564 matches
-
cuvîntări șablon, cu masa de locuri comune, deși bombastice.”xii Autorul are, cum se vede, o părere excelentă despre arta lui literară, dar simțul pudorii îi rămîne deficitar. El continuă să se considere un promotor al inovației retorice, superior mediului obtuz în care era constrîns să se manifeste. Și poate că o receptare inedită, generată de trecerea anilor, i-ar veni neașteptat în sprijin. Textul cuvîntării din 1974 ne apare astăzi ca o capodoperă a ironiei involuntare, care străpunge simultan două
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre aceste povestiri. Dacă vi se pare că monahii sunt niște ființe morocănoase, cenușii, obtuze și complet rupte de realitate, e timpul să vă schimbați părerea fiindcă - așa cum o demonstrează nu doar textele, ci și numeroasele fotografii ale cărții - bucuria, lumina, inteligența harismatică și mobilitatea sunt semnalmentele adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu. „Prietenii mei - spune
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
acut că oamenii nu înțeleg artă? Când ai avut suprize plăcute din partea lor, în ceea ce privește lucrările tale? În general, oamenii interpretează artă diferit. Unii stăpânesc limbajul, alții nu. Unii se nasc sensibili și își cultiva sensibilitatea, alții nu. Cunosc destui plasticieni obtuzi, rigizi. Simți acut dezamăgirea când unul din breaslă disprețuiește muncă altuia. Bună sau rea, daca este sinceră, munca altuia este un punct de vedere. Iar acesta este imposibil să nu te surprindă și nu vorbesc acum că muzeograf, ci că
Interviu cu Anca Tofan [Corola-blog/BlogPost/97353_a_98645]
-
literatură, centrată pe resorturile personalității creatoare, fusese înlocuită, începând cu decada a șaptea a secolului trecut, cu asepticul concept de scriitură. Decurge limpede de aici felul în care, însoțit de o biografie fracturată, opera lui Celan a putut fi înțeleasă obtuz, sub forma unei colecții de poezii dificile ca mecanism verbal. În fond, întreținând rigorile acestui tip de lectură, poetul apăruse brusc dintr-o Românie absolut necunoscută în vestul Europei, trecuse fugitiv printr-o capitală austriacă încă nerefăcută după recentele infuzii
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
Cînd nu e de-a dreptul tabuizată, tema e sortită unei tratări unilaterale, cu o puternică, pînă la deturnare, tentă afectivă, cu o concluzie dinainte stabilită, ilustrînd o poziție politică sau alta : "Ori ne așezăm obstinați în raza unor verdicte obtuze și simplificatoare, ori alunecăm într-o simpatie frenetică și nostalgică, o simpatie care, mărind neașteptat proporțiile fenomenului, împrumută un ton elegiac de prohod istoric. În ambele situații, distanța optimă în fața temei dezbătute e ratată. Perspectiva lipsește, iar putința de a
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
era un lucru ușor de obținut, pentru că, până la începutul secolului al XX-lea, nici o publicație nu onora colaborările scriitorilor. Ba mai mult, când s-a pus problema remunerării scrierilor literare apărute în reviste și ziare, au existat și unele spirite obtuze, care au denaturat semnificația acestei remunerări, acuzându-i pe scriitori că se "mercantilizează", ca și când aceștia n-ar fi trebuit să-și asigure existența printr-o muncă demnă și istovitoare. în primul deceniu al secolului al XX-lea, singura revistă care
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
că spulberă un canon al romanului, acceptat pretutindeni ca viabil. Atâta înverșunare în respingere trădează, cred, o neînțelegere de fond. A produs consternare, negreșit, ruptura în traiectoria tânărului Grobei din Bunavestire, care trece brusc de la o mentalitate de amploaiat, cam obtuz, cu veleități mediocre, impregnat de prost-gust, spre un soi de transfigurare, greu de ghicit din premise. Această traversare prea rapidă îl face apt să se înalțe dincolo de obișnuința ternă, să se prepare pentru un rol de martir și de sfânt
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
însăși structura ei. Iar aceasta după aproape patru decenii de fertile - în plan editorial - investigații personale. Prin ce atrage avangarda? Care sunt resorturile neobișnuitei emulații pe care a provocat-o așa de brusc? Îmi asum riscul de a părea fie obtuz, fie mecanicist, speculând discret pe marginea acestui micro-fenomen ce ține, oarecum, de o sociologie a lecturii. Departe de a căuta noduri în papură, încerc să explic și să îmi explic forța cu care o temă considerată - esteticește - marginală, și-a
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
doua, elevă încă, pentru culpa de a fi scris niște manifeste adolescentine. Ca și Tortura pe înțelesul tuturor a lui Pavlovici, interviul-confesiune al Oanei Orlea, Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!, ne dă prilejul de a lua contact - mediat - cu obtuza duritate a regimului comunist, deja instalat și înșurubat la noi în anii '50. Printre victimele lui, tratate cu aceeași monedă ideologică forte, se numără, iată, studenți și chiar elevi. Înainte de a-și încheia studiile, educația, ei trebuie reeducați. În mod
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
tentativa eșuată din Olanda de a intra în legalitate ca partid politic! Tot ce e nou se lovește un pic de refuzul celorlalți la început, după care... Lumea și viața e musai să meargă înainte! Cu anormalitatea progresistă pre normalitatea obtuză călcând. Tot înainte! Cu drepturile omului fluturând triumfător deasupra capului, era să zic deasupra coarnelor, și, desigur, cu cântec!”. În același cotidian, Dana Andronie scrie: “Inclusiv austriecii au fost șocați de reprezentanta/ reprezentantul lor... Dar un minor care a văzut
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
la astfel de gesturi!" - iată o mostră de evaluare a posteriori a unei largi clase de indivizi ce știu să-și folosească însușirile pentru a profita de naivitatea, bunătatea sau indiferența altora. Proștii, în schimb, te enervează de cum îi vezi: obtuzi, greoi, încruntați, încăpățânați, ei poartă cu sine precarul univers de gânduri și spaime. Există, desigur, și prostul vesel, ce plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o categorie mai rară, de-a cărei tâmpenie îți dai seama
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
pur demonstrativ, o pledoarie pentru un creator care, în opinia autoarei, a fost "scos de pe tabla culturii" de "complexații" de ieri și de azi. Justificativă prin contraste, cartea Elvirei Sorohan acordă parcă o mai mare importanță contemporanilor suficienți, rău intenționați, obtuzi, diagnosticați cu "psitacism" etc. decît lui Călinescu însuși. În loc de un veritabil Călinescu "par lui-meme", avem aici aproape un pamflet dedicat neinspiraților "condeieri" postrevoluționari. Proletcultismul de ieri față-n față cu proletcultismul de azi. Așa să fie oare? De unde pornesc revolta
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
pe strada noastră." E, iarăși, adevărat, Andrei Codrescu n-a avut ghinionul de a debuta, în țară, cu un volum care să declanșeze valurile de antipatie aservită politic care au însoțit volumul Geraldine. Nici pe acela de a fi asimilat obtuz unei grupări insulare la noi, de felul celei reprezentate de suprarealiști. Nici pe acela de a se limita, elitist, la a fi un foarte bun poet. În schimb, exact ca Reichmann, l-a avut, cu asupra de măsură chiar, atunci când
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
planul disputelor de idei și de imagini. Între cel care contestă nu importă ce, apelând la întregul arsenal de mijloace permise și nepermise, și cel care apără, al doilea este și va fi întotdeauna defavorizat. Va părea un spirit mărginit, obtuz, un reacționar expirat ce se opune progresului, un conu' Leonida ridicol care se liniștește că exact poliția trage cu pistoalele. Înțelegând acest raport dat de inferioritate, apărătorul alege contraatacul, mutând acțiunea în terenul adversarilor și intrând, cu proteică perfidie, în
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.302), Octavian Paler, un „detestabil criptocomunist”, „născut, iar nu făcut” (p.402), Marin Preda și Nichita Stănescu, niște „nume ce nu-mi spuneau mai nimic” (p.281), iar Valeriu Cristea, pe scurt, „un obtuz comunist” (p.332). În acest context, al figurilor atacate constant de către critic, N. Steinhardt se află la loc de mare cinste. Și bineînțeles că acest fapt își are și el cauzele sale. În primul rând, Marino refuză din start orice
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
seama că "și muzica ascunde o gândire, că și la spatele lui Beethoven, Rembrandt și Michel Angelo se află o meditație". Sau, spre a-l cita din nou: "A crede numai în specialități înseamnă a crede într-o ființă umană obtuză și incapabilă să-și pună probleme". Cam în aceeași ordine de idei se pronunță, de altfel, și Jean-Marc Lévy-Leblond - în Dicționarul cultural al științelor, o operă colectivă, apărută sub îngrijirea lui Nicolas Witkowski - când a arătat că "pentru unii, știința
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
îndrăznit să-i trimită lui Stalin o scrisoare în acești termeni. Dimpotrivă, intelectualii din Occident (cei din Franța făceau o figură aparte), ca să ne referim numai la ei, îi trimiteau lui Stalin mesaje de lingușire și admirație necondiționată, penibil de obtuze, obediente până la greață. Iar unii scriitori îi închinau ode. îndrăzneala mitropolitului de Bucovina nu putea fi iertată. K. G. B.-ul l-a trecut pe lista persoanelor ce trebuiau să dispară. Un episod încă enigmatic se petrece în viața înaltului
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
cauză: ceea ce s-a scris la noi începând din 1949 și ceea ce a fost oficializat în perioada amintită e altceva decât literatură. Poezia e altceva decât poezie. Proza, altceva decât proză. Critica estetică însăși e redusă la formele hibride ale obtuzei ideologii de partid. Eseistica lipsește. Obiectul unor asemenea cărți e mai curând o formă ultimă de deviere, o malformație, imposibil de discutat sub raportul unei anatomii normale. Extinsele citate din presa culturală a vremii - articole ori poeme - nu prea merită
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
de realitate. Însă asemenea "metode" de educație nu formează, ci "formatează" oameni închiși, fără nici o flexibilitate, reduși la aplicarea mecanică a unui set de date invariabile care, mai devreme sau mai tîrziu, conștient sau inconștient, vor înmulți masa de funcționari obtuzi și reactivi pe care astăzi încă îi critică. Dar problema cea mai serioasă pe care merită să ne-o punem cu toții este aceea a limitelor Universității. În definitiv, poate fi numită orice formă de învățămînt postliceal care dispensează o diplomă
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
singulară: pentru cititorii din numeroase țări, Roth a fost vreme îndelungată omul unei singure cărți, Marșul lui Radetzky, care i-a pus în umbră restul operei. În bună măsură, el a căzut victimă prejudecății (vreme îndelungată hrănită de o critică obtuză și snoabă) îndreptate împotriva romancierilor care au mizat pe forța narațiunii. Cele două titluri din volumul recent apărut au în comun cadrul - Parisul primelor decenii ale secolului trecut, orașul în care scriitorul autoexilat după ascensiunea lui Hitler avea să se
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
despre o temă fatal frivolă - dacă e vorba de părul capilar sau de părul pubian al sus-numitei - atunci nu se poate să nu-ți dai seama că optica pe care o împrumuți aduce cu unghiul de nadir al celei mai obtuze optici intelectuale. În rest, Nu vedeți nimic este o carte de autentică desfătare culturală, destinată mai ales acelora care au pierdut obiceiul de a privi tablourile ca pe niște obiecte de artă.
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
alte cuvinte, nu-ți poți descrie obiectiv un sentiment perpelindu-te din cauza lui. Nu te poți comporta impasibil cînd ești zgîlțîit de vibrația unei obsesii. Și astfel, suferind de o proastă așezare în raport cu cealaltă ființă, ai față de ea o perspectivă obtuză: în loc să descrii fidel o stare, vei debita un șuvoi de efuziuni. Vei manifesta o reacție tulbure provocată de o tensiune aflată într-un echilibru trecător. Și pentru că scrii "la cald", tocmai de aceea scrii subiectiv, fără nici o neutralitate interioară. S-
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
Cosmin Ciotloș Prima problemă pe care ciudatul volum al lui Florin Bican - Cântice mârlănești - o va pune cititorilor săi este, îndrăznesc să vă avertizez chiar de pe-acum, tributară unei viziuni destul de mărunte și unei grile de încadrare cam obtuze. Se va spune, probabil, că o asemenea culegere de poezii horror nu își prea are locul în seria editorială Humanitas Educațional. Că unui copil gata să memoreze cu nemiluita poezii săltărețe nu e tocmai indicat să-i oferi o sumă
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
Însă prevenirea lor intră În responsabilitățiile organismelor abilitate de asistență socială care, printr-o intervenție optimă, promptă și fermă le ar putea reduce incidența. Din păcate Însă, În cele mai multe cazuri aceste probleme nu ajung În atenția autorităților din cauza mentalităților arhaice, obtuze sau inerțiale ale celor care ar putea să le semnaleze. 3.1.3. Modul În care Își apreciază familia La Începutul interviului, Karina Își exprimă admirația pe care o are față de mama sa, aceasta fiind o femeie puternică, ambițioasă, care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându-mă tot mai mult la apropiere. Țin minte că eram foarte prevăzător și, tot încercând să tratez problema în mod matur și deschis, cu niciun preț nu doream să mă las orbit de convingerile obtuze, pe care mi le puteau oferi părerea celorlalți sau eterna înțelepciune populară, de pildă. Iar asta, întrucât eu însumi știam mult prea bine că pe cât de adevărată este butada care spune că cine se aseamănă se adună, tot pe atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]