57 matches
-
pe fața laterală a fiecărei emisfere cerebrale, între girusul precentral și girusul postcentral, separând lobul frontal de lobul parietal. Șanțul central a fost descris de Luigi Rolando în 1829. Șanțul central se îndreaptă oblic în jos și înainte și acestă oblicitate este cu atât mai mult pronunțată cu cât lobul frontal este mai dezvoltat. Șanțul central începe în sus, pe marginea fisurii longitudinale a creierului, unde el crestează lejer fața internă a emisferei, apoi se îndreaptă în jos și înainte, și
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
-lea al Neapolelui, care a devenit, în 1816 Ferdinand I al celor Două Sicilii); referirea la regele Ferdinand nu a fost considerată acceptabilă de diferite țări europene și a fost eliminat. În 1802, a făcut, cu succes, observații asupra schimbării oblicității eclipticii, iar în 1805, cercetări asupra paralaxei anuale a câtorva stele principale. A publicat și un "Catalog" al unui număr de 6784 de stele (Bouillet spune: 7646 de stele), pozițiile lor fiind pentru anul 1800; ediția mai corectă este cea
Giuseppe Piazzi () [Corola-website/Science/326414_a_327743]
-
și al mușchiului lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus") și artera radială. Este un extensor a falangei distale a policelui, înclinând lateral și extinzând slab întreaga mână pe antebraț. În acțiunea continuă, ca o consecință a oblicității tendonului său, mușchiul are însă o acțiune de adducție a policelui extins sau pus în abducție și î-l rotește lateral. Inervația provine din nervul interosos posterior ("Nervus interosseus antebrachii posterior"), ramură a nervului radial (neuromer C-C). Vascularizația este
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
circa 195 î.Hr.) a fost un matematician, poet, atlet, geograf și astronom grec, care a aparținut școlii din Alexandria. A fost membru al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. A fost cel care a introdus noțiunea de oblicitate a axei de rotație a Pământului. El a subscris la ideea unui Pământ cu precesiune dar nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică a lui Heraclides. Eratostene a determinat pentru prima oară, în anul 240 î.Hr., dimensiunea razei Pământului (considerat ca
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
mai joasă decât cea laterală și netedă în contur. Marginea laterală este îndreptată oblic anterior și lateral și este puțin mai înaltă decât cea medială, acesta este, de asemenea, mai ascuțită în segmentul mijlociu și, prin urmare, mai pronunțată. Din cauza oblicității marginii laterale, suprafața trohleară are o formă de pană și este mai îngustă posterior. Marginea laterală a trohleei talusului se lărgește în partea sa posterioara, pentru a forma un fel de fațetă triunghiulară ("Facies articularis intermedia corporis tali") cu baza
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
calcaneul ieșind pe fața lui laterală în apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai există și unul transversal al articulației talo-crurale și unul sagital al articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se produc mișcări de pronație (eversiune) și supinație (inversiune). Tripla oblicitate a axului de compromis determină asocierea supinației cu adducția și cu un grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală a acestuia rămâne
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
despre poezia lui Georges Schehadé". În Lingua, cultura e testo (a cură di), : Vită & Pensiero, 2003, pp. 1239-1249. Vanhese G. , " Le texte nomade. "Fables pour un peuple d'argile" de Vénus Khoury-Ghata". Ponts-Ponti, 2003, Vol. 3, pp. 107-122. Vanhese G. , "Oblicitatea poemului și retorica nocturnă în "Gaspard de la Nuit" de Aloysius Bertrand". La toison d\'or, 2003, Vol. 3, pp. 69-80. Vanhese G. , "De la străin la oaspete. Emigrantul în poezia franceză a lui Benjamin Fondane". În Rencontres autour de Benjamin Fondane
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]