175,528 matches
-
din pricina nerespectării de către unele edituri și publicații (între acestea din urmă, România literară) a dispozițiilor Academiei de acum cîțiva ani prin care se recomandă scrierea cu a din a și șunt în loc de sînt. Deoarece Academia s-a dovedit neinstare să oblige pe toată lumea să adopte regulile ei, ar reveni Parlamentului această patriotică misiune. Trec peste faptul că "schizofrenia" cu pricina n-a creat-o România literară, ci o decizie academică la care lingviștii din Academie s-au opus, ca să relev o
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
omul de la știrile t.v.? De pildă că un senator a mîncat la bufetul Senatului o savarină acră și altul a constatat că tacîmurile sînt murdare. Rezultatul: conducerea Senatului a dispus închiderea bucătăriei de la Sala Omnia. Ca să vezi! În loc să-i oblige pe administratori să spele vasele și tacîmurile și să nu mai pună în vînzare prăjituri expirate, onor conducerea a sunat stingerea. Proverbul românesc vorbește de aruncarea copilului din albie odată cu apa murdară. Proverbial, Senatul României! Altă știre: la singurul Centru
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită mentalitate. Fagurele de beton leagă indivizii între ei cu o infinitate de fire, aducându-i la același numitor. Viața la bloc te obligă să pășești în ritmul celorlalți, să faci sau să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a adolescenței, petrecute "la casă", în ultimii douăzeci și opt de ani am trăit exclusiv
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
lăsat în cutia poștală următorul bilet: "Ce faci, domnu? îngrădești trecerea? " Pui cătușe florilor"? Ce-i aici, Aușvițu?" Am decodat atât aluzia culturală cât și îndemnul s-o las mai moale cu protejarea spațiului. într-adevăr, impulsul meu ecologic îi obliga pe vecini să ocolească vreo trei metri pentru a ajunge în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
o societate unde Dreptul este suveran, asemenea specimene ar fi umplut pușcăriile și n-ar fi rămas nici cu chiloții pe ei, dacă desu-ul respectiv nu a fost dobândit în mod cinstit. a4) Despre obligații. Art. 43(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Art. 33(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătații publice. Pe vremea lui Ludovic
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
a fost dobândit în mod cinstit. a4) Despre obligații. Art. 43(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Art. 33(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătații publice. Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea era simplu: L'état c'est moi! Știam cine își asumă obligația, și, în consecință, cine este răspunzător. în Constituția românească nu scrie
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
cu Andreea Marin după ce ani la rând aș fi dansat cu Fănuș Neagu. Timp de peste cinci ani n-am reparat-o niciodată pe franțuzoaică (și nu se întrevede vreun motiv s-o repar în viitorul apropiat). Mi se strângea inima obligând-o să meargă pe străzile pline de gropi ale Bucureștiului, gândindu-mă că trebuie să se simtă ca o prințesă trimisă la prășit porumbul. Cavalerismul meu înnăscut mă făcea să mă simt vinovat. Camioane cu roți imense au stropit-o
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
a fost "nominalizată la Premiile U. S. R./ 2001, de un juriu al cărui președinte ați fost". Iată-mă, așadar, prin faptul prezenței în juriul care a nominalizat antologia, legat pe veci de soarta acesteia, răspunzător de cum este întâmpinată în reviste, obligat să mă disociez de recenzia critică din R. l., dacă nu chiar s-o fi interzis. Și încă: În dubla-vă calitate, de fost președinte al juriului și de actual director adjunct al revistei, ați primit câte un exemplar din
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică parteneri demni în istoria artei: stabilește relații privilegiate cu Poussin și cu Rembrandt. O lucrare de parcurs, din vremea studenției, în care a fost obligat să introducă și un difuzor ca reper proletar "în final [...] amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o altă lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
veacurile XIX și XX, care trebuie să se resoarbă pentru a nu duce spre un final apocaliptic." Veni-va oare vremea când nu vei mai fi suspect ori de câte ori aduci vorba despre secolul al XVIII-lea? Cât timp vom mai fi obligați să rumegăm ura fascistă împotriva Epocii Luminilor sau destinul tragic pe care stalinismul l-a aruncat asupra ei?" Surprizele lui Fragonard, Secretul lui Rodin, Strategia lui Céline, Proust și experiența interioară, Nebunia Saint-Simon, Islamul sub voal, Montaigne, călătorul mascat, Misteriosul
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
de plaisir" de una "de jouissance", rezervînd-o pe aceasta din urmă operelor strict contemporane. Distincția are o anumită finețe. Căci noi nu pierdem "plăcerea" cititului unor cărți care, estetic, moral sau religios, nu mai aparțin sensibilității noastre nemijlocite. Chiar dacă sîntem obligați să citim "subsolurile", să ne informăm cu privire la cutume sau cuvinte ieșite din uz, ca să nu vorbesc de standarde generale, plăcerea se păstrează. Doar că ea trece prin cunoaștere. Nu ne mai raportăm absolut direct la conținuturile și formele din poeme
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
prin bucătărie. Am avut succes la Paris, am fost invitați la Festivalul de la Viena și, la sfîrșitul lui august, la Edinburgh, iar în noiembrie avem un turneu prin Franța. Este un spectacol sensibil, emoționant, cu impact la public. Am fost obligați să folosim, să speculăm toate mijloacele de expresie, să punem în valoare tot drumul inventiv pînă la rostirea cuvîntului pe scenă. - Mă întorc la partea pedagogică. Am văzut studiul lui Radu Penciulescu făcut cu studenții Academiei de Teatru de la Limoges
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
de altă parte, vrea să respecte tradiția, obiceiurile, sacralitatea și să-și îngroape morții. Tragedia se naște din faptul că se bat două adevăruri la fel de valabile. Penciulescu nu-l vede, de asta, pe Creon ca pe un dictator. El este obligat, însă, să-și respecte cuvîntul pentru că numai așa poate impune o lege. O altă nuanță adusă de Radu Penciulescu o primește pe Ismena. Trebuie reabilitat și acest personaj care alege viața, este de părere el. Cu toate compromisurile ei. Îi
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
Domnului. * În Ziua literară, poeta Angela Marinescu e de părere că revista noastră ar fi "un grup". Se înțelege, închis. Cum poeta a fost publicată de noi, iar directorul R.l. i-a prefațat o antologie personală, o minimă logică o obliga pe Angela Marinescu să-și declare apartenența la grupul cu pricina. Recenzii cu plată După un număr triplu (aprilie-mai-iunie) făcut de către noua echipă a Cuvîntului (Ioan Buduca) din resturile rămase de la vechea echipă (Tudor Urian), fără încuviințarea colaboratorilor, care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
ireversibil al degradării fizice și morale al individului care nu reușește niciodată să se sustragă salvator societății bolnave, să evadeze în sine într-o zi de vacanță binefăcătoare. Căci, ce e mai grav, individul eșuează nu doar politic sau profesional (obligat să se încadreze permanent, tacit și fără posibilitatea replicii, într-un ritm și într-o organizare socială procustiană), dar eșecul survine inevitabil și în ultimul strat al libertății și particularității individului: în relația intimă a cuplului. Într-o lume sfâșiată
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste un șaman obligat la intervenții chirurgicale prin formule magice. Școlile, atunci când n-au devenit pepiniere ale infracțiunilor de tot soiul (de la droguri la prostituție), sunt un fel de loc viran organizat, în care numai de învățământ nu le arde nici elevilor, nici profesorilor
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
mai exact, vila lui faimoasă din Beverly Hills, pentru edificiul de pânză al unui târg de carte estival de la Mangalia. Și Mircea Cărtărescu, și Petru Popescu au fost asaltați de participanți cu întrebări ingenioase și incomode, astfel încât s-au simțit obligați să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat să-l cunoască nu trebuie decât să citească
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
a fost vorba. Între cei evocați, avocatul Hurmuz Aznavorian și inginerul Victor Nicolau. Nu s-a insistat îndeajuns pe importanța mărturiilor, documentelor și evocărilor din revista Memoria pentru cunoașterea unui trecut, deseori tragic, dar mereu semnificativ, de către generațiile tinere. Denumirea obligă, ca și noblețea: dacă memorie nu e, nimic nu e. Sau, vorba lui Iorga, cine uită nu merită. Reacții Editorialul din nr. 31 al României literare a stîrnit cîteva reacții care se cuvin consemnate. Prima impresie, citindu-le, a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
tinerii critici că parabolele romanești ale anilor '60-'80 sînt depășite, desuete, puerile, măcar să ne informeze despre gusturile lor, cu exemple concrete de capodopere postdecembriste, care nu-l mai fac să zîmbească pe cititorul evoluat de astăzi. Nimeni nu-i obligă să parieze pe N. Breban. Dar pe cineva trebuie să parieze dacă vor să fie luați în serios. În critica literară curajul nu înseamnă să spui nu, ci să spui da. Aici e toată greutatea: în asumarea unor valori. N-
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
societății românești nu s-a developat mai șocant. Dacă, de bine-de rău, la vârf politicienii s-au obișnuit cu critica, în provincie riști cotonogeala de îndată ce scrii lucruri neplăcute urechii delicate a noii ciocoimi. La București, Ioan Mircea Pașcu a fost obligat să dea dezmințiri peste dezmințiri pentru mârlăniile la adresa jurnaliștilor. La Craiova, dl. Mischie n-are nici o secundă de ezitare să amenințe cu cotonogirea ziariștii care-și bagă nasul unde nu le fierbe oala. Clujul funariot abundă în incidente similare. Ba
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
simtă atinși de cele scrise pînă aici. De fapt, acest microscop lor li se adresează. Celor care se încăpățînează să-și cumpere cărți, deși au un salariu de supraviețuire, celor care mai vorbesc la ore despre idealuri, deși nu-i obligă programa, celor care roșesc în fața elevilor de rușinea care le lipsește altor dascăli. Oamenii aceștia s-au resemnat să tacă și să-și vadă de treabă, sfidați în cancelarii de impostori susținuți de alți impostori. Unii dintre cei ce poluează
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
făcuse să-și iasă din fire cu insistențele ei. El care crede că �nedreptatea trebuie socotită baza brutalității sale" pentru că el deși pare un bărbat solid care poate să se bată, se simte neputincios în fața unei femei care-l jignește obligându-l să facă lucruri sub demnitatea lui. De aceea el se va duce, imediat după crimă, la un bal, acolo va dansa, va dansa până la demență, vrând parcă să scoată din sine pe cel care comisese crima, va dansa purificându
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
consecință, nici propriul jurnal nu e văzut vreodată a avea această dimensiune. Mai mult, e un jurnal marcat de o triplă cenzură: "Scriu prost, adică o mulțime de prostii. Dar nu e mai puțin adevărat că o irepresibilă cenzură mă obligă să evit lucrurile pe care n-am curajul să le spun. Și nu e o singură cenzură, ci mai multe: e, întîi, cea interioară, care-mi interzice să mă apropii prea tare de propriile mele intimități; a doua mă obligă
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
obligă să evit lucrurile pe care n-am curajul să le spun. Și nu e o singură cenzură, ci mai multe: e, întîi, cea interioară, care-mi interzice să mă apropii prea tare de propriile mele intimități; a doua mă obligă să păstrez tăcere asupra intimității celorlalți; a treia, în fine, nu-mi dă mînă liberă să vorbesc despre ce se întîmplă în jurul nostru. Dacă, printr-un miracol, aceste straturi represive ar dispărea, toți am descrie numai mizerii. Și ce mizerii
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
altfel în întreaga trilogie, mostre ușor demontabile de ineficacitate a încercărilor de a cuprinde în limitele unui discurs o întreagă istorie a unor aspecte esențiale pentru cultura occidentală. Cele trei sute de pagini pe care Boorstin desfășoară, cronologic, aventura Căutătorilor îl obligă inevitabil la o selecție, interesantă în primul rînd prin ceea ce omite. Se oprește asupra antichității grecești, dar trece în grabă, așa cum făceau romanticii, asupra celei romane. Din literatura secolului XX îl reține doar pe Malraux, pentru meritul de a fi
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]