o sticlă de-o jumate. Acu' nu te-arunca și tu, doar suntem preteni!" " Dom'ne, deci faci cinste sau nu? Uite, mă-nvoiesc la o sticlă, na!" "Fac, mă, fac!", se oțărește nea Vasile. "Ce? M-a făcut pă mine o sticlă dă coneac?!" Apoi face întărâtat: "Acu' zi!" "Bine. Ia-n fii atent acia! Păi, fă și matale socoteala: Dacă la zece kile pui nouăzeci, îți iese o sută dă kile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare jupâneasa. "Io îți zic încă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
depus de cînd a intrat în pîine, e de înțeles că a întîrziat cu unul dintre ele. *În CRONICA ROMÂNĂ, ziar de tiraj redus, am citit un editorial semnat de Mircea Micu. Fostul colaborator al publicațiilor SĂPTĂMÂNA și LUCEAFĂRUL. Se oțărăște împotriva mass-media din România care își permit să ia în seamă ce spune presa din Occident despre România. Se răstește împotriva lor și pentru că nu știu să dea la cap Occidentului, în loc să numere cucuiele din capul puterii de la București. Să
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
Nu s-a stabilit nimic, mă anunță. Încerc la altcineva, mai apropiat. Se jurizează mîine dimineață, îmi spune cu voce tristă: trezire devreme, autobuze aglomerate. Iau persoana la sigur: Știe tot Bucureștiul că ați stabilit cine ia premiile". Persoana se oțărăște: ,Ce mai caut eu mîine la Uniune, dacă le-am stabilit?!" ,Ca să vă faceți că jurizați, chipurile..." Ne-am amintit, într-o lungă paranteză, de premiile din alți ani. Totdeauna juriile au fost acuzate de nedreptăți și de aranjamente, pe
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11126_a_12451]
-
vrea să vină la ospăț!" Păstrătorul valorilor sociale strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
cu glas afectuos de frate mai mare: Ce e, mă Gheorghe?" Gheorghe îi povestește, ca un țăran necăjit, necazurile, lăsându-l la urmă pe cel cu tovarășa Ana. Aci, spune iscusitul Gheorghe, e vorba de o deviație. Kakaia deviația?, se oțărăște tătucul. Deviația face parte din cuvintele magice ale vieții politice comuniste. E răul cel mare într-o viață de partid "monolitică". După ce Stalin află, îi cere un timp de gândire și lămurește, pe rând, la cele trei întrebări. Cea de-
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
tu acolo? strigă popa. Erau Timofte și Bârneață. - Ascultă, mă Timofte, scoate și tu o ciutură și spune-mi cum găsești apa! Timofte scoase, înghiți o dată și pe urmă scuipă ce-i mai rămăsese în gură. - Pute rău, părinte, se oțărî omul, și-și văzu de drum. Popa rămâne nedumerit câteva minute cu capul între mâini: - Ce să mai fie și bătaia asta a lui Dumnezeu? Se vede că l-am bârfit. Deodată și-l ridică, luminat de o idee: - Mai
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
urlă: - Cum ai spus? Cum de îndrăznești să-mi introduci în birou astfel de... - Hristo... copile!... îngăimă moș Petko. - Afară! țipă doctoral cu glasul tremurînd de mînie și, înșfăcînd de pe masă un pumn de bani, îi dădu grosolan paznicului, spunîndu-i oțărît printre dinți: Na, dă-i banii ăștia și s-o șteargă de aici, auzitu-m-ai? - Am înțeles, înălțimea-voastră... Și înălțimea-sa Hristofor Petrovici Belokrovski trînti înciudat ușa." Povestirea Ferească Dumnezeu să-și capete orbul vederea îi aparține lui Aleko
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
profesorul meu, D.M. Pippidi, istoric al Antichității și clasicist desăvîrșit, un adevărat maestru în comunicarea academică, a prezentat un elegant raport consacrat studierii limbilor străine în facultate. Nici nu terminase bine de vorbit raportorul, că bravul președinte de sindicat se oțărîse furios la acesta, reproșîndu-i nu atît conținutul, cît forma raportului, despre care a răcnit că „nu era bine scris”. Multă vreme după acest uluitor incident am înțeles că, derogînd de la regulile limbii de lemn pe care o detesta cu toate
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
PR de proporții colosale și fenomenale și chiar biblice", consideră directorul Companiei de Cercetare Sociologică și Branding (Mirel Palada susține că BOR a reușit să comită toate păcatele elementare din manualul de "așa nu în moment de criză": "s-a oțărât, s-a bâzdâcit, s-a ofuscat, a făcut din țânțar armăsar și a reușit contraperformanța să ofere o expunere mediatică sălbatică unei situații". Sociologul este de părere că BOR a tras prea mult de hamul alegerii lui Nicolaescu de a
Cum și-a incinerat BOR imaginea - blogul lui Mirel Palada by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80427_a_81752]
-
mandat. Cu o majoritate în care Puterea și Opoziția și-au dat mîna, senatorii n-au vrut să audă nici de conflictul de interese pe care îl provoacă această dublă calitate și nici de recomandările europene. Altfel, parlamentarul român luptă oțărît împotriva corupției și nu scapă nici un prilej de a integra România în Uniunea Europeană, pe bani publici, în vizite de agrement sau de documentare.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu are ce
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
1966, astfel: Am ridicat lopata în semn de datorie/ Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,/ Ca-n fața unui rege strein, necunoscut". 3. în poezia închinăciune, versul 5 din ediția apărută în 1959: "Să-și oțărască solzii lor de tine", a fost "întors" la lecțiunea corectă din Cuvinte potrivite (1927): "Să-și oțelească solzii tăi de tine", iar versul 36, care în ediția din 1959 se citește: "Și ne simțeam acasă, în cer, ca-ntr-o
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
ideile constituie obiectul unui plagiat, ci întrebuințarea lor cu exact aceleași cuvinte cu care au mai fost folosite. De pildă, Pierre Menard... - Da știu, scrieți despre el ori de câte ori aveți ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi fost, oare, ochii minții lui Borges mai ageri decât privirea dvs. drăcească? am exclamat eu cu impertinență oarecum jucată. - Sunteți ironic? mă întrebă dracul ridicând din sprânceana lui incredibil de stufoasă. - Data trecută am vorbit și
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]