120 matches
-
măsură și co-autor, imaginile pe care le creează nu se limitează la litera cărții, la traducerea mot-à-mot a acesteia 4. De aici derivă incompatibilitatea între o atitudine pasivă, obedientă a ilustratorului față de text și condiția sa de creator: Poziția pasivă, obiectivistă a ilustratorului față de text este incompatibilă cu calitatea sa de creator 5. În esență, indiferent de genul literar căruia îi aparține opera ilustrată, ilustratorul este și interpretul ei: el are dreptul să introducă elemente noi, rezultate din atitudinea sa față de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vechiului creștinism, apropie concepția despre Univers de acelea ale altor civilizații tradiționale. Începutul Epocii Moderne în istoria Occidentului marchează astfel ultimul moment când interpretarea dată timpului, spațiului și existenței a fost dominată de o gândire de tip magic."61 Viziunea obiectivistă dă naștere, în contextul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, interpretărilor pozitiviste ale mitului, primele care încearcă de fapt să propună sisteme comprehensive de explicare a naturii mitului, a originii, a funcțiilor ori a subiectului său
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au evitat formula de dezvoltare a acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" (Third way, 6). Este important să înțelegem că printre schimbările rapide sociale și culturale și crizele din acea perioadă, în plină creștere a importanței jurnalismului obiectivist și de senzație, rezultatul nu putea fi decât o criză epistemologică. Acestei crize răspund jurnaliștii literari narativi, de genul celor întrupați de Crane. Într-adevăr, ei și literații epocii așa cum erau Howells și Dreiser descoperă în mod critic înstrăinarea tot
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
privea jurnalismul literar narativ de la sfârșitul secolului; astfel Steffens remarcă: "William Dean Howells, romancierul, a spus odată că nici un scriitor sau artist nu poate ocoli lectura ziarului Commercial Advertiser" (Autobiography, 321). Dar lui Howells îi era greață de dezvoltarea jurnalismului obiectivist: "Howells... privea noul jurnalism ca un violator vulgar și ieftin al sferei intime" (Ziff, 148). Aici sub "nou jurnalism" nu se înțelege varietatea apărută pe la 1960 ci jurnalismul factual, sau ceea ce poate eventual fi denumit ca fiind jurnalismul obiectivist."59
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismului obiectivist: "Howells... privea noul jurnalism ca un violator vulgar și ieftin al sferei intime" (Ziff, 148). Aici sub "nou jurnalism" nu se înțelege varietatea apărută pe la 1960 ci jurnalismul factual, sau ceea ce poate eventual fi denumit ca fiind jurnalismul obiectivist."59 Experiența lui Howells în ceea ce privește prăpastia tot mai adâncă dintre subiectivitate și obiectivitate își găsește expresia în publicarea, în 1890, a romanului A Hazard of New Fortunes; el încă mai servește drept o privire critică asupra tendinței obiectiviste în jurnalism
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind jurnalismul obiectivist."59 Experiența lui Howells în ceea ce privește prăpastia tot mai adâncă dintre subiectivitate și obiectivitate își găsește expresia în publicarea, în 1890, a romanului A Hazard of New Fortunes; el încă mai servește drept o privire critică asupra tendinței obiectiviste în jurnalism, privită din interior. În acest roman Howells explorează atât potențialul jurnalismului literar narativ cât și alienarea provocată de curentul central al jurnalismului factual care apăruse după Războiul Civil. Într-un pasaj personajul Fulkerson sugerează jurnalistului Basil March să
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-ului, și New York-ul nici nu te-ar băga de seamă". Cu toate acestea, March nu ia în seamă sfatul lui Fulkerson. Probabil că cititorii nu consideră greva "deloc" importantă pentru că subiectivitatea lor este alterată de natura epistemologică a jurnalismului obiectivist practicat de cea mai mare parte a presei din epocă. Dar nu este prima dată când March este sfătuit să își angajeze subiectivitatea în experiența fenomenală a lumii înconjurătoare. Personajul Conrad Dryfoos îl consiliază pe March căci "orașul însuși depune
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiectiv. În cadrul unui rechizitoriu adus jurnalismului obiectiv practicat în acea perioadă, el condamnă într-una din povestirile sale divorțul simbolic al jurnalismului american dominat de realitatea victimelor Marii Crize Economice. Este un exemplu de jurnalism literar ce recuză influența paradigmei obiectiviste asupra subiectivității jurnalistului. Într-un oraș din Vestul Sălbatic, un doctor ce înțelegea suferința victimelor Marii Crize și un editor de ziar ce nu o înțelegea îl duc pe Anderson într-o tavernă ce servea drept loc de întâlnire pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
învățată exclusiv pentru compunerea cânturilor liturgice și a melodiilor bisericești - ca un fel de anexă persuasivă, ca o tehnică auxiliară de impresionare a credincioșilor și necredincioșilor. Alcuin și-a prezentat reforma curriculară nu în termenii tehnici seci ai unei construcții obiectiviste din zilele noastre, ci însoțită de argumente teologice solide pe care erudiția sa imensă i le permitea, ceea ce a stimulat un anumit cult al erudiției cu efecte mai largi în plan cultural. Au beneficiat de ele mai ales disciplinele cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gândirii educaționale. Pătrunderea fenomenologiei și a hermeneuticii în cercetarea și optimizarea curriculară le-a părut însă multor pedagogi și teoreticieni moderni ai educației surprinzătoare și neavenită. Era o reacție firească. Cele două orientări epistemologico-metodologice se definesc prin detașare de raționalismul obiectivist al Iluminismului, pe care s-a întemeiat pedagogia modernă și teoria modernă a curriculumului. Așadar, în pedagogie, atât fenomenologia, cât și hermeneutica apar ca mișcări postmoderniste. Desigur, fenomenologia, al cărei întemeietor a fost Edmund Husserl 103, și hermeneutica radicală, al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru a acredita teza conform căreia ne aflăm în fața unei schimbări profunde de optică în legătură cu problematica educației care va marca definitiv destinul disciplinelor pedagogice. Se poate spune că odată cu această înnoire s-a încheiat era superficialității și a mimetismului pedagogic obiectivist și au început explorările „de mare adâncime” ale cercetării educaționale. Este o schimbare seismică, ale cărei semnificații nu au fost intuite de la început de către pedagogi. Un exemplu este George Willis, o personalitate semnificativă a teoriei fenomenologice a curriculumului. În 1979
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe cobai, porumbei, găini, maimuțe etc. Este vorba aici despre o nedreptate făcută omului și pedagogiei: omului, pentru că a fost „retrogradat” într-o condiție inferioară, infraumană; pedagogiei, pentru că a fost obligată ca, din artă anankeică, să se transforme în maimuțăreală obiectivistă. Fenomenologia și hermeneutica oferă, cu certitudine, soluția prin care această cruntă nedreptate poate fi reparată, modalitatea de a retrage gândirea educațională din poziția de slugă care i s-a atribuit în rândul Naturwissenschaften și de a-i conferi un rang
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cantitativistă din faza II și-a trăit traiul: în prezent, idealul poate fi indentificat cu protecția patrimoniului și cu preocuparea pentru bunăstarea urbană, cu amenajări diversificate ce permit luarea în stăpânire sensibilă, ludică și convivială a spațiului. Raționalismului funcționalist și obiectivist îi urmează un raționalism lărgit sau pluridimensional ce integrează aspirațiile umane într-o aemenitas inseparabilă de valori ca senzitivitatea, frumusețea, memoria și imaginarul 11. Și amenajarea spațiului periurban exprimă noua preeminență a temei calității vieții. Dacă epoca noastră este martora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
afectivă sau complice. Să nu căutăm un efect de oglindă acolo unde nu există; dimpotrivă, ceea ce explică, în mare parte, succesul lucrării e tocmai distanța mare existentă între practicile extreme descrise și cele obișnuite, ca și noutatea unui discurs dinadins obiectivist promovat în sfârșit și de o femeie. Interesul stârnit de lucrare exprimă, mai degrabă, gustul pentru Nou și robusta toleranță de care beneficiază sexualitatea feminină hipermodernă, și nu cine știe ce apetit pentru confuzia trupurilor. Imaginarul fără limite face furori, dar practicile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
care sacraliza organizarea „științifică” a muncii sau recordurile stahanoviștilor comuniști a rămas în urma noastră. Trebuie optimizate nu numai cunoștințele, ci și modul de trai, sentimentele, toate componentele personalității individuale. Odată cu managementul hipermodern, eficiența a ieșit din momentul său taylorian, tehnocratic, obiectivist, potențialele individualității devenind factori de performanță. Se schițează nu atât o societate a performanței, cât o nouă etapă a eficacității, caracterizată prin criterii din ce în ce mai bine conturate, axate pe indicele calitativ 1. Mai mult: în ochii unor observatori, sub auspiciile competiției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
asocia fizicul și psihologia, de a extinde granițele conștiinței pentru a-ți simți mai bine trupul. Asistăm nu atât la dezincarnarea plăcerilor, cât la instaurarea unei noi culturi a corpului și a ameliorării formei: ameliorarea senzației. Bunăstarea modernă era funcțională, obiectivistă, mecanicistă: cea din faza III apare ca o bunăstare calitativă și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor intime (relaxare, respirație, vizualizare, formă, calm și echilibru). Constatarea e destul de clară: în societatea de hiperconsum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
amoros era sărac, stereotip și puțin verbalizat 56. Și poate că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a discursurilor. În presă proliferează articolele care disecă la nesfârșit resorturile vieții sentimentale; la televizor, bărbați și femei își mărturisesc, care mai de care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
întregii vieți politice și ideologice din institute"42. În 1969, au revenit referatele care semnalau "slaba combativitate față de concepțiile idealiste, antiștiințifice, retrograde, slăbirea pozițiilor critice în aprecierea gândirii social-politice și a creației literar-artistice, tendințe de preluare globală, nediferențiată, de pe poziții obiectiviste, a unor gânditori și creatori dinainte de 23 august 1944"43. La aceasta vreau să adaug situația cadrelor de la Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Filosofie, așa cum apare ea în 1971, când erați deja student. La Catedra de materialism dialectic și istoric 44
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
după sine și Întărirea unor convingeri, formarea anumitor opinii și atitudini, a discernământului, o concepție științifică despre lume și viață, o solidă armătură filozofică. Transformarea lor În convingeri, În idei călăuzitoare, trebuie să constituie obiectul unei atenții speciale. Or, atitudinea obiectivistă, scientistă sau tehnicistă, indiferentă sau formală, pe care profesorul o imprimă informației prin intermediul metodei de comunicare folosite, prejudiciază Îndeplinirea acestei sarcini esențiale. Unele vor fi semnificațiile formative imprimate cunoștințelor expuse și Însușite de-a gata și altele ale celor obținute
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
instituții întocmeau note scrise pentru fiecare revistă sau carte ce urma să apară, în care se atrăgea atenția asupra a cinci posibile categorii de „infracțiuni” ale autorilor și editorilor: „1. Denigrarea realității noastre economico-sociale; 2. Manifestări de naționalism; 3. Tendințe obiectiviste; 4. Încercări de propagare a misticismului; 5. Diverse greșeli politice.” (vezi p. IX) În funcție de acești parametri cenzorii puteau să dea verdictul „bun de tipar”, să solicite rescrierea unor fragmente sau să interzică apariția unor articole, poeme, eseuri, povestiri și chiar
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
Daniel Cristea-Enache Negativist, intelectualist, obiectivist, rezistent prin familiarismul atitudinii și al producției literare, cu un scris ambiguu și iresponsabil; un element dubios, cu rude în străinătate; o javră mic-burgheză... Calificativele din repertoriul anilor '50, ai luptei de clasă și ai realismului socialist, i se potrivesc
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
Necula din Familia orădeană din ianuarie despre Generația Cioran. Peisaj de epocă în nuanțe de smarald. Smaraldul fiind verde, titlul indică deja culoarea, am zice, preferată. Dl. Necula adoptă un ton aparent obiectiv. În anii '50, ar fi fost considerat obiectivist. Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate generații care pășea pe scena culturală. Se simțea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la Paris, Milosz urmărește cu pasiune profesională disputele teoretice privind orientările înnoitoare ale actului de creație, care vor conduce la înlocuirea concepției obiectiviste a mimesis-ului aristotelic cu relativizarea sans rivages pe toate treptele procesului de formalizare. Este modul de viață, consacrat preocupărilor preferate, care se va prelungi și după 1951, când renunță la îndatoririle diplomatice și rămâne, la început, în Franța, pentru ca în
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
astâmpără și o foame națională de cultură, numeroasele ediții ale poeziilro sale, după evenimentele din Dec. 1989, dovedesc această realitate. Papadima îl știa din anii studenției, când Radu Gyr era asistentul lui Mihail Dragomirescu, a cărui catedră constituia “feuda” criticuluiu obiectivist și-n cadrul ei se dezbăteau volume “de poezii apărute-n cursul anului”. Asemenea activități de inițiere în critică se desfășurau, mai ales, în amfiteatrul Bibliotecii universitare Regele Carol I unde se afla și statuia regelui, capodoperă a vestitului Mestrovici
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea științifică și de către estetica științifică (care prelungește finalitatea obiectivistă a acesteia) este cea care determină o atare "estetică" să confunde opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă în mod riguros pe aceea a celei de-a doua și că, dacă suportul a fost
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]