111 matches
-
nu te pune cu cel ce așteaptă să numere/ contul gras al vedeniei!". Recuperarea acestui sentimentalism, valțurile și temenelile cu parfum de Văcărești, scanați și scoși la imprimantă sunt în cel mai pur spirit postmodern, cu toate acestea, fără scepticism oțios, ci cu duh autentic. Bogăția de imagini și danteluțele stilistice fac din poetul Dan Mircea Cipariu un eclectic și un baroc. El e un balcanic senzual și ludic și complicat de tot soiul de artificii postmoderne (în ultima carte, sunt
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
ramurile familiilor regale cu an de naștere, cununie și moarte (regele Alexandru al Greciei a murit din cauza unei septicemii provocate de o mușcătură de maimuță), nu se poate să nu dai volumului un aer de cazuistică stufoasă. De aceea acumularea oțioasă a unor informații care și-ar fi găsit mai bine locul între coperțile unor anale decît într-un volum de memorii pune cititorul la o probă de răbdare. Dorința de a acoperi golul de uitare printr-un exces de documentație
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
eminesciană - și altuia, înghețat în realitatea virtuală din „Viața lui Mihai Eminescu" de G. Călinescu de la 1932 (verificată, pe ici pe colo, pe unde se potrivește, cu „Hyperion" al lui George Munteanu din 1972). Trebuie să facem neapărat reduceri. E oțios să verifici biografia cuiva cu o schemă din științele comunicării, astfel că vom lăsa la o parte domeniul. Evident, ce ai găsit, aia ai căutat (parafrazându-l pe Noica) - dar capitole precum: „Între boală și alterarea raportului cu lumea", „Blocajul
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
nu chiar a unor institute pedagogice care să pregătească, serios și special, pe cei ce urmau să ia locul celor care părăsiseră școala prin pensionare. Mai mult: niciodată nu s-a discutat, măcar în treacăt, în atâtea „serioase“ dezbateri - cele mai multe oțioase - această gingașă problemă. Cine să ia locul celor plecați? Ultimii absolvenți de la facultățile universitare sau cei cu diplomele „cumpărate“ de la facultățile particulare? Cu asemenea profesori (!) nu poți restabili „autoritatea în învățământ“. Pentru asta e nevoie de știință de carte. Ea
S.O.S. – Școala! by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/3939_a_5264]
-
a trecut ușor asupra acestor rînduri, care refuzau comediilor sale calitatea de "copaci mari", concedîndu-le în schimb "puterea de a trăi", avem proba materială în Cîteva păreri (1896), prin disocierea efectuată acolo între durabil și viabil: problema duratei este declarată oțioasă, întrucît condiția ființei este "viața, nu durata vieții". Cît privește moralitatea operei sale, Caragiale - surprinzător - e mai concesiv decît Maiorescu, ba într-un rînd chiar... autocritic; în interpretarea Cetățeanului turmentat, "dragostea sinceră cu care Brezeanu își motivează toastul este o
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
atunci să-l scoatem din criză redîndu-i măreția, iar pentru asta trebuie să înlăturăm din teatru tot ceea nu îi este indispensabil. E un altfel de a spune că trebuie s-o rupem cu tradiția și cu puzderia de convenții oțioase care îi sufocă esența. Numai așa oamenii vor veni la spectacole cu încredințarea că în el pot găsi ceea ce în viața domestică nu pot afla. Dintre detaliile pe care Brook le aruncă peste bord se numără decorul, scena și vestimentația
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
proiect început de latinistul clujean Vasile Sav (mort între timp), s-au achitat de datorie: l-au îmbrăcat pe Lucaciu în cusătura recentă a limbii actuale, spălîndu-l de ingredientele indigerabile ale graiului din trecut. Și totuși aceste ingrediente, oricît de oțioase ar părea ochiului contemporan, rămîn veritabile focare de sugestie lingvistică. Astăzi, cînd apăsăm în chip previzibil pe cuvinte și expresii a căror formă s-a înțepenit definitiv prin adîncirea rutinei, ne este greu să înțelegem ce înseamnă să lucrezi cu
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
Iași a Veronicăi Micle era fie locuită de către ea și familia ei fie Închiriată, nu era loc aici de stat poetul În cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă această casă ieșeană avea grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, Însă, că sonetul este databil 1879 deci trimite În zona vieții cronometrice; apoi faptul că Veronica oferă mărturia de mai sus, Întărind impresia timpului real iată ce ne face să insistăm
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
multă acribie. (Precedentul record deținându-l, de altfel, tot Ion Bogdan Lefter, cu o serie de studii apărute inițial în Contrapunct și Familia și reluate mai târziu în 5 poeți). Fără a se prevala în aparatura indigestă și nu o dată oțioasă pe care o presupun în general edițiile critice, Ion Bogdan Lefter reușește să confere necesarei, totuși, rigori academice o remarcabilă suplețe. Respectând cronologia, el nu-i dă, totuși, acesteia o importanță exagerată. Dimov a debutat fără incidente adolescentine, la patruzeci
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
se pare oportun, deoarece astfel de clișee condescendente subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai desuet. Într-o epocă a mixturilor tot mai frecvente, cu insolite rezultate caracteristice, ale genurilor și speciilor, la ce bun să le departajăm, invocînd identități formale ce au încetat a mai ține la
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
ascultă de schemele umane. E ca și cum natura intră în rebeliune, devenind un subiect ale cărui gesturi nu se supun principiilor științei. Mai mult, fenomenele minuscule nu pot fi urmărite individual, ci doar colectiv. La scară mică, noțiunea de individ e oțioasă, cazul singular fiind înlocuit cu statistica. Unde merge mia nu mai merge unul, monografia (în sens de descriere individuală) capitulînd în favoarea pangrafiei: ori descrii tot procesul, ori te lași păgubaș. E ca o clipocire ubicuitară care face ca o particulă
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
eliberînd/ aedul -/ cînd el se freacă la ochi întreaga planetă lăcrimează ". Ca și: "bate toaca/ într-un fund de lume/ pasărea nocturnă// s-a închis și ultima ușă// în apropiere un cîine își aranjează cravata". Chiar dispoziția poetică, în raporturile oțioase ce se întîmplă a le întreține cu realul e la un moment dat persiflată, aidoma unei vulnerabilități. Ea se vede coborîtă fără ezitare la nivelul unui real relativ, versatil, friabil, în înfățișările căruia se oglindește cu un amestec de resemnare
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
pînă la atingerea unei cote revelatoare la extrem, au apărut ca o replică la anomaliile unei epoci teribile, care, în pofida tuturor tribulațiilor ce i le-a hărăzit, i-a acordat șansa exilului parizian, adică a expresiei libere. Evident, ar fi oțios să vorbim despre o deturnare de vocație, dar considerăm că toate fibrele sensibilității, toate resursele analitice, întregul cîmp de conștiință literară a fiicei lui E. Lovinescu s-au concentrat în direcția unei lupte, analoagă cu cea pe care părintele său
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Macedonski deasupra lui Coșbuc sau Vlahută? Arghezi, Bacovia, Gellu Naum și-au început activitatea cu rezonante modeste. Vinea e și acum socotit, sub unele condeie, drept un "elegiac minor", iar un Ion Caraion încă n-a depășit sfera unor discuții oțioase, statutul unui "caz". Poeții din diaspora sînt încă departe de-a fi integrați în fluxul comun al literelor românești. Nici macar Uniunea Scriitorilor - act de recunoaștere și de politețe elementară - nu a găsit cu cale a-i înscrie în rîndul membrilor
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
a visului sînt abandonate spre a lăsa loc unei priviri lucide în contextul social și în istoria nemijlocită, observațiile, viziunea și stilistica se schimbă radical. Privirea își pierde inocența și vocația ei fondatoare și se transformă în instanță, în act oțios și în fapt punitiv. Sincretismul om-animal, coabitarea regnurilor și încărcătura emotivă a formelor sunt înlocuite cu rigorile geometriei și cu determinisme tehnice și mecanice. Omul spectral, cu ale sale conture vagi și translucide, se preschimbă acum în schiță rigidă, într-
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
împărțire în părți“, adică o „analiză“), de aceea Hegel a caterisit gustul afirmînd că frumusețea nu are nevoie de o facultate proprie pentru a fi percepută. Intelectul, imaginația și rațiunea ajung spre a contempla splendorile artei, o altă facultate fiind oțioasă. Echivocul gustului se regăsește în latină sub forma perechii gustussapor, unde primul desemnează simțul prin care percepi savoarea unui lucru, pe cînd al doilea desemnează chiar savoarea. Gustus e însușirea subiectului care simte obiectul, pe cînd sapor e însușirea obiectului
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
își recunoaște cu mândrie filiera corsicană prin mamă și respinge, pe bună dreptate, ca neimportant amestecul sângelui într-o dispută de idei. Răul fusese făcut, producând celui ofensat o tulburare nemeritată (atacul la persoană nu e în nici o împrejurare justificat). Oțioasa problemă a priorităților este iarăși reluată, cu o obstinație inutilă. Dan Botta ține la faptul că "solidaritatea sufletului cu spațiul" și "funcția cosmică a destinului uman" în Miorița ar fi ideile sale - numai ale sale. Am arătat că prima e
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
științifică alură, imbatabil! Nouă, nemetodologilor, nu ne rămînea decît să ne strîngem rușinați bietele unelte desuete și să părăsim scena. "Șocul metodologic" pe care l-au resimțit domeniile umaniste în veacul abia încheiat împingea însă "mecanismul interpretativ înspre interminabile și oțioase discursuri justificative asupra capacității epistemologice a fiecărei teorii în parte", ceea ce putea naște din capul locului o îndoială. Ce credit (absolut ) puteam acorda unei anume metode, fiecare atingînd o "inflație autonomistă", de vreme ce aveam a face cu mai multe soluții? Cu
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
de a-și atinge țelul presupus, prezumțioasele metode n-au făcut decît să amplifice excesul destructurant al mișcărilor artistice, abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea de exercițiu gratuit s-a desprins atunci cînd acesta s-a abandonat exclusivismului metodologic, tendinței de a lărgi și Ťelucidať mereu alte detalii, în cele din urmă nesemnificative, resorturi formale decupate, izolate de un
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
de caracter. La fel, autorul își impută lipsa de tenacitate și delăsarea („Diem perdidi! Sufăr de akrasia. Știu ce vreau, știu ce am de făcut, dar mi-e lene și nu fac nimic - p. 54"), uitînd că tot ce-i oțios e voluptuos, cu condiția să nu fie judecat sub unghiul rentabilității. În fine, autorul fuge cu orice preț de sentimentalism, pe care îl consideră simptomul vinovat al dulcegăriei superficiale, numai că repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
asemenea, și revista România literară nu s-a precipitat a urma indicațiile academice post-decembriste - ne găsim, inobedienți, sub incidența legilor parlamentare. Iată de ce, în concluzie, revenim la editorialul Cum scriem al directorului României literare. Într-adevăr, "toată chestiunea latinității e oțioasă" - așa cum afirmă D-sa. Mai mult, conform celor scrise de regretatul Alf Lombard, nu (prea) era nevoie de schimbare în ortografia românească. Ortografia fiind o convenție, originile și structura latino-romanică a limbii române nu pot fi puse în discuție prin
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și halucinogene în spațiul carpato-dunărean. Utilizarea cu caracter religios și magicoritualic a plantelor psihotrope“) și VIII („Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii“), scrise cu alte prilejuri și slujind altor motivații, dau senzația de corp străin în armonia întregului. Prezența lor e oțioasă și aduce a gratuită îndopare a conținutului. Chiar lăsate deoparte, ele nu aduc impietate viziunii maniheiste. O figură ambiguă a folclorului românesc este solomonarul, genul de șaman înzestrat cu puteri nefirești, al cărui rol e de a influența fenomenele meteorologice
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
cititorul va trăi cu senzația că asistă la o înlănțuire de secvențe lipsite de creștere și de motivație omenească. Noica pare o făptură unidimensională privită doar prin fanta schimonositoare a verdictelor ideologice. Dar, din loc în loc, în masa de relatări oțioase și în amalgamul de sentințe ideologice, din loc în loc apar scene autentice, unde Noica devine un personaj credibil, viu și în întregime recognoscibil pentru cei care l-au cunoscut. Acestea sunt paginile care merită interesul cercetătorilor. Dar, pînă să ajungi
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
Sorin Lavric În genere, preoții scriu prost. Dulceața omiletică pe care s-au obișnuit s-o pună în cuvintele rostite la predici este pe cît de ziditoare înăuntrul bisericii pe atît de oțioasă în afara ei. De aceea, de cum ies din cadrul eclezial și coboară în arena laică, fețele bisericești își pierd greutatea vorbei și capătă, dacă nu un aer stingher, atunci alura greoaie a unor ființe aflate în inadecvare lucie față de literele lumești. În
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
le tatonează de ceva vreme. Se poate deci vorbi, întreabă autorul, „într-adevăr de o literatură franceză de origine română, mai degrabă decât de o literatură română francofonă, sau de expresie franceză, sau francoromână?” (p.7). În fața acestor întrebări aparent oțioase, cititorul român nu trebuie să uite că, prin tradiție, adjectivul „francofon” se leagă de trecutul cultural al unor țări care au fost colonii franceze, țări în care franceza a fost limbă de învățământ și adesea de coeziune națională. Pe de
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]