381 matches
-
plămân putred: Bunicul avea o vorbă: moartea nu trebuie luată în seamă. Cu moartea nu se cade să fim intimi: tu îi ceri sinceritate, ea te pârăște la oficiul de stare civilă că nu ai viză în buletin; tu îi oblojești rănile după o zi de coasă, ea te vinde ca material didactic institutului de medicină pentru simplu motiv că sforăi când dormi; tu, când o întâlnești (om educat) îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tata Toader să Întărească spusa lui Petrică... ― Da’ știu domniile voastre că se află În casa hangiului?... Și că așa ceva se cinstește, din când În când, cu o ulcică de vin, pe care, până În clipa asta, nenea Mitru l-a tot oblojit cu gheață? Iar cinstita gazdă, „fimeia me’”, cum ar spune tata Toader, a pregătit niște plăcinte poale-n brâu de să te lingi pe degete? - a Întrebat cu har actoricesc Petrică. ― De unde să știm, cinstită gazdă dacă ne-ai dus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de tine. Constat târziu, prea târziu și cu prea multă durere că barca vieții mele este atât de strâmtă încât la un moment dat n-a putut încăpea în ea nimeni altcineva decât el. De ce te căutam doar ca să-mi oblojești neînsemnatele mele necazuri și nu și atunci când eram fericită, ca să te bucuri și tu de fericirea mea ? Acum e prea târziu... Acum, când simt nevoia să plâng pe umărul tău pentru că simt că fericirea numită Alex se destramă, acum tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu tampoane de bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați la plecarea spre casă cu te miri ce cantități infime de recoltă sustrasă: ceva fibră pentru pansamente ori semințe pentru un dram de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți zece avangardiști așa ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o rană ușoară primită În Încăierare -, trecuse pe la Închisoare ca să se intereseze de căpitan; și Întâlnindu-mă la ieșire Îmi cumpărase de la o bodegă mizerabilă ceva pâine și slănină. Adevărul e că asta părea să-mi fie soarta: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Iar trupu-ți mlădios se leagănă agale/ Cântat de triluri multe și glasuri mii și mii./ Nespuse vietăți sunt slujnicele tale/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă: "la mine când mai vii?!"/ Veneam posac la tine să-mi tângui întristarea./ Și-mi oblojeai durerea cum numai tu o știi. Feciorii tăi sunt falnici și răspândiți ca marea/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă, la mine când mai vii?!// De-ar fi să cadă stele și cerul tot cu ele,/ De-ar fi să plângă
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
doar îl hămăia, dar de la el prinseseră curaj două potăi care-l mursicaseră de picioare. Se duce acasă cu pantalonii rupți, de nu mai avea ce să le facă. Virginia, la restaurant: pitește Fănică pantalonii mai la fundul șifonierului, se oblojește cu spirt pe unde înfipseseră cîinii colții în el și dă o raită prin gară, cît să nu-și audă vorbe că-și pierde noaptea la fetele din deal. A treia zi sau a patra să fi fost, aproape că
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
cîntă; / Și mă așează peste gura-i largă / Să-mi prindă-n dinți căcatul cînd cald iese. / Slăvește prin futaiuri triple, dese / carnea-i flămîndă, pîn... ce-o duc pe targă / La vreun spital d-urgențe, cu servicii, / Să-i oblojească relele-orificii, / Ci ea prostește doctorii-n noi vicii..." (Mi-o scîrbă delicioasă de Tamara...). E montat un dispreț față de femeie, înfățișare derivată a disprețului față de sine al emitentului: "Tîmpenia ta pură îmbrac-o azi frumos. / Veșmintele să-ți fie de
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
îi va spune s-o numească Megan. Cei șase adolescenți devin tineri, apoi se transformă în adulți, pleacă în lume, sorb din diverse cupe (ale succesului, faimei, debusolării și singurătății) după care se întorc înapoi în Vancouver, pentru a-și obloji rănile și a reintra în Marea Cacialma numită Viață. Norocul nu pare să-i ocolească. Toți își găsesc slujbe interesante (lucrează inclusiv la turnarea Dosarelor X) și sunt eficienți. Eficienți și productivi. Uneori, ca să poată fi eficienți și productivi, se
Apocalipsa după Coupland by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5661_a_6986]
-
și apoi să-ți dea apa sfințită, mângâindu-ți degetele și să nu fie îndrăgostiți nebunește? Nu era nimeni s-o învețe acest lucru pe Odalie, așa că ea a stat acasă în mohorâtele zile de la începutul Postului Paștelui, și-a oblojit draga ei iubire frântă și a jelit așa cum au făcut întotdeauna femeile, atunci când un bărbat a fost necredincios. Iar într-o zi când ea a cerut să revină la Mănăstirea Ursulinelor, acolo unde își petrecuse copilăria, doar că de această
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
Dar parcă mult mai pasionante sunt reflecțiile psihanalitice asupra sinuciderii acestuia dintr-un eseu, Evidențe și enigme urmuziene, de citit în același volum de Afinități efective. La fel, discreta pledoarie pentru o literatură care să nu aibă datoria de a „obloji” e de citit și ea printre rânduri încă de acum două decenii și ceva. Încerc să nu fac din țânțar armăsar. E firesc și scuzabil ca autorii importanți să se repete și ei din când în când, ca autorii de
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
ea să fie o reacție la îndelungata și contraproductiva centralizare în care excelează statul român. Ocupând un teritoriu viran, diverși pescuitori în ape tulburi țes, încet, dar sigur, o nouă ideologie. Incapabili să facă față concurenței la nivel național, își oblojesc rănile în festivisme locale prin aprecieri care exclud din start două valori: democrația și rațiunea. Oricine trăiește în afara celor „zece hectare de europenitate” din centrul Capitalei știe despre ce vorbesc. Destinele culturale ale provinciei au încăput pe mâna vechilor propagandiști
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
avocatului și omului politic Adrian Brudariu - care avea o grădină și cultiva aloe, din care se prepară un leac pentru cancer. Asta îmi vorbea Vinea cu ani înainte de a se îmbolnăvi. Când i-am spus eu că mama mi-a oblojit o rană cu o buruiană care se numea racoină, de la rac, pe care a fiert-o în lapte și mi-a pus-o pe braț, iar efectul a fost vizibil, el a susținut că ar trebui făcută o experiență de
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Dan Dănilă *** nu sunt bogat dar pot să dau pomană melancolii, dezamăgiri, idei răzlețe: îngerul meu respiră printr-o vrană, doar când sunt afumat îmi dă binețe nu știu să oblojesc a lumii rană, dar las o umbră veche să mă-nvețe că nu desparți orfanul de orfană, nici omul mic de grijile mărețe dau bună dimineața - prea departe sunt zorile pe care le așteaptă cei care niciodată nu au parte
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
autorii traduși. Miracolul, chiar cu întârziere, s-a produs. Kazantzakis spunea că omul nu-i nemuritor, dar slujește ceva sau pe cineva nemuritor. Privind în urmă, Micaela Ghițescu își asumă un risc: prin scris, reînvie suferințe trecute, dar le și oblojește prin traduceri-bucurii și astfel, cred eu, atinge nemurirea. Citiți, vă rog, cartea! Micaela spune undeva: opusul iubirii nu este ura, opusul memoriei nu e uitarea, opusul tuturor acestora este indiferența... , nu lăsați rogu-vă, să se strecoare indiferența.
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
lună, timp în care am umblat încălțat doar cu șlapi, rana mi s-a închis și piciorul a revenit la forma anterioară, ca dimensiuni. Cicatricea însă a rămas. Datorită conjuncturii, după mușcătură, nu am ajuns la vreun doctor. M-am oblojit singur cu antibiotice și cele găsite în propria-mi trusă sanitară. Am riscat mult, dar bine că acum totul este OK“. O radiografie... biografică Alin Totorean s-a născut în urmă cu 37 de ani. În 1995 a absolvit Facultatea
Agenda2005-30-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283994_a_285323]
-
ridic... Și simt că dau cu ceafa în ceva tare, care începe să urle; era soțul care primise din partea mea un cap în nas. Rolurile se inversează, uit de durerea mea și, cu scuzele de rigoare, m-apuc să-l oblojesc pe el, deoarece începuse să sângereze. În sfârșit, după un timp, se potolește și sângerarea și durerea, si, ca să nu stricam ce începusem, profit de poziția lui și mă urc la el în cârcă, să mă ducă așa în dormitor
Sex în vremuri comuniste by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18890_a_20215]
-
auzit...dinspre briza depărtărilor înaripate cu priviri în deșert. Nu sunt atrasă de năluciri. Sunt însetată de apropieri pe sensul giratoriu al fericirii. Știu că în evoluția stelelor, lumini apar, dispar înghițite de trecere. Sunt vindecată de umbre, m-am oblojit cu razele în care îmi hrănesc trezirea. Așa că aștept să văd ce mai e de văzut, să aud ce mai e de auzit. Simt încă inima zbătându-se ușor între teamă și dezlănțuirea cocorilor în zbor spre cer. Și totuși
ZÂMBETUL ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373781_a_375110]
-
la fel de-ndrăgostit, Că mai demult, ca la-nceput. Vi s-antâmplat și vouă, ca să trăiți din amintiri? V-ați reîntâlnit vreodată, cu cineva Pe care l-ați mai iubit? Ați lăsat, apoi, un gol în sufletele părăsite Și nu le-ați oblojit, în nici un fel, Uitând să recunoașteți, greșeală, Ce nu se va mai repeta... Imaginați-vă, că totuși, undeva, cândva, Cineva drag, virtual, vă poate aștepta, Dimineață, cu-o ceașcă de cafea, La prânz, cu bunătăți, iar la cină, seara, Cu-
IUBIRE VIRTUALĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358258_a_359587]
-
pace. În scrisoarea sa apostolică „Spre mileniul trei”, din 1994, Suveranul Pontif definește ca pe „o cheie a pontificatului său” stabilirea unei noi doctrine morale, distincte de ideologiile, unele nefaste, ale secolului trecut, criticând nedreptățile lumii și încercând să-i oblojească rănile, indiferent că acestea fuseseră generate de comunismul ateu sau de sălbăticia capitalismului. Papa Ioan Paul ll nu și-a uitat nici țara natală, Polonia - unde a făcut prima vizită pastorală în iunie 1979 -, după cum nu a uitat nici poporul
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
cărții că: „Poetul scrie respirând în zodia trandafirului în care, dacă nu putem să ne presărăm viața cu petalele trandafirului roșu Marsala, nădăjduim să-i simțim cenușa în cădere sublimă cu încărcătura ei diafană peste iubirile noastre și să ne oblojim rănile cele mai adânci ale sufletului cu puterea ei celestă...!” Prietenul Nicolae Vălăreanu Sârbu ne propune cartea de poeme „Tăcerea umbrei”, Editura Blumenthal, București, o carte de poeme valoroase despre care Silviu Guga afirmă: „În „Tăcerea umbrei”, în acest inefabil
ÎNDEMN LA LECTURĂ de GELU DRAGOŞ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384811_a_386140]
-
Acasă > Versuri > Visare > MI-AM FRÂNT O ARIPĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am frânt o aripă, în zbor , Mă doare sângerarea . Mi-o oblojesc cum știu , cum pot , Cu-albastrul pur , din zare . Mi-am frânt și pasul , peste munți , Prea-abrupt a fost urcușul , Prea multe piedici, de trecut , Prea crud , mărăcinișul . Și de-am să mă târăsc pe drum , N-am să renunț
MI-AM FRANT O ARIPA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384963_a_386292]
-
Sfinții lui de Sus, / La Sfântul tuturor, la Tatăl Nostru, / Să-mi mângâie durerea ce-o mai am de dus, / Pricinuită de ce-i rău și răul vostru, / Iar crucea-mi ce o port o știe-acest stilou, / Ce greul vieții-a oblojit, când l-am condus, / Tot eu..., doar eu... Și numai eu...” (Durere). Rugăciunea ei este modestă, nu cere mult, ci doar atât cât îi este necesar să reziste până la împlinirea finală a destinului său: ”Ascultă-mi te rog, natură divină
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]