198 matches
-
dreptate. Ai făcut o greșeală fără ca dragostea pentru mine să-ți fie deloc alterată. Ai avut toate scuzele: m-ai văzut indiferent! Poate că nu corespundeam cu febrilitatea ta de îndrăgostită și când îmi simt acum sufletul în așa mișcare, obicinuită la tine, îmi dau seama ce bicisnic am fost, ce stupid, ce nevoie ai avut să te vindeci cu orice preț. Ai încercat ceea ce ți-a stat la dispoziție. Îmi închipui cu ce amar! Ai o educate prea burgheză, prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea cu Ioana a fost frenetică, așa cum nu mai fusese din primele timpuri. A doua zi, doamna Axente ne-a anunțat că Viky își recăpătase temperatura mare. Chiar mai dinainte noi redevenisem la starea noastră obicinuită. Se lasă seara, copacii se subțiază, și, printre ramurile lor cerul e aproape alb. Doctorul Petroff a trecut pe la noi și a constatat pe Viky tot așa de rău, ceea ce se putea constata fără nici o știință specială. Ne-am așezat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aducă pe Ahmed înapoi. Și dimineața mi-era frică, pășind pe plajă, ca nu cumva să-l fi aruncat marea pe nisip... A doua zi m-am înțeles dintr-o vorbă cu Ioana, fără să mai fie nevoie de discuțiile obicinuite: mergem la București! Pregătirile au trebuit să se facă foarte repede, ca să nu pierdem trenul de la Bazargic, astfel că am făcut cu automobilul de mai multe ori naveta intre port și Cavarna. Am plecat întîi la Cavarna, ca să spunem ce-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile, nici Lina, care era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale, ca ale gigot-uluil. . ." sau: "Lino! e singurul moșit la care te pot întrebuința!. . .", glume de fată știutoare și masculinizată prin vocațiune sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era curioasă, dar cu mai mare curiozitate încă observa procesul inseparabil al durerei fizice și morale. își aduse aminte de doctorul Rim. Ii va prezintă mâine noile observațiuni cu protocolul obicinuit: vervă agresivă din partea ei, tăcere de sfinx - din dispreț sau ignoranță - de cealaltă parte. Prin coincidență, Lina, care uitase pe bărbatul ei, exclamă: - Ce o fi zicând Rim? Vom sosi înainte ca să se fi întors de la plimbarea de seară . . . Numai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fac finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o încătușa; de o parte, afecția pentru Lina, de altă, interesul pentru descoperirea posibilă, pentru vreo schiță sau proiecție viitoare cu putință a "trupului sufletului". Mini pase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ochelarii și schimba de la distanță câteva vorbe cu eleganta Eiiza, care părea că face o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci rămânea în pauze respectuoase, lăsând să cadă cuvintele oracolului, dar schițând pe buze gestul fluieratului lui obicinuit. Lina se apropie de doamna Eliza și începu cu ea o conversație cam monotonă la început, dar care se înviora treptat, apoi micșorară chiar diapazonul pentru a șopti cu familiaritate. Se auzea numai "dragă", la interval. - Ce e cu doamna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în intimitatea familială a profesorului Rim. Foarte puțin universitar, Lică! Desigur, patru clase primare la Tecuci. Mini se întreba acum cit timp să fi trecut de când societatea prenumăra în chip obicinuit exemplare de felul lui Lică. Cum erau pavate străzile pe atunci și dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare, care o aureola obicinuit, părea înlunecat . Mini credea că în jurul fiecăruia, undele simțirei răspîndiie nu se risipesc, ci se condensează într-un nimb. Trăim, astfel, înconjurați ca de o pavăză de emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale. Stăm alături unii de alții, despărțiți totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei, și Hallipa, după o inspecție a mașinei, o urni cu ritualul obicinuit al pompărei, pufuitului, trompei, lăsă un praf nesuferit și mirosul acela de benzină arsă așa de rânced. Mini se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cât de slabă păru a-1 înviora. Fața lui bronzată se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
relua coafura de atunci. Meseria de idol cere sacrificiu!" Ce zici? Mai puțin banal decât să prescrii bromură sau limonada Roger. . . Are niște ochi cenușii dar tăioși și strălucitori ca oțelul! "Ah! Ce nostimă ești! Ce frumoasă ești!" era refrenul obicinuit cu care întîmpina pe Lenora. într-o zi o fixa, o fixa. Nu înțelegea ce vrea. "De ce te uiți așa ia mine?" " Nimic absolut!. Poate nu te simți așa bine azi! Cam palidă! Sau rochia. . . cine știe! Nu e așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și s-au hotărât ca să rămâie... curți domnești”. --Toate bune și la locul lor, sfințite, dar de unde bani? Vodă, însă, împreună “cu sfatul de obștie s-au socotit ca acum la slujba vădrăritului anului acestuia 1795, afară de opt bani vechi obicinuitul vădrărit și afară de câte un ban nou de vadră, banul milii, să se mai ia încă câte doi bani noi de toată vadra, pe tot vinul ce să ia vădrărit , cu care bani... să se plătească casăle ce s-au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1747 (7256) a lui Grigorie Ghica voievod: „Facem știre tuturor...că, făcând domnie me cercetare pentru așezămîntul tîrgului și pentru ca să se scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte, am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strîmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte, să nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu iubire și respect al d-voastre supus fiu Mihai [plic: ] Domniei sale Domnului Gheorghe Eminovici via Lemberg Czernowitz post-restante (... ) 30 [GHEORGHE EMINOVICI] Viena, 8 april 1872 Iubite Tată, Fiindcă se încep înscrierile în semestrul al doilea, vă rog pentru suma obicinuită de 8 [... ], cari-mi trebuiesc la începutul fiecărui semestru pentru plata banilor colegiali. Nu vi i-am cerut înainte pentru că poate v-ar fi venit greu de a mi-i trimite deodată cu banii lunari. {EminescuOpXVI 44} Esențial este ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
București, 18 martie 1881 Iubite Tată, M-am bucurat mult primind scrisoarea d-tale în versuri și m-am întristat asemenea aflând din ea că nu ești tocmai bine. Altfel și eu am avut acele friguri de primăvară atât de obicinuite în țară la noi. N-am răspuns numaidecât pentru că m-a apucat proclamarea regatului pe dinainte și-n asemenea împrejurări noi, negustorii de gogoși și de brașoave, adică noi gazetarii, suntem foarte ocupați. Aș dori din toată inima să vin
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îmi lipsești ca să mă cred în cer! Mie nu mi-a fost frig pe drum, căci vremea era moale - cum să zice pe la noi - însă m-am obosit din cauza nesomnului așa de tare încît m-a apucat migrena mea ce obicinuită. Să crezi că eu // am un presentiment atât de pronunțat că mai l-ași putea numi seconde vue. Ce-ți pare ție? Eu prevedeam o moarte, să-nțelege că mă temeam să nu fie în familia mea; pe lângă arcul academiei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care costa pe Lina, sîrgui-toare să fie pe placul unui bărbat așa de bun ca al ei. Sia se întorsese și sta acum afundată greoi în fotoliul ei obicinuit, gîndindu-se la Lică. Rim rămăsese tot la birou, cu picioarele împleticite în pledul lunecat. La oarecari întrebări Sia îi răspunsese monosilabic. întrebări cari meritau o mențiune specială pentru progresele doctorului. Dacă vărul Lică era sănătos? . Ge mai spunea vărul Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie că simți lașitatea celuilalt, fie 174 că-șL văzu numai de meșteșugul ei femeiesc, avu o bruscă întoarceri': - De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic fără să te consulte: zise. Maxențiu se înclină. Audiența era terminată. Cu mișcarea lui obicinuită, Lică se întoarse pe călcâie pentru a ieși înapoia Adei. Deși întrevederea fusese scurtă, era bucuros că s-a sfârșit. Negreșit, și Ada și el erau hotărâți ca raporturile cu prințul să fie cât mai rare. Pe Maxențiu însă îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimănui. Stare de lucruri limpede, fără nici linul din acele accidente ce aduc răscoală în sentimente și le amestecă, urcă la cap pe cele de la inimă, coboară la inimă pe cele din minte și dezlănțuie peste tot simțurile turburate. Elena, obicinuită de foarte tânără să ție loc de gazdă în casa părintească, își alcătuise lesne relațiile mondene. Snobismul ei o făcea să aleagă ce era mai bun și primea pe toți cu aceeași rezervă firească. Cum nu aveau pentru ea decât
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
așteptarea loviturilor mai mari, pregătite abia pentru primăvara viitoare. Era destul de neliniștită în privința asta, din pricina lui Lică. Avea și ambiția și nevoia să-1 prezinte bine în public. Lică simțea și el unele accese noi de ambiție, urmate de nepăsarea lui obicinuită. "Ei ș-apoi! Să iasă ce o ieși! . . ." și fluiera a ducă, punîndu-și mâinile în buzunare, tocmai când Ada era mai în fierbere. Dacă Lică, la grajduri, nu era de mare folos, nici nu era de prisos. Caii erau, e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înrudirea cu doamna Drăgănescu-Hallipa nici nu se putea. Dar cum să o proclame? Pe Elena n-o frecventa, aproape nici nu se recunoșteau, deși camarade de școală. Lică, la primul cuvânt spus în privința asta, refuzase net, luîndu-și cu gestul lui obicinuit pălăria, gata să plece. - Eu pe-acolo nu calc! zisese cu încăpățînare. 192 Ar fi trebuit ca numele lui Lică și al Drăgăneștilor să fie alăturate fără știrea și fără voia lor. Pentru asta era destul ca Ada să pătrundă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate pe care o lua fără voie, profesional
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase. Raporturile se desenase limpede și plăcut de la început. Cu ceilalți participanți ai concertului, Marcian se arătase cordial ca om, iar, în ce privește muzica, cu acea autoritate pe care o lua fără voie, profesional. în grupul ce înconjura pe Elena, snobii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]