639 matches
-
și din textele sale, se sprijină pe cîteva propoziții fundamentale: 1. lumea nu este o realitate finită, ci un proiect continuu, 2. limbajul nu este figurativ, ci exclusiv conceptual și 3. creația este idealitate pură și nicidecum un itinerariu concret, obiectual. Calitatea acestor enunțuri este în afara oricărei discuții, iar convingerea pe care Chira o investește în ele este și ea în afara oricăror suspicini. Numai că pasul de la principii la actul de creație și de la enunț la fapte implică, deloc surprinzător, un
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
creație și de la enunț la fapte implică, deloc surprinzător, un șir de discontinuități; proiectul continuu se hipostaziază în secvențe finite și ireductibile, limbajul, în căutarea eficienței, devine inevitabil referențial, iar idealitatea actului de creație este inseparabilă de vehicolul său material, obiectual și, pînă la urmă, fatalmente pîndit de spectrul precarității. Abia în acest moment, al impasului metafizic, dacă i se poate spune așa, Chira își atinge adevărata lui anvergură. Mai ales în texte, indiferent de natura lor, lupta lui Alexandru Chira
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
la poetul ieșean Constantin Acosmei, în singurul său volum de până acum, Jucăria mortului. Altminteri, orice echivalențe sunt dificil de trasat. Cum se explică o atare combinație? Să încercăm o secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală și tot atât de expozitivă, dar nu lipsită de anumite infiltrații teoretice, cum e substanțiala bucată Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. De la atelierul robust
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
la prăbușire - tot ca în Balzac! De aceeași sursă este la Filimon apetența pentru material, bogăția costumelor și a obiectelor, varietatea felurilor de mîncare ori a mobilelor; toate îndeplinesc funcție metonimică și caracterizează prin reflex personajul aflat în centrul lumii obiectuale, ilustrîndu-l mai eficient decît orice caracterizare teoretică. Scriitorul român își anunță culorile încă din prima pagină a romanului. "într-o dimineață din luna octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
de la începutul albumului pentru a da dimensiunea luptei sale disperate cu tainele culorilor, Baba se războiește cu marile fisuri ale creației: perisabilitatea, autoamăgirea, veșnica proximitate a dispariției prin degradarea substanței și prin pierderea identității. în acest sens, dincolo de ponderea sa obiectuală și de voluptățile vizuale pe care le stimulează, albumul Baba , această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în plină zi. Și dacă stai să asculți cu luare aminte, din paginile sale scrise și din materia grea
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
mai mult decît în plan funcțional și administrativ, în înfățișările lui nemijlocite, Orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații și sub o densă anvelopă simbolică. Apariția artei de for public, în toate variantele ei, dar mai ales în acelea obiectuale, care mobilează spațiul public, dovedește și face vizibilă tocmai această mutație, această deplasare a accentului de pe viața privată sau comunitar-arhaică pe viața socială, colectivă într-un sens modern, pe responsabilitățile comune asumate în mod conștient. într-un cuvînt, pe ieșirea
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
obiect din spațiu (un lucru corporal) este al meu, decât atunci când, cu toate că nu mă aflu În posesiunea sa fizică, pot să afirm că dețin totuși o altă posesiune reală (dar nu fizică) a aceluiași obiect”. Astfel, din punct de vedere obiectual, ceea ce este al meu exterior se definește prin existența unei posesiuni inteligibile, În lipsa detențiunii, adică, a posedării nemijlocite a lucrului. Chiar dacă eu nu mă aflu În posesiune sensibilă a lucrului, inoportunarea Întrebuințării acestuia m-ar leza. Constatăm că Immanuel Kant
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu iubesc“. Întrebare: să mă consider și eu parte a unei multitudini fragmentate? Într-un limbaj obișnuit și simplu, sunt sentimentele senzuale ale lui Alexander Portnoy fixate pe fantazările lui incestuoase? Ce crezi, doctore? Să se fi lovit alegerea mea obiectuală de o restricție chiar atât de jalnică? E adevărat că sentimentul senzual se poate manifesta liber numai dacă obiectul sexual îndeplinește condiția degradării mele? Auzi, așa se explică, oare, preocuparea mea pentru șikse? Da, dar dacă-i pe-așa, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Gheorghe Grigurcu Ion Davideanu face parte din rîndul poeților care au cultul cuvîntului. Atent mereu la faptul că substanța lirică depinde de operația verbală cu care e săvîrșită, că e un rod al dexterității sale enigmatice, îi acordă cuvîntului accepții obiectuale, îl transpune în zona materialității în care ia naștere un necurmat insolit asociativ: Imaginînd cuvîntul / în formă de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
dacă-l dăm uitării pe actualul". Sunt acestea epigrame în stare prozastică adresate limbajului. Actul lor nu e străin de suprarealismul ce socotea că în limbă se află reziduuri magice și că izomorfismul sonor induce ideea unor întîlniri în lumea obiectuală.
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
amintite, această nouă tendinfa repune în discufie sensul și finalitatea actului de create. Față de mișcarea autohtonista ea este complet dezinhibata doctrinar și exclude transcendență ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experienfele neconvenționale, protestatare, efemere și nemuzeificabile, resuscita demnitatea obiectuala a produsului artistic. Pe cont propriu, ca Alexandra Rădvan, DanielaChirion, Ciprian Paleologu, Giliano Nardin, Florin Ciulache, Român Țolici, Ecaterina Vrana, Ioana Ursa și încă mulfi arfii, sau asociați în funcfie de afinitafi programatice, asemenea tinerilor pictori care alcătuiau, de pildă
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
se întîlnesc deseori în spațiul mare al culturii. Și pretextul acestei întîlniri este chiar Cartea, înțeleasă în dubla ei natură de text și de obiect. Mesajul scriitorului, universul său liric sau narativ, coabitează natural cu reprezentările grafice și cu viziunea obiectuală pe care le administrează artistul plastic. în construcția Cărții intră, așadar, cu egală îndreptățire, o dimensiune materială și una imponderabilă. Iar înainte ca textul să devină, prin exercițiul lecturii, din virtualitate, act, Cartea se oferă cititorului ca o realitate fizică
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
text continuă să-și consume combustia / în sine, fără autor, fără glorie, fără urmași, / fără cititor. / Unde să fie dus ca să fie / corect descifrat? Poate numai în sus ..." ( Despre derută). Reverberînd sacrificiile ființei, textul e sacrificat el însuși, abandonat efemerului obiectual: În fața Mării singure am compus / un text ca din memorie. Din resturi de / suflet jertfit. Un text de nisip, ușor de / șters cu talpa și de abandonat" (ibidem). Chiar suferința însăși se detașează de cel ce-o suportă, devine o
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
Dan Hăulică Ca și cum și-ar fi elaborat o semnătură obiectuală, supusă unei geometrii care-o încifrează și totodată o expune fără echivoc, în creșteri și coborîșuri care se înșiruie paratactic pe o îngustă lespede, sculptorul GORDUZ nu s-a temut a îngemăna astfel, în aceeași parafă, netezime orizontală și o
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
lumii" (2). Dar obsesia trecutului blocat nu poate fi înlăturată. Ca urmare poetul face uz de cîteva soluții ale defensivei care-i îngăduie „să dea seama în fața toamnei", să se adune „în niciunde". Mai întîi impersonalizarea, contopirea neutră cu lumea obiectuală: „pînă a nu mai fi decît / substantive de frunze puse / în sîrg peste verde" (14). Apoi tăcerea „care adulmecă aerul", amortizînd simțămîntul „vinovăției", în măsură a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
jilțuri îi îmbie... Ei își presară-n carnea crudă sarea / Din solnițe cu-o gravă bucurie, / Mult răbdători la tot ce se întîmplă, / Și cu ciocanu-și bat suave cuie / De puritate în rotunda tîmplă" (Asceți). Bardul se consubstanțiază cu lumea obiectuală, implorată printr-o afectare angelică să-l accepte: "O, azi sunt bucuros ca un cristal! / Fără cusur mi-s hainele de înger. / Mi-e fiecare nastur triumfal / Încoronat de proaspete răsfrîngeri. // Luați-mă, oglinzi, în cuarțul vostru / Încă puțin, căci
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
a stimula fantezia: „Îmi place să mîngîi lucruri misterioase, / care au mici solzi de cuarț. / Mîngîi catifeaua verde a feței de masă, / pînă cînd mîna îmi trece dincolo / de trupul ei moale" (III). O stare de visare blîndă domesticește cadrul obiectual, solidarizîndu-se cu accepția sa indusă: „Acele obiecte ușoare care alunecă / precum peștii, care își împing gurile / dinspre stomac spre o margine a / trupului lor din ce în ce mai uzată. // O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
romane, au impus linia realistă, linia unei fotografieri foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
toate coerențele normalității, instaurînd, prin forța decretelor lirice, regimul totalitar al deconstrucțiilor. Cum scriam despre prima lui carte, orice poate fi semn pentru orice. Alcătuirile realului său poetic sînt alunecoase, formele, limitele, locul obiectelor migrează vicios. M-a frapat componența obiectuală a poemelor. Obiectele din poeme nu aparțin vieții citadine, decît în mică parte. Imaginarul lui Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor, dar și sintaxa, tonul frazelor, de asemenea, posedă încărcături ale unei memorii existențiale
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
exprima disponibilitatea totală? Dar dacă e proba resurselor inepuizabile de construcție și împărtășire de iluzii ale celui care n-a făcut efectiv nimic altceva, în tot cuprinsul piesei? Destul că, descins, cum s-ar zice, pe pământ, în planul realităților obiectuale, în căutare de obiectul țigară sau țigări, jupân Dumitrache dă, ca din întâmplare, dramatică întâmplare, ce e drept!, de un cu totul alt lucru obiectual, în toată concretețea lui: o legătură de gât, deci ceva ca un șal de interior
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
tot cuprinsul piesei? Destul că, descins, cum s-ar zice, pe pământ, în planul realităților obiectuale, în căutare de obiectul țigară sau țigări, jupân Dumitrache dă, ca din întâmplare, dramatică întâmplare, ce e drept!, de un cu totul alt lucru obiectual, în toată concretețea lui: o legătură de gât, deci ceva ca un șal de interior sau o cravată primitivă. La acest semn atât de concret, pe care găsitorul lui nu-l poate descifra, pentru că nu are obișnuința, nu deține limbajul
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
ismelor spaniole în special, de la dadaism, la suprarealism, până la creaționism și ultraism. În opera avangardistă a lui RAMÓN, formele irealiste sau iraționale, zborul imaginativ și fantezia fără frontiere, refuzul normalității, până la alunecarea în absurd nu exclud prezența unei realități concrete, obiectuale și cotidiene, cu lucrurile ei mărunte, kitsch sau pitorești, care este întotdeauna contemplată dintr-o perspectivă insolită. Proza de factură suprarealistă de dificilă lectură alternează cu scrierile dedicate Madridului, locurilor și monumentelor emblematice, străzilor, caselor, locuitorilor, obiceiurilor, istoriei etc. ca
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
modelul ei real, iar acest lucru se stabilește în urma unei interpretări reflexive, a unei operații comparative de cunoaștere și evaluare, supusă unei judecăți critice. Imaginea este o transpunere a realității, o „traducere”, fidelă sau infidelă, a ei; se distinge de obiectualul în sine, scos din reprezentarea sensibilă propriu-zisă, dar și de reprezentarea sa sub formă de concept, care nu întreține legătura de asemănare sau de participare cu aceasta. Prin urmare, nu avem o imagine, fixă sau stabilă, a unui obiect, persoană
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
gîndirii, modelată de o serie de referințe culturale la care revenea mereu, alese dintre teoreticienii, nu dintre practicienii literaturii, dintre eseiști și filozofi, totuși dintre cei interesați de limbajele artistice, deci cu deschidere spre „interregnul” concret-abstract, în care de la detaliile obiectuale și de viață cotidiană pornesc rapid speculații generalizatoare și - invers - ideile se „corporalizează” atrăgător, seducător. Rămăsese fascinat din junețe de teoreticienii francezi ai textului, ca și de predecesorii lor, formaliștii ruși, dintre care-i menționa mai ales pe Tomașevski, Tînianov
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
s-a mai făcut. Recitind de curând Frumoșii nebuni ai marilor orașe, am fost surprins să constat că, în mod frecvent, imaginile de acolo (pline de o anume muzicalitate și estete în cel mai înalt grad) refuzau să se coaguleze obiectual. M-a surprins mai ales un pasaj, zice-se descriptiv (și, mai mult decât atât, portretistic), îndărătul căruia n-am reușit (și nu reușesc nici azi) să deduc o reprezentare. E vorba despre faimoasa vânătoare de câini la care protagoniștii
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]