151 matches
-
și scrise de prozator sau gazetar: cultul pentru tată (după o realitate existentă și, deci, posibilă, ca În filosofia germană; la noi, Marin Preda, I.D. SÎrbu), reîntoarcerea la copilărie, adolescență, studenție; grija aproape obsesivă pentru raportarea la componente ale naturii oțetari, zăpadă, fire de iarbă, nori, ploaie („a nins indolent și frumos, ca Într un basm nordic”); dar și la „natura” din odaie, Începând cu moliile, mai cu seamă Însă la obiecte și obiective cultural turistice: muzee În aer liber, sculptori
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
altor artiști ca Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și Ștefan Luchian, pictorul a fost angrenat în zugrăvirea unor lăcașuri de cult ortodoxe. Astfel, el a pictat Biserica din Drăcșani, Teleorman și a restaurat pictura murală executată de Gheorghe Tattarescu la Biserica Oțetari din București (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). Acest pictor a fost cel mai devotat și mai dotat dintre artiștii români din primul deceniu al secolului al XX-lea, în contribuțiile pe care le-a avut în domeniul artei decorative. În mod
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
altor artiști, ca Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și Ștefan Luchian, Apcar Baltazar a fost angrenat în zugrăvirea unor lăcașuri de cult ortodoxe. Baltazar a pictat biserica din Drăcșani, Teleorman și a restaurat pictura murală executată de Gheorghe Tattarescu la Biserica Oțetari din București (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). Pictorul Baltazar s-a documentat temeinic înainte de a aborda zugrăvirea în frescă, fiind un studios înveterat; el a cercetat amănunțit nu doar vechile așezăminte românești, ci și arta bizantină. A executat releveuri și schițe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a-mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Priț-preț! Ce mai bune, priț-preț! Iaurgiu: Iort prospăt! Iort! O femeie: Porumbielu fiert! Porumbielu - porumbiel! Găzar: Gaz! Gaz! Ai la gaz! Săpunar: Siepun! Siepun! Precupeț: Strugureii - strugurii de Dealu-Mare! Of! ce mai razachie! Alt precupeț: Pepeni-epeni! Boșari di Braila! Boșan! Oțetar: Oțet... oțet! Zarzavagiu: Ceapa, mararu, pătrunzelu! Dovlecei noi, dovlecei! Precupeți: Pui de găină, pui, pui! Bragagiu: Hai la braga rece... Șampania bună, ce mai șampanică! Unu cu chifle: Trei chifle zece bani! Trei chifle zece bani! Un telal: Haine vechi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pură și chiar mai bună decît berea pe care o tot laudă niște bețivani pe la televizor. Pe alocuri, în cazanul acela era cîte un copac enorm, cu o coroană deasă și umbroasă. Majoritatea erau stejari, dar nici nucii, teii și oțetarii nu se dădeau bătuți. Pe partea estică, la cîțiva metri de pădure, dacă priveai atent, era un adăpost improvizat, bine camuflat și greu accesibil din fundul cazanului. Acolo, uneori, spre chindie, se ridica un fuior de fum, care era rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Monica, știi cum se spune la noi în Oltenia, când ai o durere mare, mare: „Mă dor rărunchii“. Mă dor rărunchii, Monica! Seara Hotărât, s’a schimbat vremea: posomorât, frig tare și vânt ce îndoaie crengile până jos. Ții minte oțetarii cu foi ca de salcâm, dar mari. S’au ruginit, bat în roșu de apus de soare și se frâng de mijloc. După masă, am fost la D-na Roșculeț, pe tite dame vulgaire, mais intelligente; son fils a été
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît venerabilul oțetar. Oțetarul mirosea înțepător, vegetal, tentant, a materie vegetală pură, a iarbă și vînă de pom. A.B.Unde te ascundeai când îți era teamă? Unde te ascunzi acum? Nu mă ascundeam nicăieri. Nu m-am ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît venerabilul oțetar. Oțetarul mirosea înțepător, vegetal, tentant, a materie vegetală pură, a iarbă și vînă de pom. A.B.Unde te ascundeai când îți era teamă? Unde te ascunzi acum? Nu mă ascundeam nicăieri. Nu m-am ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ideea că românii vor sta acasă, dacă investitorii englezi vor veni în România. Microbul restricției forței de muncă românești, începând cu 1 ianuarie 2007, a cuprins și Ungaria. Și Ungaria? Va fi vai de capul nostru! Vor rămâne ungurii cu oțetarii neculeși, cu toată paprika și cu tot gulașul. Să vezi cum derivă cazul: ungurii de gr. I nu vor să primească la lucru pe ungurii de gr. II și pe secui, spre disperarea lui Marko udemeristul, care, buricându-se în parlamentul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
zi, continuă să plouă. În ziua următoare, Muntele Kurihara rămase Învăluit În nori albi și nici urmă de mesager. În sfârșit, cerul se Însenină și culorile muntelui se reîmprospătară complet. Frunzele de toamnă timpurie ale arborilor de lac și ale oțetarilor se Înroșiseră viu. În dimineața aceea, la poarta lui Moemon apăru Kokuma, mânând o vacă. — Hei, domnu’! spuse el. Am venit să vă invit sus! Maestrul mi-a spus să vă conduc la el acasă. Și, de vreme ce azi sunteți musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ușura munca. • Dacă smulgeți buruienile cu mâinile, folosiți mănușile. Această precauție este indispensabilă când aveți de-a face cu buruieni spinoase sau urzicătoare. • Printre buruienile cele mai întâlnite se regăsesc, în ordine alfabetică: coada-șoricelului, pelinul, pirul, Rourita sanguinee, iarba pârloagelor, oțetarul, susaiul, iedera, volbura, trifoiul mărunt, granatul, măcrișul iepuresc, păpădia, pătlagina, grașița, coada-calului, trifoiul, podbalul și ventrilica. • Mai mulți factori contribuie la dezvoltarea și înmulțirea buruienilor. Dacă îi reduceți, veți elimina buruienile din grădină, din straturi și din grădina de legume
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
ce se alcătuiesc în jurul unei oglinzi de ape, cu pavilioane, lac, mici piațete. Azi vedem zona centrală, din jurul lacului, grupuri de stînci decorative, podețul rustic și pavilionul de formă hexagonală. S-au plantat: salcîmi, frasin pletos, ulmi, arțari, stejari, castani, oțetari, forstiția, liliac. Pe o rază scurtă față de vilele și Parcul Ioanid, amănunțit studiate în această lucrare, există Grădina Icoanei, amenajată în 1873 și, în vecinătate, Biserica Anglicană, construită între anii 1916 și 1920. Primăria Bucureștiului, care îl avea, atunci, ca
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
care, dimineața, îl acoperă uneori aburul care vine de pe Herăstrău. Cotrocenii asediați de mașini, duhnesc a autobază, în ciuda Grădinii Botanice și a copacilor din curtea Palatului Prezidențial. Pe străduțe te mai înșeală cîte o curte cu iasomie sau cu vreun oțetar - lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în Drumul Taberei, dimineața, în zori, te primește un miros de verdeață, dar și cel de pămînt săpat din spatele uriașei împrejmuri în care se afla înainte o
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
luni-vineri 8. 00-16. 30); Secția consulară - str. Ion Ghica nr. 11 - Sectorul 3 - București (telefon: 021-313 11 40, 021-315 92 32; program de lucru cu publicul și vize: luni, miercuri și vineri 8. 30-11. 30); AMBASADA REPUBLICII SLOVACE - Cancelaria - str. Oțetari nr. 3 - Sectorul 2 - București (telefon: 021-31268 22, 021-312 68 23, fax: 021-61503 38, 021-312 24 35, e-mail: zusrbuh@fx. ro; program de lucru: luni-vineri: 8. 00-16. 30); Secția consulară - str. Oțetari nr. 3 - Sectorul 3 - București (telefon: 021-312 68
Agenda2005-15-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283576_a_284905]
-
8. 30-11. 30); AMBASADA REPUBLICII SLOVACE - Cancelaria - str. Oțetari nr. 3 - Sectorul 2 - București (telefon: 021-31268 22, 021-312 68 23, fax: 021-61503 38, 021-312 24 35, e-mail: zusrbuh@fx. ro; program de lucru: luni-vineri: 8. 00-16. 30); Secția consulară - str. Oțetari nr. 3 - Sectorul 3 - București (telefon: 021-312 68 25; program de lucru cu publicul: luni, miercuri și vineri 9. 00-11. 30). Olariu Stoica Elena, Pecica. Deoarece punctajul anual folosit la stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă exprimă în mod
Agenda2005-15-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283576_a_284905]
-
filigran, au început să fie dublate de paranteze eseistice, prin care spiritul său mereu curios introducea noi teme de reflecție. O știre dintr-un ziar, o emisiune de pe Discovery sau History, o replică întâlnită într-o carte sau foșnetul obsedanților oțetari din curtea casei intră, parcă, în chipul cel mai firesc în cuprinsul elastic al acestor convorbiri. Nemaivorbind de politica dâmbovițeană, care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam, așadar, cum
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
care, dimineața, îl acoperă uneori aburul care vine de pe Herăstrău. Cotrocenii asediați de mașini, duhnesc a autobază, în ciuda Grădinii Botanice și a copacilor din curtea Palatului Prezidențial. Pe străduțe te mai înșeală cîte o curte cu iasomie sau cu vreun oțetar - lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în Drumul Taberei, dimineața, în zori, te primește un miros de verdeață, dar și cel de pămînt săpat din spatele uriașei împrejmuri în care se afla înainte o
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
amintirile autorului și cele ale înaintașilor săi) momente din străvechiul București. Pe unde e astăzi grădina Icoanei era, pe vremuri, o baltă care alimenta cu apă o parte a orașului. "Acea apă pleca de la balta menționată și trecea prin suburbiile Oțetari, Batiștea și Scaunele și forma o baltă pe locul unde a fost vechea Carvasara (Vama, n.m.), fierăriile vechi și unde se vindeau rogojinile și lemnăriile adică în coasta grădinii de astăzi a lui Sf. Gheorghe. Acea baltă era înconjurată cu
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
pe Mihail Kogălniceanu. Am publicat 7 volume din Oratoria lui, am scris despre el, i-am descifrat scrisorile, ceea ce e o adevărată încercare a răbdării, mă duc în fiecare an la mormăntul lui și fac puțină ordine în bălăriile și oțetarii care-l copleșesc. Îl simt aproape și uneori mă trezesc că îi spun din păsurile mele." Vorbind, mă uit în jur și văd minunatele lucruri care alcătuiesc un interior plin de căldură, în care te simți bine, în largul tău
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
azi". Restul e trecut. Oglindă spartă în cioburile căreia, privind prea insistent, risc să pun în pericol întregul. Câtă vreme voi putea gândi ca acum, nu știu. Și nici nu vreau să fac vreo presupunere. Deocamdată, cerul e senin, iar oțetarii din curtea vecină abia se clatină. Și nu am nimic de cerut destinului - dacă destinul este propriul nostru caracter - decât puterea de a crede că gândurile din această dimineață explică, în sfârșit, ceva.(p. 302-303) Metafora memoriei, care dă titlul
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
din septembrie 1937, a coborât speriat dintr-o mașină pe strada Italiană din București. Copilul acela nu mai e decât o fantomă care-mi trece o clipă prin față în nopțile când e prea multă tăcere, încât se aude foșnetul oțetarilor de dincolo de zidul curții mele. Mă privește ca pe un străin, pe care nu l-a văzut niciodată, după care dispare undeva prin pivnițele memoriei." (p. 252). Memoria octogenarului este bună dar, fiind așa, luciditatea îi spune scriitorului că limbile
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
Furduescu pentru "Secretariatul Ocârmuirii județului Argeș". La 12 septembrie 1848 a fost desemnat magistrat și apoi președinte de Tribunal. În anul 1853 este ridicat la rangul de serdar și revizor școlar. Contribuie, în mod direct, la înființarea Școlii din mahalaua Oțetari, din București, alături de Pitarul Hristache Ioanin și soția acestuia, Virginia Ioanin-Romanov. După anul 1880 se retrage din viața publică. Moare în anul 1886, fiind înmormântat , în cimitirul mănăstirii Cernica, cu funeralii naționale la care a participat și prim-ministrul Ion
Nicolae Simonide () [Corola-website/Science/307720_a_309049]
-
aici cu un termen impropriu dafin. Adus și la noi din America, prin Turcia, în 1850, pentru a fi plantat pe nisipuri, s-a adaptat atât de bine de parcă ar fi fost aici de când lumea. Prin sat se mai întâlnește oțetarul fals sau puturos, denumit, tot impropriu castan, un arbore cu creștere rapidă și lemn bun mai ales pentru foc, cu un frunziș ce amintește palmierii.Sălciile, ca și stejarii, au cam dispărut. Au mai rămas ceva plopi, ulmi și arțari
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
un cais a mai rămas,/ smulge-i și du-i în piața circulară;/ a mai rămas un prun, / și-un arțar a mai rămas,/ smulge-i și du-i lantretă ierile de drumuri;/ a mai rămas un platan,/ și-un oțetar a mai rămas,/ smulgei și du-i pe cheiul cu poduri!/ Mi-a mai rămas și-un ram de tei./ Îl vrei, stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]