366 matches
-
auzii că are astea o sticlă pă ele dă nu trece nici glonțu'?" Relu simțea că nici glas nu mai are, gâtul i se uscase iască, iar mintea i se blocase de tot. Nu putu decât să-l privească pe oacheș cum ia tacticos o bucată din asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Atena, în timp ce eu stau în ușă, cu valiza în mână, implorând-o să fie atât de bună și să intre în cameră, ca să pot prinde și eu un avion cu care s-o șterg de-acolo. Apoi, directorul, mărunțel, furios, oacheș, cu mustăcioară și cu un aer de respectabilitate ofuscată, se repede în sus pe scară, dând disperat din mâini - așa că trag adânc aer în piept și-i spun „Uite ce, dacă vrei să te-arunci, n-ai decât!“, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și pe Veronica. Și mai vreau să fiu prietenul lui Debbie Reynolds - începe să iasă la suprafață Eddie Fisher-ul din mine, atâta tot, dorul de blondele suave și exotice, numite șikse, pe care-l purtăm în suflet noi, ovreiașii cei oacheși... Numai că în acești ani înfrigurați n-am aflat încă faptul că pentru că fiecare Eddie care tânjește după o Debbie există și o Debbie care tânjește după un Eddie - o Marylin Monroe care tânjește după Arthur Miller, ba chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu totul. Așa se făcea că el o putea zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și au părăsit biserica, în aplauzele credincioșilor. Afară, gloata de copii s-a repezit spre ei. Fetițele au mângâiat rochia miresei, visând la vremea când aveau să se gătească la fel. Ștefan a ridicat în brațe un pui de fată, oacheșă și cârlionțată și copila l-a întrebat: De ce are mireasa rochia albă? Pentru că albul e semn de puritate, de fericire. Și tu de ce ești îmbrăcat în negru? Ștefan a zâmbit. Te ții de glume. Fugi de-aici, ștrengărițo! Petrecerea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin perdeaua de praf și fum, mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta figura lui antipatică în orice moment, o am acum în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reciproc și-o Întrebă: Ce țî-a mai făcut curvariu’ ista de tata, mamă ? Anetă, am ajuns prea departe, sunt la capătu’ răbdării! Nu-i ajunge Lisandra din Poiană, de care huiește satu’! O mai găsit și o țigancă din Vaslui, oacheșă și care Îi mănâncă banii atunci când merge singur cu oale la târg! A adus-o la mine și a zis: Iată, femeie, de la doamna asta cumpăr eu jumalț pentru oale! Fă cunoștință, s-o știi de-acu! Se Înnoptase bine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru că Victor, bărbat tânăr și frumos, era dorit de multe „ibovnice”. Tot umblând cu căruța să vândă oale prin satele apropiate, peste câteva luni, Într-o seară târzie, s-a Întors și a intrat În bordeu cu o fată mărunțică, oacheșă și cu o față curioasă și zâmbitoare, un fel de păpușă cam joasă și cam grăsuță, zicând: Va, Îți fac o surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea crede
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puzderia de „cioricei care Îi rodeau stomagul”, așa cum spunea bunicu’ Ghiorghi atunci când „Îl năpădea foamia”. A mâncat două feliuțe de pâine cu parizer, s-a săturat și la un moment dat a surprins privirile sigure de izbândă și libidinoase ale oacheșului tovarăș de călătorie, a văzut fulgerele de supărare din ochii bunicii sale și, cuprins de neputința din Cociobana, și privindu-l furios pe celălalt ocupant al compartimentului trenului de noapte a strigat indignat: Ganu’! Ganu’ rău! Ganu’! Ganu’!, și tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a făbricuței sale de făinuri, iar chitanțele fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare căutare în întreaga zonă. Mama își amintea că zarva și necazul se manifestau în multiple forme când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
între oameni și aveam prieteni de vacanță de toate națiile, și unguri, și sași, și români, și țigani..., de toate, UE ar putea învăța de la noi... Mi-aduc aminte cu duioșie de Bujorel, țigănușul cu păr cârlionțat și cu față oacheșă oacheșă, de ziceai că-i un spiriduș din „O mie și una de nopți”, care m-a învățat să înalț zmeie de hârtie pe tăpșanul din marginea satului, precum îl învățase cândva Vasile Porojan pe viitorul bard de la Mircești. Și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
oameni și aveam prieteni de vacanță de toate națiile, și unguri, și sași, și români, și țigani..., de toate, UE ar putea învăța de la noi... Mi-aduc aminte cu duioșie de Bujorel, țigănușul cu păr cârlionțat și cu față oacheșă oacheșă, de ziceai că-i un spiriduș din „O mie și una de nopți”, care m-a învățat să înalț zmeie de hârtie pe tăpșanul din marginea satului, precum îl învățase cândva Vasile Porojan pe viitorul bard de la Mircești. Și vorba
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
realitățile din... Molvania? De evidentă locație balcanică, Molvania asta își are prima silabă, totuși, de la o istorică provincie românească, tot așa cum celelalte evocă o alta. Ghidul îi trasează trecutul, încă din antichitate Tacitus ar fi scris despre: "Sunt scunzi și oacheși la înfățișare și nu au aplecare către munca grea și către gândirea creatoare. Ar trebui să bați cale lungă ca să găsești în imperiu un trib de vânători și culegători mai destrăbălat și mai incult." Cât privește naționalitatea, ea e alcătuită
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
-mi ca s-o pot scrie întocmai după cum el o rostea, în acea limbă spornică, vîrtoasă și limpede a țăranilor noștri, îmi povestea păsurile și plăcerile" (Pseudokynegetikos, X). Să nu ne lăsăm înșelați de accentele patriotice: Odobescu privea limba acelui "oacheș Apollon muntenesc", a bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colecționarului de curiozități; este același bisocean care, în continuare, ne va exaspera pe cîteva zeci de pagini cu un nesărat pseudo-basm pe tema vînătorii. Deși fraza lui Odobescu, extrem de construită în
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
chiliile câte sunt sub un acoperiș”. În secolul al XIX-lea, se folosea frecvent pluralul case, pentru a desemna atât locuința împreună cu „toate acaretele” (Dicționarul Academiei, 1940), cât și ansamblul de camere („madam Lefter Popescu, o damă-naltă, subțirică, frumoasă, oacheșă, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr d-asupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu”, I.L. Caragiale, Două loturi). Casa putea intra - prin structura sa interioară - în categoria obiectelelor-pereche (ca ochelarii sau
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că ești oacheșă; nici: te iubesc pentru că ești bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că ești oacheșă, cu toate că ești bună și te-aș iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea. Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că ești oacheșă; nici: te iubesc pentru că ești bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că ești oacheșă, cu toate că ești bună și te-aș iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea. Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu și firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
neavând bani să-și cumpere vreodată bilet la un spectacol adevărat, habar n-au care e diferența dintre un show și o șușă. La două ore de la începerea bairamului, pensionarii au constatat că nu-i mai țin picioarele reumatice, șuții oacheși s-au resemnat cu gândul că n-au ce fura din buzunarele goale și s-au fofilat spre vaduri mai bune, copiii au prins să dea semne de plictiseală, pe scurt, publicul care asista (în picioare!) la marele spectacol, ca
„Electoratul“ venit la şuşa lui Dan Diaconescu, mult mai mic decât al lui Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/47446_a_48771]
-
nimeni"), spre a se deschide într-o viziune care se împlîntă precum un stilet în hidosul real: ,schiță de tîrfă ideologică în țara uterelor gonflabile. sclavele. abia acum/ văd. casele se scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor în danele porturilor vechi. din containere de oțel se aude mugetul cu/ care visurile se zvîrcolesc ritmic. ca niște mușchi străfulgerați de orgia/ totalitară. Să vedem acum care e mecanismul
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
un muncitor trimis la schi de sindicat. Îl însoțea o tânără îmbrăcată într-un palton sărăcăcios, târând picioarele într-un fel de papuci mizerabili, cu urme de var. Probabil că fata lucra ca ajutor de zugrav pe șantier. În chipul oacheș al fetei nu mi-a fost greu să recunosc pe fata cea mai mare a Florcioilor, Viorica. Era soră geamănă cu Antonică, un adolescent voinic cu mutră de bandit. În ciuda vârstei tinere, Viorica avea un dinte din față îmbrăcat în
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
din pădure! și acum auzi... domnule tovarăș! Ptiu, bat-o gloaba de tovărășie! - Tacă-ți fleanca, taica, și răspunde! Te-nscrii la colectiv? - Mă, nene, umblați cu pungașii?! Asta ce e? Vreun partid ceva? A, lasă că știu eu! Ești cam oacheș dumneata, dar, de, nu ma duci ușor cu una, cu două! Să mă gândesc! Așa mi-a zis nașu. Îl știi? Al lui Păsat! Om deștept, dat dracului! Ia zii, dai și dumneata ceva, acolo? știi cum e! Nici broască
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]