350 matches
-
șkoțim 1 la vânătoare de vulpi! Jucând polo! (l-am auzit într-o noapte răcnind chestiile astea în dormitorul conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să‑i omoare pe prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decît de o Revoluție falsă. Prost moment ți-ai găsit să îți imaginezi că revoluția ta o să semene cu o revoltă spontană, în care cine știe ce clasă asuprită se va trezi la viață și va erupe ca un vulcan, rupînd lanțurile obidei în căutarea dreptății sociale. Că se vor înfrunta două tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai elagant mod posibil
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de către părinți iar cei bătrâni se plâng adesea de trecerea vijelioasă a timpului și cu cât sunt mai În vârstă cu atât timpul (viața) trece mai repede, scurtându-se, iar pământul le fuge de sub picioare, așa cum tot ei spun cu obidă. Trecerea timpului este un mare defect, pentru unii dar și o mare calitate, pentru alții, așa cum a fost pentru Va, căruia, trecerea timpului i-a adus uitarea evenimentelor neplăcute. Este la fel de adevărat că Dorița și Didița depuneau eforturi disperate pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și intelectual cu opt, numită de către persoanele „culte” din casă „retardată”, pusă la muncile cele mai umilitoare din familie și pusă la punct de către Mamaia, ori de câte ori fata comitea greșeli de la reguli, și se Întâpla destul de des, cu discursul plin de obidă: Vai de mine și de mine, că mi-a luat Dumnezeu două fete frumoase ca două flori și deștepte ca nimeni altele și mi-a lăsat două minuni de fete, una proastă, tu Doriță și una tâmpită, tu Didiță! Ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea odată cu panica și parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Băiatul era supărat că nu știe să citească, pentru a desluși el biletul lui Victor, intuind că bunica-sa nu i-a spus tot ceea ce scrie Victor, spuse: Doriță, Didiță! Arătați-mi cum se citește scrisoarea! Atunci a izbucnit cu obidă Ochenoaia: Toantele astea! N-au vrut și n-au putut niciuna să Învețe! Dorița știa doar să-și scrie numele cu litere mari de tipar, tremurate și nesigure, iar Didița nici nu știa să se semneze. Dacă mă lăsa Babaia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neîmplinirea. Ce-am să fac, m-oi mulțumi și așa, dacă Înveți așa de Încet! Hai, citește! -„P-A-L-A-T U-L,....PALATUL POPORULUI”, silabisi cu greutate copilul. Palatu’ lu’ mă-sa! A regelui, bandițîlor! Tuvă-n c-r de calici! spunea cu obidă bunicu’ Ghiorghi, iar Va credea că a citit cu „inadvertențe” și din acest motiv bunicul său „sudui”. Citește mai departe ca să vedem noi câți bani au dat pe palatul regeului nostru! Valerică a Încercat să dezlege cât de cât taina
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur cîte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un nenorocit. — Ascultă-mă, am izbucnit, la Cluj, eu... — Du-te cu Dumnezău. Mă dăduse de rușine bătrînul ăsta. Oare cine-l adusese tocmai atunci? Altfel credeam că apar eu În ochii familiei. Ceilalți bunici, Ștefan și Maria, sesizîndu-mi neobișnuita obidă, au Încercat să mă mîngîie. Să-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noastră, ne-au alungat din ținut... ne-au luat tot ce fusese al lui tata... acuma stăm aici și trăim singuri, cum putem, din ce ne dă pământul și marea. Și tot nu li s-a potolit ura. Băiatul (cu obidă în glas): Da, nu mă atinge nimeni, sunt "necurat" dar ca să mă bată, nu se tem că se "murdăresc" de mine. Dar las' că de data asta le-am venit eu de hac ! Când i-am văzut că se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și aceea fiind, ce-i drept, doar o traducere, cu mijloace artistice superioare, a textului veterotestamentar). Doare, nu-i așa? Să nu disperăm însă. Or fi fost japonezii mai buni la istorie sau la poezie lirică, dar, își spune cu obidă cititorul de astăzi, trebuie să ne luăm revanșa la proză. Să vedem, așadar, cum stau lucrurile mai îndeaproape. Primele mari romane japoneze, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu și Însemnări de căpătâi de contemporana acesteia, Sei Shonagon, sunt scrise în jurul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe tapet. Charon vâslește și ascultă și trece Stixul ca pe-o memorie adâncă, încăpătoare să capteze și să prelucreze evenimente: Se împăcaseră cu toții, la final:/ rude, dușmani și chiar amici./ - Se cam termină rostul meu pe aici,/ gândi cu obidă calul troian -/ (locuia gratis acolo de peste un an)./ Era trist, se obișnuise tipul cu confort substanțial:/ spor de veghe, interviuri, ipoteze de viitoare strategii etc.!/ în plus, fiind foarte înalt,/ avea permanent situația și evenimentele sub control,/ Ceea ce era un
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
nu le transcriu aici, e din simplul motiv că nu mi se pare oportun să le scot din context. Mergeți pe mâna mea și citiți-le de la sursă. N-o să vă sune distonant. Autorul le asamblează în așa fel încât obida lui, rostită cu umor, să obțină măcar complicitatea publicului. Unul din primele episoade ale cărții e nu extraordinar (am niscaiva reproșuri să-i fac), dar plin de haz. Se numește Vasilică și e închinat pieziș unei iubite cu identitate neverosimilă
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
putea pune zeci de întrebări de felul acesta; ŤDar cine să creadă că maestrul meu e Gogol? Cine să creadă că am proiecte mari? Cine să creadă că sunt scriitor?ť". Prigonit de presa aservită puterii, scriitorul se zbate între obidă, boală și necesitatea supraviețuirii: "ŤTeatrul sovietic nu are nevoie de un astfel de Bulgakovť, a scris pe un ton moralizator un critic atunci cînd scrierile mele au fost interzise. Nu știu dacă teatrul sovietic are nevoie de mine, însă eu
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
a fost tot. Flăcări jucând deasupra comorii. Acum venise vremea să sap mai adânc. În furia mea voiam să dezgrop totul. Să-mi repar orgoliul rănit. Și de mațe să trag, dacă era cazul. Să scormonesc în abatorul lunar cu obidă. N-a trebuit să ajung până la ficat sau la splină, diamantul se oprise în gât, mult mai sus. Nu de un braț de fier era nevoie, ci de un vârf de deget." (pag. 224) Frazele acestea nu par scrise de
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
modul în care poetul național este perceput după Revoluție. Ideea acestui eveniment pleacă de la textele denigratoare și încercările de a-l prezenta pe Eminescu ca pe un «poet expirat».” Nu poți să nu tresari în fața unui asemenea „trailer” plin de obidă: așadar, n-ar fi vorba tocmai de Eminescu și de creația sa, ci de felul în care dușmanii săi ireductibili au îndrăzneala să-l „perceapă”. Vigilența e întotdeauna salutară, iar când e vorba de Eminescu, ea trebuie dublată, ba chiar
Eminescu la Buzău! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4946_a_6271]
-
după vârsta de șase ani, de exemplu o minciună spusă mamei unui prieten. Mania listelor s-a perpetuat, avea, la fel ca mulți alți confrați, liste de idei, dar înșira pentru sine și întrebări stânjenitoare, momente de cumpănă, motive de obidă. Scria zi de zi de la nouă la cinci, izbutind totuși foarte rar să ajungă la cinci sute de cuvinte. Neobosita ciocănire și rafistolare a textelor ca exercițiu de mântuire, cu scopul de a scăpa de condiția de paria, de damnat
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
e foarte tânăr (cei maturi descoperind între timp în telefon o sursă de sclavie, care îi leagă de treburi, responsabilități, obligații de serviciu). Raportarea publicității la vârste și la trecerea timpului are, de altfel, ceva neliniștitor: am comentat altădată, cu obidă, campania care ne număra minutele de trăit; nu mi se par mult mai inspirate nici promisiunile de cartele cu minute gratuite lunar - „pe viață". Ar trebui să presupunem că o firmă de telefonie (care poate da faliment, poate fi vândută
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
fost prigonit pentru ideile promovate de el în articole de gazetă sau în volume atât de unguri, cât și de români nu mai e urmă de îndoială. Autorul a îndurat greu nu suferința, încarcerarea, ci înjosirea. O va denunța cu obidă și... curaj. Există în geografia sa publicistică momente când compară situațiile. Maghiarii l-au băgat la pușcărie, dar l-au tratat aici omenește. De partea cealaltă situația se complică: „Dușmanii români ai neamului românesc n-au îndrăznit să mă tragă
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
și pe minori, și pe majori (sic!), și pe romanticii cu suspendare, și pe moderniști. Solemnitatea nu încape în rețeta lui, și poeziile graves, graves, graves, păstrându-ș i cadența, întineresc. Iată ce ajunge Oltul lui Goga, cel sentențios, greu de obidă nevorbită: „Multiscusita minții limbă/ Nu-mi spune clipa năzdrăvană/ Ce mi te-a scos de mult în cale,/ Ființă mașteră și vană!/ Uitat-am ziua și văleatul/ Ce-au înfrățit pe vremi, odată,/ A mele stihuri de aramă/ Cu proza
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
minte fratele lui, ceea ce l-a făcut să-și dea seama că-l iubea mai mult decât își dăduse seama. In loc să fie spânzurat, a făcut patru ani de muncă silnică în Siberia, în condiții oribile. Le descrie cu obidă în scrisoarea trimisă lui Mihail imediat după eliberare. Principala țintă a furiei lui este însă propriul lui frate, căruia îi reproșează că nici măcar nu i-a răspuns la scrisoarea trimisă pe cale oficială din temniță. Toți ceilalți deținuți politici primeau câteva
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
Comisiei prezidențiale pentru agricultură" (tvr.ro, 3.09.2010); „Vlădescu și Mihai Dumitru, remaniați" (antena 1.ro, 2.09.2010); „Moștenirea remaniaților taxe mai mari" (adevărul.ro, 5.09.2010) etc. În fața acestei avalanșe de citate, am putea conchide, cu obidă și resemnare, că în româna de azi schimbarea s-a petrecut deja, uzul impropriu ajungând să fie dominant. E totuși demn de semnalat că există și o (firavă) reacție de respingere a construcțiilor în discuție, chiar din partea vorbitorilor: unii dintre
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o normalitate nostalgic întrevăzută, - n-ar fi total nedrept să invocăm, pentru un atare ambient, întorsătura de obidă care-l asalta pe un poet neliniștit, Emil Botta, în urmă cu decenii. Expresia ne răsare, inventivă și amară, în Intunecatul april , - spre a-și defini starea de suflet, el vorbea despre nepace. Parcă spre a forța, la rîndul său
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
la răstimpuri. Directoratul în Ministerul Culturii, asumat riguros, în ciuda periodicelor și inexplicabilelor rotiri (de la teatre la edituri și de acolo la cinematografie) e rememorat cu bunele și relele lui. Nu cu ingratitudine (dovadă referirile atașante la Constanța Crăciun), dar cu obida celui care știe bine că locul lui e în altă parte. Spuneam însă că forța nebănuită a inteligenței e adevăratul subiect al acestei cărți. În mod evident, Paul Cornea s-a aflat „supt vremi”. Cum știm prea bine, acest slogan
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]