214 matches
-
ziarului Cuvântul și ale altor publicații la care a colaborat. Absența unei ediții științifice a operei sale, care să recupereze publicistica și să o pună laolaltă cu studiile și cursurile sale de filosofie, face să prolifereze - în cercuri mici, însă obstinate - legenda. Multele reeditări, în special ale cursurilor sale universitare, au adus puține revelații și, mai ales, n-au risipit această legendă, dăunătoare înțelegerii activității lui Nae Ionescu și a relațiilor sale cu „tânăra generație” interbelică. Publicistica sa rămâne învăluită în
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
cu exorcismul public. Hrușciov fusese umilit de Stalin în repetate rânduri. Nu poate fi negat nici elementul de șoc psihologic trăit de Hrușciov aflând despre amplitudinea inimaginabilă a Marii Terori (la care, trebuie spus, participase el însuși). În plus, staliniștii obstinați din conducere încercaseră să-l răstoarne în iunie 1957. Îi reproșau intempestivului Nikita Sergheievici, mai presus de orice, faptul că în februarie 1956, la Congresul al XX-lea, distrusese mitul lui Stalin. „Raportul Secret” al lui Hrușciov a fost, într-
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
Cifrele enumerate de jurnaliștii DW sunt grăitoare: în ultimii douăzeci de ani în România s-au ridicat patru mii de biserici, adică la fiecare două zile se inaugurează o nouă biserică, în vreme ce trei școli se închid în fiecare zi. Motivația obstinată a construirii ține de un simbolism ușor de combătut, dar cu care niciun politician nu vrea să se pună. Și nici presa autohtonă nu prea e dornică de dispute: în loc să investigheze mai îndeaproape cifrele date de jurnaliștii germani, realitatea.net
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
care urmează acestei morți, „o viață plină de nimic". Nu uciderea criminalului devine un scop, ci o pedeapsă care reclamă nimicul, încarcerarea sa la o fermă izolată în munți, beneficiind de un regim uman de detenție, însă înconjurat de tăcerea obstinată a unui gardian trist și aproape cucernic în tortura pe care i-o aplică. Romanța câștigă din nou în fața realității. Cum spuneam, Esposito realizează că romanul său este neîncheiat, își revizitează iubita, pe Irene, dar și trecutul, uzând magic de
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
cursuri în închisoare, aproape un ghid spiritual. Cu Audiard plonjăm într-un univers paralel, un univers în care timpul curge altfel, unde momentele se repetă exasperant, unde spaimele stau agățate în colțul privirii, unde există ceva din acea patrulare maladivă, obstinată, a marilor carnasiere în cuști. Luciani privește prin fereastra cu gratii, privirea sa de o tristețe mohorâtă relevă limita puterii sale. Chiar și controlând operațiuni în exterior, chiar și beneficiind de un confort pe care ceilalți deținuți nu-l au
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]
-
erudit al ingeniozității și un mistic al savanteriei filologice” (Al. Cistelecan) ce a împlinit, la 8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul dintre procedeele privilegiate ale poeziei/ poeticii lui Foarță: „N-ai vrea
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
DECI, fascismul este de stânga. Și, mai ales, liberalii sunt urmașii progresiștilor de la începutul secolului al XX-lea, care au avut unele rădăcini intelectuale comune cu fasciștii, DECI, liberalii sunt fasciști. Toate astea sunt însă o nimica toată pe lângă repetarea obstinată a aiurelii că fascismul italian, deopotrivă cu nazismul, a fost o mișcare de stânga (chiar și numai pentru că atunci când îți spui „mișcare” te autodefinești ca fiind de stânga). În sub-capitolul „Cui bono?”, se pretinde că etichetarea nazismului și a fascismului
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
nu mai interesează pe nimeni. Situația este paradoxală: atingându- și țelurile politice, autoarea a rămas, într-un fel bizar, fără „obiectul muncii.” Propagandismul lipsit de fundament estetic, al creației anterioare, își avea cel puțin o motivație solidă socială. Astăzi, mesajul obstinat anti-Apartheid e depășit, pentru că societatea se mișcă într-o cu totul altă direcție. În aceste condiții - având în vedere și vârsta autoarei - e imposibil să speri într-o „reinventare” estetică. E vorba, mai degrabă, de reorientarea în direcția unor poncife
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
constă în această asumare a responsabilității distrugerii existenței altuia în locul existenței propriului lor fiu. Câți părinți ar proceda altfel? Remarcabilă în filmul lui Miguel Cohan este tocmai această problematizare torturantă a vinovăției. Hybrisul tatălui lui Pablo constă în ancheta sa obstinată, în vendeta simbolică. Câți tați nu ar proceda la fel în urma ineficienței autorităților? Câți s-ar resemna cu un rezultat nul? La rândul lui, Federico își dorește o vendeta, și în vederea ei îl descoperă și îl răpește pe Matias, punându
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
noi”. Pătrunderea propriuzisă în Cultură nu depinde nici de științificizarea textelor, nici de sporirea calității lor artistice, ci de intrarea în zodia „descrețirii frunților”: „Trei secole la rând, cei ce produceau stihuri au părut să fie preocupați numai de căutarea obstinată a lui Dumnezeu și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
actul e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă, dat fiind că, în același text, el punctează materia verbală „foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași perimetru existențial redus”. Sînt cîteva linii definitorii pentru un complex liric edificat nu în spirit bacovian, cum s-a spus, ci cu instrumentele poetice ale lui Bacovia, ceea ce e altceva. O singură inexactitate observ în textul, esențial
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
decenii mai târziu, a fost rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960 a constat în repunerea esteticului în drepturile lui naturale. Ceea ce unii critici tineri contemporani refuză obstinat să admită este că pledoaria noastră pentru autonomia esteticului avea caracter politic. Numai astfel putea fi repetată igiena culturală din care Maiorescu făcuse, în deceniile 7 și 8 ale secolului XIX, o premisă necesară a unei critici adevărate. Și numai
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
neîncadrabil în vreuna din generațiile vieții sale ori în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
creație” a fost formula sub care a caracterizat proiectul, de la primul număr al publicației noastre, redactorul ei șef, Eugen Uricaru; este și cea folosită apoi de neuitatul Marian Papahagi și de noi toți. Ea numește un spațiu de exersare luminos obstinată a uneltelor scrisului, fără alte ambiții în afara șlefuirii spiritului prin cultură și a formării personalității de autentic om al scrisului: literar, filosofic, științific, artistic. Or, în contextul regimului totalitar pe care l-am străbătut mai bine de două decenii, un
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
de o consubstanțialitate între Baudelaire - perceput ca o conștiință tragică a epocii sale - și Fondane - la rândul său, o altă conștiință tragică a anilor ’30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe care o trăiește și
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
Adams pe scara istoriei, de unde preferința pentru retragerea din viața publică. El nu mai acționează, ca Franklin, sinergic cu epoca sa, ci, influențat de știința contemporană sieși, o transpune în operă printr-o analogie stranie cu omul și civilizația, oglindind obstinat sfârșitul unei familii și al unei epoci. Semnificativă este și expunerea la persoana a treia, mijloc de dedublare, de distanțare față de personajul autobiografiei sale. Pragmatismul scrisului, prezent la Franklin ca valoare de schimb și tranzacție (succesul îi venise prin el
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
ei, irecognoscibile... De pildă. Să zicem de Popescu; de domnul să zicem Cicerone Popescu... Care - o parte din dumnealui - se făcu un gândac de bucătărie, un Leptinotarsa decemlineata, și care în acest moment umblă meditativ prin bezna unui dulap, murmurând obstinat... dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum!
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
măgulitoare triplete: Barbu Cioculescu, Alexandru George, Mircea Horia Simionescu. Chiar din prima pagină a volumului, dl Tudor Cristea pune degetul fără menajamente pe rana sîngerîndă: Ne preocupăm (și mă preocup, vai, în exercițiul meu critic curent) în mod excesiv și obstinat de prezent, recenzăm cu hărnicie autori care adesea sînt născuți morți, măgulim, zgîndărim sau lezăm orgolii și, în acest spectacol desfășurat, din păcate, nu chiar în plină scenă, ci undeva în fundal, ne îmbătăm nu o dată de iluzoria putere a
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
ce poate fi exprimată de către autor sau de către cititor. "Bietul Ioanide" rezonează la nivel afectiv și dramatic cu "bietul Moromete". Așa încât prozatorii G. Călinescu și Marin Preda nu sunt incompatibili. De aceea mi s-a părut cel puțin ciudată disocierea obstinată a lui Marin Preda, în anii 1957-1960, de viziunea prozatorului G. Călinescu și de structura morală, sentimentală și intelectuală a lui Ioanide. Lui Marin Preda nu i-a plăcut proza lui G. Călinescu, în principal pentru că era o literatură cu
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
Barbu Cioculescu Știrea că în luna aprilie a anului viitor monstrul marin din Loch Ness va fi capturat, monitorizat și expus publicului privitor m-a surprins în plină criză virotică, cu acest brusc efect al încetării miraculoase a unui obstinat guturai. Dar și cu pierderea vocii, pe moment. Mă obișnuisem într-atât a socoti fiara fie inexistentă, deci legendară, fie de o fabuloasă abilitate de a se feri de oameni, de la care nimic bun nu era de așteptat, imaginea bestiei
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește scrierea: ,o lucrare personală", un MONODIC}IONAR
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
ales din spiritul începutului cinematografului cu fascinațiile sale, cu inocența sa chiar și atunci când nu se dorește inocent. De fapt, ceea ce apare ca stângăcie își are un etimon stilistic în filmul mut cu aceste figuri pe care camera le fixează obstinat, ca și cum nu de mișcare ar fi interesată, ci de fixarea unei emoții, a unei sensibilități. Din păcate pentru filmul Krisztinei Deák, nu există o susținere a acestui registru astfel încât el să facă sistem și să imprime întregului film o conduită
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
față de Smărăndița popii rămîne neconsumat, cel al lui Moș Nichifor pentru Rașela stă "sub pecetea tainei". Puțini autori sînt indiferenți la sex. Dar unii sînt pudici. Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tînărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întîmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
pe canapea. Seriozitatea sa o sperie pe fată care îl părăsește chiar a doua zi pentru totdeauna. Bietul Ioanide e "mascul feroce" mai mult în enunțurile altora și ale autorului. Și el o respinge pe Sultana care i se oferă obstinată. Eroii lui Ionel Teodoreanu au un erotism juvenil precoce, dar delicat. Scenele, inexplicite, au o senzualitate specială. De aceea autorul place tinerilor. La fel de pure sînt iubirile "cireșarilor" adolescenți ai lui C. Chiriță. Cu rezerve se comportă personajele lui A. Holban
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină, de repetarea obstinată a formelor fixe. Poate că e un desen potrivit cu maiestatea regilor, dar prea puțin adaptat vremurilor noi, marcate de creșterea poporului. De altminteri, i-ai văzut mozaicul, În biserică. Poate că ai observat asprimea trăsăturii sale... — Mozaicul Întrerupt... Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]