50,269 matches
-
în Editura de stat pentru literatură politică în 1954, sub redacția lui M. Rozental P. Iudin. Se atrage atenția după pagina de titlu că... "reflectă hotărârile Congresului al XIX-lea al PCUS" (?!). În plus s-a ținut seama "și de observațiile critice și de părerile... primite din partea cititorilor" după publicarea primelor ediții. Printre inepții antologice și obsesii ce se apropie de patologic ajungem la articolul: "Cibernetică - pseudoștiință reacționară care a apărut în SUA după cel de-al doilea război mondial...". Acest
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
dai banii pe ziare e un semn că ai un nivel de viață care îți îngăduie acest lux. Apariția vînzătorilor de ziare de la intersecții e o încercare de a corecta criza de cumpărători de la chioșc. Aici mai funcționează însă o observație remarcabilă. Cine are mașină nu se mai oprește dimineața la chioșcul de ziare, ci se mulțumește cu știrile pe care i le oferă radioul din automobil. Ofensiva cotidianelor la intersecții dezvăluie însă că și bucureștenii care au bani de benzină
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
păcălite, își fac datoria față de opinia publică, fie cîini de pază ai proprietarului. Așa se explică faptul că Bucureștiul n-are atîți cititori cîte ziare apar și că unele publicații cotidiene există în ciuda faptului că ar trebui să tragă obloanele. Observația e valabilă nu numai în privința presei scrise. La ora asta există în România în general și în București în particular o sumedenie de mijloace de informare în masă care fac același lucru. Rostul lor curent pare a fi acela de
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
al Bibliotecii Academiei, după 1967. Mi-a fost tot atunci șef de catedră la Filologia bucureșteană. Mi-a condus teza de doctorat despre Maiorescu. Am scris de cel puțin trei ori despre articolele din . Voi relua, pe scurt, mai jos, observațiile principale. La senectute, Ș. Cioculescu adoptase o anumită manieră de comentariu și frecventa anumite subiecte. Știa ca puțini alții să umble cu manuscrise ori cărți rare. Își făcuse obiceiul de a petrece zilnic cîteva ore la BAR, nu ca director
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
care nu-ți lăsa timp de replică, devenită de altfel inoperantă și din pricina unei surzenii care însă nu-l făcuse, precum pe atîția, nici morocănos, nici absent. Bibliofil, erudit al cărții (numai el își mai ținea cititorii la curent cu observații pe tema formatului, corpului de literă ori a unor detalii tipografice), Ș. Cioculescu se desfăta (e cuvîntul lui) mînuind exemplare excepționale, cum ar fi o ediție a Istoriilor lui Herodot din 1645, sau ofta după dicționarul latin-francez al lui Quicherat
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
raportul lui cu jurnalele literare. Operația ar merita să fie făcut. Cu atît mai mult cu cît nimeni, la noi, n-a dat o mai mare atenție jurnalului ca literatură decît Radu Petrescu. Există, risipite prin volumele succesive, zeci de observații și de definiții ale genului, una mai frumoasă decît alta. Radu Petrescu era convins că �orice operă se înscrie în textul unui jurnal ideal", care, ca și romanul, �este o machetă a universului". Aș reformula definiția în felul următor: jurnalul
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
cum se realizează trecerea de la educația antică la educația medievală - ori între educația romană și cea de tip religios? Și, în secundar: care este influența invaziilor barbare din Europa asupra acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o observație de principiu a autorului: abia o dată cu respectivele invazii, programele educaționale încep să se cristalizeze și să-și afle o rezolvare autentică. Este momentul de la care autorul își începe cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea Romei sub loviturile lui
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
să se întoarcă la proza scurtă "ca la prima iubire" fără să mai poată găsi "respirația" este în dezavantajul celui de-al doilea. Ceea ce găsim în cîteva din povestirile din prima parte a volumului ca talent, umor și acuratețe a observației, se pierde, în partea a doua, în frustrări care circulă liber la suprafața textelor, sarcasm, superficialitate și verbozitate. Povestirile au toate, în această a doua parte a volumului, aceeași teză: eroul este redus la tăcere sau adus la sinucidere de
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
tuturor în același fel, societatea degradează pe fiecare în parte, iar povestirile pot fi în final capitolele unui mozaicat, dar unitar roman. La nivelul narativ, Gabriela Adameșteanu dozează progresiv tensiunea, conduce cu ușurință povestirile grație unui simț deosebit de fin al observației și al investigației acestei lumi, dar și capacității de a mânui un registru narativ variat pe care îl orchestrează armonios de fiecare dată. Maestră a monologului (în Neliniștea, de pildă), scriitoarea înregistrează uimitor și transcrie literar vorbirea curentă anunțând sau
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
cînd eram copil)/ apoi își intuiește memoria nostalgică îmi spune/ aveți o cicatrice vastă ați putea scrie cu ea v-aș citi cu plăcere aș plînge." O mențiune aparte ar merita capitolul dedicat "prozopoemelor", în care Ion Pop face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre post-suprarealism (și implicit, spre postmodernism), a discursului poetic al lui Gellu Naum. În această zonă, "susul și josul, viața și moartea, realul și imaginarul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu", iar comedia
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor în brațe cu un os al Tău de lumină." (p.107) Aproape că nu mai este nevoie să precizăm că asemenea versuri îndreptățesc raportarea la lirica interbelică, în special la Arghezi (de altfel observația s-a și făcut ); totuși, dacă experiența mistică, grefată pe o evidentă vocație profetică, este, incontestabil, argheziană, nu e mai puțin adevărat că materialitatea imaginilor, care șochează, nu de puține ori prin aspectul hibrid, rezultat din aglutinarea de organic și
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
atent îl poate auzi și care poate spune mai mult decît toate considerațiile și interogațiile scriitorilor "realiști" ai epocii. Avem așadar în față jurnalul uneia dintre cele mai teribile perioade ale istoriei României, anii 1946-1956. Nu doar norii fac obiectul observației scriitorului, ci și oamenii, lipsurile, sărăcia, degradarea. în 1946 mai ales se fac obsesive notații culinare, nu cu intenții demascatoare, desigur, Radu Petrescu e departe de asemenea socoteli și răfuieli meschine, ci pentru că așa își notează diaristul nostru întîmplările cotidiene
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
loc pentru cărți, pentru culoarea cerului, pentru dansul norilor. Așa cum aici, în acest jurnal, soldații ruși se amestecă în viața de liceean: "Rușii au plecat. Fac bună teză la română, extemporal la igienă, după-masă două ore de gimnastică". Și o observație care cu siguranță n-ar fi trecut de cenzură: "Ce partid cu 15000 de membrii a pus pe lista lui de candidați dîmbovițeni pe poetul Păun care îmi spune în fața grădinii publice că G. Călinescu nu este un scriitor?" Se
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
nu glumește nici cu viața, nici cu literatura. Personajele sale (îndeosebi Moromete) pot avea umor cu ghemul, autorul n-are nici cît să înfășori pe un deget. Preda nu trișează niciodată. Scoate din situații cu totul convenționale (în spiritul vremii) observații morale valabile necondiționat. Valorifică fapte diverse (precum cel de la care pleacă Intrusul) în reflecții foarte acute și critice. Nu este nici urmă în cărțile lui (inclusiv în cele de articole și interviuri) din optimismul oficial al regimului comunist. Dintre scriitorii
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
fie dominantă: studiul inconștientului. Cunoștea foarte bine cărțile lui Eduard von Hartmann, o autoritate în acest domeniu. Eminescu intuise și adîncise acea parte a operei schopenhaueriene care avea să aibă un viitor. Analiza perioadei berlineze se încheie cu alte interesante observații despre o modă importantă la acea vreme care explică multe dintre opțiunile tematice ale poetului și prozatorului Eminescu: studiul Egiptului. La ceva timp după senzaționalele descoperiri ale lui Champollion, egiptologia cunoscuse o dezvoltare incredibilă. Moda cuprinsese pe toată lumea, de la universitate
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
plenare și congrese ale culturii. Premierul nu s-a rezumat să-l contreze verbal, ci a pus mâna pe măciucă, să se vadă cine e adevăratul stăpân al țării. Oricât de îngăduitor ai fi, oricât ți-ar lipsi spiritul de observație, e greu să nu-ți sară în ochi elementul provocator. Gestul dictatorial, antinațional, al mutării guvernului în locul Bibliotecii Naționale vine exact când lumea se aștepta ca promisiunile de sprijinire a culturii, solemn rostite în cadrul altminteri penibilului Forum național al culturii
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
stabilire a canonului școlar, ierarhii paralele, interferențe extraliterare) și-ar putea găsi locul, în capitolul despre actualitatea imediată, un fenomen care dă o formă nouă unui conținut mai vechi: cenaclurile din Internet. în cele ce urmează încerc să schițez cîteva observații - preponderent lingvistice - nu asupra textelor poetice cuprinse în astfel de pagini virtuale, ci asupra comentariilor care le însoțesc ("Părerile vizitatorilor"); materialul - din care voi cita fără a indica numele sau pseudonimele autorilor - provine din-tr-un interesant și bine construit site (poezie
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
și unitară... nu mi-a plăcut pentru că avea prea puține metafore și era cam simpluță pe alocuri") se poate reconstitui sistemul de valori mai larg al receptării literare contemporane. Viziunea profesională a poeziei ca abilitate tehnică se reflectă în numeroase observații, corecții, sugestii de modificări pe care și le fac reciproc comentatorii (și ei autori) - și care sînt adesea acceptate. Discursul poetic e văzut în desfășurarea lui inegală, cu reușite și căderi ("prima parte a mers mai bine deși spre final
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
și căderi ("prima parte a mers mai bine deși spre final ai deviat în redundanță!"; "și iar același sentiment amestecat, ici colo îmi place la nebunie, dincolo mă enervează, mai încolo îmi smulgi un zîmbet, la alt vers devine grimasă"). Observațiile sînt uneori pur lingvistice - privitoare la ortografie ("căciulițele") și punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică, în special la formele perfectului simplu. în rest
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
dacă tot ai mers cu persoana întâi în ultimele versuri să-l interiorizezi și p'ăsta"; "în prima strofă sunt substantivele articulate hotărât. Părerea mea subiectivă și interpretabilă ca rea voință ar fi că acest aspect duce la monotonie". Majoritatea observațiilor privesc lexicul, conotațiile sale stilistice: "extrasă nu sună bine în contextul medieval. este prea modern, prea medical, prea chirurgical. nu știu cu ce ai putea în-locui, dar dacă tot vrei să o ții cu neologismele atunci eu aș spune extirpată
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
repetițiilor de cuvinte sau procedee ("inversiunile prea abundente dau impresia de banalitate. Și folosești prea multe inversiuni"). Formele tradiționale de ritm și rimă nu sînt deloc disprețuite, ba chiar primesc aprecieri ("ritmul si rima sunt impecabile") și sugestii. Toate aceste observații sînt implicite dovezi ale importanței acordate formei, expresiei, limbii. Discuțiile despre conținut sînt în minoritate - "ce sentimente redau poeziile"; Nu am înțeles nimic. Ce ai vrut să exprimi?"; "sper să nu fiu iar pus la zid, dar pentru că am dificultăți
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
tema paternității este provocată de cartea lui Marin Manolescu, Caragiale și Caragiale, în "Manuscriptum", în paginile căruia Al. Călinescu, Mihai Zamfir, Paul Cornea, răspund împreună cu Florin Manolescu obiecțiilor formulate de Liviu Călin. Dezbaterile continuă în alte trei numere consecutive, cu observațiile lui I. Cremer în Bobârnacul. Noi contribuții istorico-literare. Dezbateri-provocare în jurul articolului Situații politice șIdeile politice se-curcăț..., care precede seria identificărilor și recuperărilor, republicate de Florin Manolescu în Addenda la cartea Caragiale și Caragiale. Un lucru trebuie să fie limpede: identificări
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
este cea a timpului așteptării și al schimbării (peronul și gara sunt motive recurente). De aici și atașamentul melancolico-fetișist față de obiecte. Gîndurile, gesturile simple, firești, totul pare să graviteze în jurul obiectelor, iar poezia devine în același timp și una a observației atente: "Chiar și în ființa mea, deseori, se deplasează obiecte, la fel sesizez schimbarea, mă îndrept spre obiectul acela a cărui deplasare, chiar infirmă în spațiu și timp mă stînjenește. Și nu-l pot aduce la vechiul lui loc, urma
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
omul cu șobolani) spunea că ea este "o versiune vieneză a dramei lui Sofocle în care se înfruntă Oedip și Sfinxul." O altă istorie de caz celebră a volumului este cea a președintelui Senatului saxon, dr. Daniel Paul Schreber, intitulată Observații asupra unui caz de paranoia (dementia paranoides) descris autobiografic, 1911 - o analiză indirectă realizată de Freud pe baza cărții acestuia din 1903, Memoriile unui bolnav de nervi, carte care a stârnit în epocă interesul mediilor psihiatrice. Interpretările lui Freud pentru
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
drum. Cartea se numește Tombouctou, orașul imaginar și e reluarea unei teme deja schițate într-unul dintre capitolele studiului anterior. Mai mult însă decît o nuanțare sau o simplă adăugare de date. E o analiză atentă ce se bazează pe observații istorice și comparative, ce devine o poveste în sine a unui oraș care a sedus imaginația Europei. Cititorul cărții descoperă de fapt două orașe. O dihotomie obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]