231 matches
-
prima dată în roba magistraturii (împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei genetică - jurasem să fiu nepărtinitor, să respect legea. Dar cum ar fi putut fi altfel? O singură obligație fusese omisă din conținutul jurământului: să fiu uman, de aceea, sub cristalul de pe birou, aici ca și la fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc și se încurcă: le sorb cu sete de bețivani, iar ele degajă un fel de feromon obscur, care le obnubilează simțurile și rațiunea și pe care ei îl numesc simplu Frumos...dar nu realizează că frumusețea se vede doar atunci când ceea ce este considerat urât a fost uitat...abia născută, frumusețea a și îmbătrânit mi se pare c-o cunosc de
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
rezultată, în linie directă, din resentiment 62. Ura de sine și ura lumii sunt înrudite. A vedea peste tot "mizeria lumii" sau a stigmatiza, aici sau acolo, o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la căruța imperialismului, în a cărui distrugere își găsea pînă mai ieri rațiunea de a fi". Inconstante, mulțimile sînt în mod egal și credule. Cum să nu fie? Nu știu deloc să tragă învățăminte dintr-o experiență. Trăind în imaginar, obnubilate de iluzii și imagini înmagazinate în inconștient, mulțimile sînt gata să înghită tot ceea ce li se spune și să acționeze în consecință. "Realitățile și experiențele nu au nici un efect asupra lor. Mulțimile pot fi determinate să admită orice. Pentru ele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face, în opinia sa, cu o descentrare ontologică a persoanei. Un naturalism aservit voinței sau rațiunii discursive obnubilează dimensiunea apofatică a chipului uman. Treptat, omul este perceput și conceput ca un agregat psihofizic, adică o mașină complexă ghidată de lumina rațiunii (la fille de la Cité!) după principiul utilității (Diderot). Tezele scepticismului iluminist se îndreaptă explicit împotriva tradiției Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pură afirmație de sine. Trecerea de la diateza activă la cea pasivă indică deja pregătirile pentru o afirmație ulterioară, privitoare la condițiile de autoafectare ale fenomenalității. Să reținem în acest punct un prim aspect: orice determinare ontică a manifestării tinde să obnubileze actul apariției, a cărei esență nu va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta o reduplicare iluzorie a realității, o ficțiune periculoasă în măsura în care construiește un labirint de oglinzi, de modele și copii, menit să obnubileze adevărul, suprapunându-i o iluzie, o proiecție, mai mult sau mai puțin fantasmagorică. Aceasta este, la o privire superficială, poziția lui Platon, care, după cum știm, în cartea a X-a a Republicii, decreta valoarea artei drept îndoielnică. Întrucât considera obiectele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zic, mai apare o dată, Într-un limbaj mai calm. Este contestația de după consumarea crizei erotice. O izbăvire tristă, o pace mohorîtă. Îndrăgostitul și-a regăsit „dreapta gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers personal, D-na Zaharia se dovedește parcimonioasă, în sensul că adesea își obnubilează observații și comentarii cu totul originale, în spatele 6 unor apropiate comentarii exegetice. Dintr-o grijă excesivă pentru ținuta științifică, comentarii originale exprimate ca atare („credem”, „îndrăznim să considerăm” sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt urmărite cu statornicie în teza de față, chiar sprijinite de ilustrative citate din critica literară dedicată scriitorilor analizați. În ceea ce privește exprimarea ideilor proprii și a unui real demers personal, D-na Zaharia se dovedește parcimonioasă, în sensul că adesea își obnubilează observații și comentarii cu totul originale, în spatele 6 unor apropiate comentarii exegetice. Dintr-o grijă excesivă pentru ținuta științifică, comentarii originale exprimate ca atare („credem”, „îndrăznim să considerăm” sunt totuși strecurate printre alte trimiteri. Este de subliniat, în această privință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Circulația acestor forme hibride prezintă importanță pentru studiul de față și din motive ce țin de sociologia lecturii. Parodiile au fost și vor fi, probabil, iscate întotdeauna într-un context istoric specific. S-a observat deja că, în principiu, acestea obnubilează, închid epocile de maximă înflorire literară, constituindu-se într-o apăsată contra-replică a scriitorului-cititor la tendințele consacrate ale literaturii oficiale, în bune cazuri cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
învață numai ceea ce îi interesează și îi pasionează. De aceea, ei pot fi și foarte intoleranți cu alții, considerînd că numai ceea ce fac ei este bine354. Tipuri în evoluția formelor culturii Primatul individualității în filozofie și în poezie nu poate obnubila faptul că omul are o existență istorică și că realizările filozofice și poetice se înscriu totuși într-o evoluție a achizițiilor umane, însă în alt mod decît în alte situații. Știința, de exemplu, are o dezvoltare liniară și continuă, desigur
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atât de rar farmec politicos, Negruzzi îl va individualiza ușor îl "Recunoaște" fără a-l cunoaște, așa cum s-a întâmplat la prima întâlnire dintre Ioan Botezătorul și "noul Mesia". Sunt fapte obișnuite, "felii de viață", pentru o lume profană, care obnubilează, premeditat, manifestarea sacrului. Rămâne de relevat și de acceptat hierofania, simbolul drumului către o speranță în conformitate cu așteptările, făcând să rodească dorul lor pentru poezia înaltă. Mai încărcată biblic este întâlnirea dintre Creangă și Eminescu la Școala din Păcurari. Toți biografii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pune în părul// negru un șarpe acesta/ să cânte la urechea ta/ mătăsoasă un marș funebru" Despre cunoașterea și recunoașterea trupurilor necunoscute), într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
focul selenar, în recea combustrie a realului, se întâlnesc acum timpul punctat de sonul ceasor nicului și "noaptea amintirii", timpul ei dolorific, numenul de vis. E singurătatea măsurată în auz, revelată sieși prin incantarea urechii, un plictis de vrajă care obnubilează lumea, o muzică a solitudinii făcută din sonurile ce sunt ca o eroziune a realului: greieri, șoareci, și care din acest lent proces de neantizare dezlănțuie melancoliile ce-și organizează arhitectura lor de umbre" (ibidem, 25). Eminescu și Schopenhauer I.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pervers absent ci a cititorului. În cazul de față, acesta ar da totul ca să se afle în altă parte, cu o carte mai "cuminte" între mîini și, în același timp, este sedus de ineditul situației și, pocnind de orgoliu creator, obnubilat de responsabilitatea sa de a da viață sau moarte personajului care îl imploră... nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă la capăt, "debarasîndu-se" de autoritatea sa auctorială pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
D. Anghel, a fost poetul lor"435. Theodor Enescu, Petru Comarnescu 436, Maria Benedict 437 sau Jacques Lassainge 438, pentru a numi doar o parte dintre principalii exegeți ai operei pictorului, scot în evidență tematica socială în picturile lui Luchian, obnubilând aproape complet cealaltă dimensiune a influenței Jugendstil-ului în opera sa, plasând-o într-un registru minor, sau circumscriind-o unei etape tranzitorii a formării sale. Theodor Enescu configurează acest context secesionist cu care Luchian luase contact prin studiile sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
actul minciunii le îngăduie. Avem posibilitatea de a defini printr-un grup de verbe cu conotații mai mult sau mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
evoluție, dezvoltare, identitate etc. „Legăturile“ care țes aceste situații, contexte, pro cese, stări etc. sufocă percepția spontană prin suprapunerea unor imagini „prefabricate“ ale unui trecut „prefabricat“. Frica de a nu pierde ceea ce avem creează identități, reprezentări și lumi „moarte“, care obnubilează prezența vie ca fapt de a fi autentic. Astfel, legându-te de o formă anume a trupului sau a lumii, ajungi în imposibilitatea de a exista în adecvare cu fluiditatea naturală a mișcării sufletului. Șamanul care își schimbă forma poate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut necesară, se ridicau numeroase probleme care țineau de reînnoirea limbajului, prin reintroducerea în circuitul public a unor termeni, concepte obnubilate de vocabularul bolșevic. Unul dintre acești termeni care a inflamat dezbaterea publică a fost cel de elită, mai ales că adecvarea sa noțională la realitatea postcomunistă existentă era destul de îndoielnică 1. Orice teorie a elitelor acceptă principiul societății ierarhice. Mai
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
frământat Evul Mediu, Renașterea și a cărei miză s-a pierdut, fiind eliminată din proiectul modernității. Această chestiune abordată în cazul lui George Manu1 ilustrează un moment exemplar din existența savantului, înscriindu-l în tradiția elitei intelectuale interbelice. Modernitatea a obnubilat experiența religioasă, specifică personalității umane, punând în locul său, ceea ce Pascal ar numi divertismentul, o agendă lipsită eminamente de funcția esențială a lui homo religiosus. Preocuparea științifică a lui George Manu pentru Cercetarea asupra absorbției razelor alfa - titlul unei strălucite teze
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci cînd nu există antecedent) și nu poate explica cum face pronumele anaforic selecția referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E) Abordarea pragmatică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
idolatru?“ Dl Stângă schițează și un început de răspuns. Îl transcriu, în speranța că nu-l va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe care o exercita în Europa de Est (Calvocoressi: 2000b, 155-156). Nu trebuie însă uitat faptul că teama era sentimentul predominant în acei ani. Absența contextualizării ei, împreună cu tentația unor judecăți retrospective "tari" nu sprijină cercetarea asupra originilor Războiului Rece. Dimpotriva, o obnubilează. Planul Marshall a fost un alt pas spre glacializarea relațiilor dintre învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial. Inițiat din rațiuni economice, politice, de securitate și, de ce nu, culturale, planul urmărea reconstruirea Europei cu ajutorul fondurilor americane. Gestul implica desigur o
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]