127 matches
-
care s-a operat în maniera de-a vedea a acestui bărbat. Oare d. baron Erdmann de Hahn este acela din care respiră astăzi un atât de înfocat și pur dinasticism? Odinioară, acum câțiva ani nu mai departe, aceeași pană oțelită care vede idealul românimii în îmbinarea dinastiei cu destinele țării revărsase pe răbdătoarea hârtie apreciații asupra persoanei și tendențelor Domnului pe cari ne sfiim de-a le reproduce. D. Erdmann de Hahn reprezenta alegerea de la 1866 ca o nenorocire pentru
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sînt orbi, nu văd ce fac ăștia; nu văd cum murim, noi, poporul, de foame... Zic: Păi, pungașii ăștia sînt tot de-ai dumitale; se vor și ei în internaționala dumitale socialistă. Paukerița tresare și mă spintecă cu ochii ei oțeliți. Întreb: Cîți ani ai? Răspunde: Șapteșcinci. Întreb: Păi nu era mai bine în Regatul României? n-ai dus-o mai bine? sare: Ce regat, dom' le! rege din Danemarca (!) ne trebuie nouă? poporul! socialismul! Zic: Păi, uite, la putere e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se tînguiesc. Luváh fu aruncat într-ale chinului Cuptoare și pecetluit, Iar Vala-n crudă desfătare hrăni cuptoarele cu foc. Severul Urizen privi, de nevoință-mpins să țină 75 Nefasta zi departe, de n-ar putea din întîmplare cu o putere oțelita Să iși alunge disperarea; îndurerat și-nfricoșat, pe Vala O văzu încolăcindu-se în jurul naltelor cuptoare unde era închis Luváh. Cu bucurie auzi răcnetele lui și-uită că el era Luváh al ei, Cu care fericită preumblatu-s-a în timpurile inocentei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi fost uitat, iar sămînța învățăturii sale împrăștiată în natură la fel ca predica altor profeți și vindecători ai primului secol oriental? Mesajul era egalitar, afectuos și spontan. Transmisia lui impunea mijloace și metode contrarii conținutului, ca și cum ar fi trebuit oțelit mediumul pentru înscrierea mesajului în durată. De fapt: supunerea obliga la obediență, garanție a permanenței. Organizarea și ierarhia sînt sinonime fiindcă nu se poate trece dintr-o dată la întreg, de la instabil-amorf-fiabil la consistent-stabil-delimitat, de la întîlnirile ad-hoc la adunarea numită Biserică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
grabă portfardul. Știe toată lumea că prima regulă În afaceri e Să Arăți Bine În Timpul Confruntărilor. Sau, dacă nu e, ar trebui să fie. Îmi dau cu niște fard de obraz și Îmi Împrospătez rujul - și tocmai Îmi exersez cea mai oțelită expresie În oglindă, cînd se aude un ciocănit În ușă. Ea e. Cu niște fluturi enormi În stomac, Înșfac punga de despărțire și mă ridic. — Intră, zic cît pot de calmă și, o clipă mai tîrziu, ușa se deschide larg
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher, / Ci au descins cu inimi oțelite, / Și n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
alt continent, de altă rasă, cultură și tradiție, D-na Ien-Nan, președinta delegației chineze, în discursul său despre jertfa și eroismul femeilor chineze în războiul antifascist a concretizat în următoarele cuvinte încrederea femeilor în forțele lor: „Conștiente de calitățile noastre oțelite și de eforturile noastre, convinse de rolul pe care-l vom juca în viitor, noi aducem toată contribuția noastră în apărarea păcii”, căci „prin sângele și lacrimile noastre am ajuns la victoria atât de scump cucerită și nu ne mai
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
trecut de șase. Cocoțat printre scaunele înalte, cam în dezordine, stătea cu spatele la mine, prăbușit în adâncurile paharului, cu două degete moi, ridicate în semn de avertisment sau solicitare. I-am văzut fața expresivă, peste care oglinda mată își revărsa albul oțelit. Barmanul cu figură de mocofan îi asculta cu atenție comenzile. — Să curgă doar peste gheață, l-am auzit spunând. Să nu văd nici un cub în pahar, e clar? Ca o infuzie. S-a întors și am simțit vigoarea sănătății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a făcut semn să urc. — Urcă, te duc pînă aproape de casă. La ora asta n-ai să găsești pe-aici nici autobuze, nici taxiuri. Am șovăit o clipă. — Prefer să merg pe jos. Nu vorbi prostii. Urcă. Vorbea cu tonul oțelit al unui om deprins să poruncească și să i te supui pe dată. — Te rog, adăugă el. Am urcat În mașină și polițistul porni motorul. — Enrique Palacios, zise, Întinzîndu-mi mîna. Nu i-am strîns-o. — Dacă mă lăsați pe Colón, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai vîrstnic. Glonțul i-a retezat coloana vertebrală, Împrăștiind un pumn de măruntaie peste tejghea. Miquel n-a mai avut timp să tragă a treia oară. Ultimul polițist Îl ochise deja. A simțit arma În coaste, În dreptul inimii, și privirea oțelită, aprinsă de panică. — Stai, nenorocitule, sau Îți jur că te rup În două. Miquel a zîmbit și a ridicat Încet revolverul spre fața polițistului. Trebuie că nu avea mai mult de douăzeci și cinci de ani, iar buzele Îi tremurau. — Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alegerea evidentă, pentru că puteam să...ăă... să fac și alte chestii. —Alte chestii? Te plătește ca să te culci cu ea? mi-a scăpat Înainte să apuc măcar să mă gândesc la ce spuneam. Nu! spuse el tăios, aruncându-mi o privire oțelită. Scuze. Nu e deloc ciudat că te gândești la asta. Sunt puțin cam sensibil când vine vorba de asta. Răspunsul scurt e nu, nu mă culc cu ea, dar cel mai sincer e că nu sunt sigur cât mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Blossomsbury, povestindu-și impresii din timpul revoltei, sau despre numărul de agitatori cărora le-au făcut față. Încet, își redefinesc rolurile, transformându-se ei înșiși. Când ajung înapoi la facultate sunt deja eroi; tovarăși de nădejde, cu impresii comune, inimi oțelite. Numai Jonathan este tăcut, transfigurat de amintirea celor văzute pe când alerga pe alee. Conducătorul acelora era Paul Gertler. Ceea ce începuse din ziua exmatriculării lui Paul se încheiase: un proces lung, încet, de trădare. Ar fi vrut să alerge spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, până să apuc să mă feresc, am și Încasat câteva invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită din cablu electric și din elastic - preferabil de la chiloții ,,gogoșar” ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum să le folosească. Cei care erau Îndemânatici Își Închipuiau singuri puști: decupau patul dintr-o scândură, fixau pe el o țeavă pe care știau exact din ce parte a combinelor s-o fure, fabricau din bucăți groase de tablă oțelită o opritoare și un cocoș ascuțit, care era mișcat de o bucată de crep. Se punea capsa pe țeavă, cu vergeaua se Împingea pe partea cealaltă, cu grijă să nu fie prea multă, o bucățică de hârtie igienică ori șervețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca‐n vremea de apoi... și‐ am fi cu toții pedepsiți amarnic Fiindcă glasul morților în noi A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i vină un rând. Mai Întâi Își Întindea la vedere (și la Îndemână) uneltele; o mulțime, toate de el făurite din fier moale; din fier oțelit; apoi scule din lemn; din piele; din os... Care de care mai cu fantezie lucrată (vorbesc, În continuare, de unelte), mai frumoasă, mai... ciudată - și, uneori, chiar utilă... Bătrânul nu ascundea că uneltele lui erau mai degrabă de „prăjit” (adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi aduse aminte de fiecare trăsătură a sa și de strălucirea oțelită și disprețuitoare a ochilor lui când afirmase că el era legea. Se simți tentat să pună mâna pe armă și să termine cu el dintr-un foc. De la o distanță atât de mică, perfect conturat de lumina din interior, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs despre balcanism, pe care îl rosti cu o satisfacție prea puțin perceptibilă. Chilot nu numai că nu crezu o boabă, dar ținu coada...ținu coada înclinată două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că un alt corp se implementează în talpa propriului picior. Era o caia ca aia care se bate în potcoave. Tânărul corespondent la rubrica mai trimiteți a unui mare hebdomader (ce nume tâmpit !Ă vru să țipe, dar, citind înscrisul oțelit surâse : era, din fericire, o caia de import! Import, import dar cum poți exporta durerea în altă direcție? Aceasta e-ntrebarea ! Question. Scoase cu un gest total calculatorul din nădragi și recurse la teoria probabilităților. Probabil, își spuse în franceza
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
O să mai treacă prin multe situații dintr-astea înainte de a deveni un om așezat. - Nu neapărat, zise serios Hedrock. Va trebui să te împaci cu ideea "casei iluziilor", dar eu am observat că un procent destul de mare de oameni ies oțeliți dintr-o asemenea experiență, cel puțin pe anumite planuri, dar cam plictisiți de cele lumești. Citi pe chipul ei că vorbise îndeajuns. Acum, baza acțiunilor ei viitoare fusese stabilită. Rezultatele aveau să urmeze cursul firesc al evenimentelor. Zâmbi prietenește: - Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cam ce notă voi căpăta la acest curs. A, da, spuse vag domnul Talc. Euforia lui plină de speranță se dezumflă. În fond toate studentele erau la fel. Fata aceasta drăguță semăna acum cu o femeie de afaceri cu privirea oțelită, care controla și aduna profitul notelor ei. Spui că mi-ai adus o lucrare, nu-i așa? — Absolut. Era într-un dosar galben. — Să văd dacă pot s-o găsesc. Doctorul Talc se ridică și începu să caute deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că nu-i adevărat. Și sunt la fel de sigură că un biberon, din când în când, nu i-ar face nici un rău, nu? Măcar așa aș ști și eu cât mănâncă. Surâsul lui Jake era blând, dar ochii aveau o sclipire oțelită. — Nu crezi că ești nițel cam egoistă punând confortul tău mai presus de binele lui Ro? Alice s-a resemnat. Desigur, Jake avea dreptate. Evident, greșeala era a ei. Trebuia să se străduiască mai mult și să se lamenteze mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]