120 matches
-
Brown (1992: 90), această presiune pentru o abordare mai științifică își are originea, într-o oarecare măsură, în însăși viziunea realistă asupra lumii. Realismul pretinde că se referă la o realitate neproblematică, pretenție ce ar trebui să ceară metode mai obiectiviste. Într-adevăr, după cum descrie Carr realismul (1946), asumpția unui acces empiric, și nu normativ, la lecțiile istoriei (adică înțelepciunea istorică exprimată în termeni cauzali) este cea care deosebește realismul de abordările mai idealiste. Ambele poziții, reîntoarcerea la un realism de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
162-164. footnote> Spațiul sociocultural al relațiilor de piață este un spațiu de confruntări mai mult sau mai puțin „la vedere” și În cadrul legalității, dar și de alianțe, tot așa de diferit raportate la legalitate și moralitate. În locul viziunilor deterministe și obiectiviste (care vorbesc despre „legea cererii și ofertei”), se elaborează teorii bazate pe noi concepții și concepte. „De ce să ne vorbiți despre raritate? Sau de eficacitate? Sau de creștere? Sau de echitate? Aruncați deci la rebut legile voastre ale cererii și
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de clasă dominantă. În aceste schițe de analiză a evoluției raporturilor de clasă în societatea franceză transpare nevoia de a lua în considerare în mod simultan cele două dimensiuni aparent opuse ale gândirii sociologice pe marginea claselor sociale, anume abordarea obiectivistă și abordarea subiectivistă, fizica și fenomenologia sociale. Burghezia ca realitate și ca reprezentare: cele două dimensiuni ale sociologiei claselor sociale Burghezia este într-un proces de construcție permanent. Înseamnă aceasta oare că existența sa nu ține decât de reprezentări, de
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cantitativistă din faza II și-a trăit traiul: în prezent, idealul poate fi indentificat cu protecția patrimoniului și cu preocuparea pentru bunăstarea urbană, cu amenajări diversificate ce permit luarea în stăpânire sensibilă, ludică și convivială a spațiului. Raționalismului funcționalist și obiectivist îi urmează un raționalism lărgit sau pluridimensional ce integrează aspirațiile umane într-o aemenitas inseparabilă de valori ca senzitivitatea, frumusețea, memoria și imaginarul 11. Și amenajarea spațiului periurban exprimă noua preeminență a temei calității vieții. Dacă epoca noastră este martora
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
afectivă sau complice. Să nu căutăm un efect de oglindă acolo unde nu există; dimpotrivă, ceea ce explică, în mare parte, succesul lucrării e tocmai distanța mare existentă între practicile extreme descrise și cele obișnuite, ca și noutatea unui discurs dinadins obiectivist promovat în sfârșit și de o femeie. Interesul stârnit de lucrare exprimă, mai degrabă, gustul pentru Nou și robusta toleranță de care beneficiază sexualitatea feminină hipermodernă, și nu cine știe ce apetit pentru confuzia trupurilor. Imaginarul fără limite face furori, dar practicile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care sacraliza organizarea „științifică” a muncii sau recordurile stahanoviștilor comuniști a rămas în urma noastră. Trebuie optimizate nu numai cunoștințele, ci și modul de trai, sentimentele, toate componentele personalității individuale. Odată cu managementul hipermodern, eficiența a ieșit din momentul său taylorian, tehnocratic, obiectivist, potențialele individualității devenind factori de performanță. Se schițează nu atât o societate a performanței, cât o nouă etapă a eficacității, caracterizată prin criterii din ce în ce mai bine conturate, axate pe indicele calitativ 1. Mai mult: în ochii unor observatori, sub auspiciile competiției
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
asocia fizicul și psihologia, de a extinde granițele conștiinței pentru a-ți simți mai bine trupul. Asistăm nu atât la dezincarnarea plăcerilor, cât la instaurarea unei noi culturi a corpului și a ameliorării formei: ameliorarea senzației. Bunăstarea modernă era funcțională, obiectivistă, mecanicistă: cea din faza III apare ca o bunăstare calitativă și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor intime (relaxare, respirație, vizualizare, formă, calm și echilibru). Constatarea e destul de clară: în societatea de hiperconsum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
amoros era sărac, stereotip și puțin verbalizat 56. Și poate că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a discursurilor. În presă proliferează articolele care disecă la nesfârșit resorturile vieții sentimentale; la televizor, bărbați și femei își mărturisesc, care mai de care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este posibil numai prin intermediul corpului, care este cel care ne individualizează, care ne dă o perspectivă asupra lumii, din punctul de vedere al "eu-lui și al lui aici". Spune Sábato: "Nu observatorul imparțial și ubicuu al științei sau al literaturii obiectiviste, ci eu-l concret, învelit în corpul său. În acest corp care ma transforma într-o ființă muritoare. De unde importantă metafizica a corpului"20. Concretizarea acestei noi filosofii, reluată în literatura, îi restituie omului "autentică să condiție tragică", așa cum susțin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dependenței (66) Capitolul 2. Crizele lumii moderne / 71 Schimbări și constante sociale după 1989 (71) Sursele crizelor (75) Surse istorice ale crizelor (78) Crizele și factorii naturali (82) Criza lumii moderne în viziunile occidentalilor (85) a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist (88) b) De la idei majore la strategii sectoriale (100) b1) Criza conștiinței moderne la început de modernitate (102) b2) Criza spiritului american contemporan (113) b3) Antropologia renovată sursă pentru depășirea crizei în cunoașterea omului (132) Partea a II-a. TRADIȚIA
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spiritului american" din anii '70 ai secolului trecut (A. Bloom) (12) sau ale "crizei științelor omului și antropologiei" din a doua jumătate a secolului trecut (G. Durand) (13). Toate au avut și unele ecouri est-europene. a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist Ne oprim la doi autori din veacul trecut, Guénon și Husserl, care, deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism. Husserl rămâne autorul fenomenologiei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
savantului se produc toate manipulările realității naturale. La rândul lor, psihologii, ca savanți creatori, uită că ei înșiși, ca oameni sociologizați, îi preexistă psihologiei ca pretinsă știință a sufletului; că sufletul lor este implicat în cunoașterea altor Ego-uri. Încât psihologia obiectivistă nu poate spune ce este sufletul, ce este trăirea valorizatoare, voința răsfrântă asupra vieții corporale și alte asemenea fenomene psihice. Unii au crezut că ar putea realiza toate acestea trecând psihologia de la cercetarea părților la studierea formelor (germ. gestalt), a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
asemenea, în istoria sociologiei și anumite orientări teoretice care nu negat importanța valorilor, considerând că cercetarea lor nu poate conduce la o bună înțelegere a mecanismelor vieții sociale. Printre acestea se numără: instituționalismul, materialismul istoric, behaviorismul, pragmatismul, postmodernismul și teoriile obiectiviste. În prezent, cunoașterea sociologică a valorilor este un subiect căruia i se acordă un foarte mare interes, prilejuind un număr important de proiecte de cercetare (cum sunt de pildă, European Values Study și World Values Survey), totul culminând prin constituirea
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
construiește mental în timp ce este comentat de diverși actori. Rezultatele în cifre ale unei anchete de opinie clasică fixează această mișcare de apariție a RS într-un moment t și îi conduc pe cei care le citesc spre o interpretare dată, obiectivistă, aproximativă, deci acceptabilă, sursă de conversații reînnoite, de discursuri ale simțului comun și deci de reprezentări. În cele din urmă, nu ancheta în sine este în discuție, ci însușirea ei de către anumiți factori de decizie și producători de reprezentări (profesori
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în preocuparea lor pentru relațiile de gen. Un astfel de punct de vedere susține că viețile femeilor, aflate la marginea politicii mondiale, ne dau posibilitatea unei înțelegeri mult mai cuprinzătoare și mai critice a relațiilor internaționale, decât punctul de vedere obiectivist al teoreticienilor realiști sau decât perspectiva oamenilor de stat, devreme ce ele sunt mai puțin complice cu și/sau mai puțin orbite de instituțiile existente și de puterea elitelor (Keohane 1989a: 245; Sylvester 1994a:13; vezi și Harding 1986; Tickner
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațional anarhic. Cum sunt genizate conceptele de putere din Relațiile Internaționale? În critica făcută de Tickner (1988) celor șase principii ale politicii de putere ale lui Morgenthau, înțelegerea realistă a puterii este androcentrică. Ea reflectă dezvoltarea ego-ului masculin și modalități obiectiviste de cunoaștere în societăți patriarhale, în care cetățenia și autoritatea personală a bărbaților s-a bazat în mod tradițional pe puterea lor asupra sexualității și muncii femeilor, în calitatea lor de șefi ai gospodăriei. Acest concept de putere se bazează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și de către acestea și, în consecință, ignoră activitățile politice și activismul femeilor: fie că se mobilizează pentru război, sau protestează împotriva abrogării drepturilor lor de către stat sau se organizează pentru recunoașterea internațională a drepturilor omului pentru femei. În plus, abordarea obiectivistă a unei mari părți din teoria relațiilor internaționale produce o cunoaștere relativ superficială și tinde să reproducă dihotomiile care au ajuns să dividă domeniul. Aceste dihotomii sunt genizate: ele definesc puterea ca putere asupra celorlalți, autonomia ca reacție mai degrabă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atributelor ideologiei / 41 1.2. Perspectiva teoriei politice asupra ideologiei / 48 1.2.1. Concepția negativă / 48 1.2.2. Concepția neutră / 56 1.2.3. Concepția pozitivă / 67 1.3. Perspectiva epistemologică asupra ideologiei / 73 1.3.1. Concepția obiectivistă / 74 1.3.2. Concepția relativist-relaționistă / 83 1.3.3. Concepția pragmatistă / 92 Capitolul II. FUNDAMENTELE IDEOLOGICE ALE CUNOAȘTERII SOCIALE / 111 2.1. Ideologia ca figură centrală a imaginarului social / 116 2.1.1. Ideologie, mit și utopie / 121 2
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o califica prin apel la corespondența cu realitatea) și la ce înseamnă "binele" (în sensul utilității) pentru aceasta, se diferențiază de cele de mai sus. Se poate susține, astfel, că, din perspectivă epistemologică, există următoarele trei concepții asupra ideologiei: concepția obiectivistă, concepția relaționist-relativistă și concepția pragmatistă. 1.3.1. Concepția obiectivistă Poate fi ideologia concepută ca o știință? Este știința însăși ideologică? Iată numai două dintre întrebările care au făcut ca discursurile asupra ideologiei să scoată în evidență câteva probleme pe
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ce înseamnă "binele" (în sensul utilității) pentru aceasta, se diferențiază de cele de mai sus. Se poate susține, astfel, că, din perspectivă epistemologică, există următoarele trei concepții asupra ideologiei: concepția obiectivistă, concepția relaționist-relativistă și concepția pragmatistă. 1.3.1. Concepția obiectivistă Poate fi ideologia concepută ca o știință? Este știința însăși ideologică? Iată numai două dintre întrebările care au făcut ca discursurile asupra ideologiei să scoată în evidență câteva probleme pe care relaționarea exclusivă a ideologiei de fenomenul dominației și încercarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
evidență câteva probleme pe care relaționarea exclusivă a ideologiei de fenomenul dominației și încercarea de a explica existența sa numai prin raportare la acesta le-a trecut într-un con de umbră. Dacă avem în vedere, pentru începutul analizei, concepția obiectivistă asupra ideologiei, vom constata că dezbaterea se concentrează asupra relației pe care ideologia o are cu adevărul, acesta din urmă fiind înțeles în sensul dat de teoria corespondenței. În termeni simpli, concepția obiectivistă subliniază că ideologia contrazice adevărul (asumat ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
avem în vedere, pentru începutul analizei, concepția obiectivistă asupra ideologiei, vom constata că dezbaterea se concentrează asupra relației pe care ideologia o are cu adevărul, acesta din urmă fiind înțeles în sensul dat de teoria corespondenței. În termeni simpli, concepția obiectivistă subliniază că ideologia contrazice adevărul (asumat ca scop ultim al științei), câtă vreme proiecțiile ideologice ne oferă o imagine falsă asupra realității. Întrebarea care apare însă în acest context, și care este fundamentală pentru înțelegerea relației dintre ideologie și adevărul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din zorii nașterii conceptului. Mitului pozitivării științelor sociale, care se fundamentează pe premisa naturalistă că acestea nu pot fi cu adevărat "științifice" decât în măsura în care adoptă metodologia și cadrele de investigare proprii științelor naturale, îi este contrapus, tot din interiorul concepției obiectiviste, un alt mit, cel "al contextului". Situat pe pozițiile raționalismului critic, care își regăsește fundamentul, de asemenea, în teoria adevărului-corespondență, Karl Popper atacă atât pretențiile de "pozitivare" a teoriei sociale, cât și ambiția acesteia de a dezvolta o abordare din
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sau nu recunoaștem că el se află undeva, deasupra noastră. Dar asta ține de credință, iar nu de știință, cel puțin nu de o știință înțeleasă în termenii raționalității. Observația care se poate face este deci aceea că, în cadrul concepției obiectiviste, ideologia este analizată pe baza unor criterii de științificitate care, în cele din urmă, nu se aplică nici teoriilor care abordează această analiză. Într-adevăr, teoria socială și politică, în ansamblul său, a încercat să îmbrace haina științificității, propunând nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai poate face recurs la obiectivitate și neutralitate. Unul dintre cei mai renumiți susținători ai acestei viziuni este, alături de Habermas, Herbert Marcuse, care pleacă de la o critică a criteriilor pozitiviste ale științificității, așa cum au fost acestea elaborate de reprezentanții concepției obiectiviste, discutate anterior. Analiza sa relevă limitările impuse științei în cadrul societății industriale, un rol deosebit fiind acordat în acest context empirismului, care, deși intervine în științele sociale cu pretenția științificității, nu face decât să le ideologizeze. Exemplul tratat de Marcuse este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]