355 matches
-
întotdeauna - și se îndreptă șchiopătând spre ieșire. Lângă cutia milelor, bătrâna lumânăreasă îi dădu un ghiont tărișor în coastă și-i șuieră în ureche: - Stai locului ca oamenii, un’ dracu te duci? Se cântă Heruvimul! Zinaida nu pricepu de ce o ocărăște bătrâna și plecă încovoiată, târându-și picioarele spre ușă. Ieși din biserică, simțea încă durerea în coastă de la ghiontul bătrânei, și deodată - altă năpastă! - încă o bătrână cu basmaua cadrilată, cu un neg plin cu grăsime sub ochi, o babă
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
la vreme..." Pe marginea acestei memorabile replici, Ibrăileanu nota cu îndreptățire: "E șaiciț concepția noastră a atotputerniciei statului, e sentimentul nostru că statul e părintele nostru, cînd binevoitor, cînd tiran, e acea stare de suflet care ne face să-l ocărîm mereu că nu ne dă cît trebuie, fiindcă niciodată nu ne ajunge cît ne dă, și care ne face să fim veșnic opozanți (dovadă numărul și tirajul ziarelor "de scandal"), dar, în același timp, "la urnă", să fim veșnic guvernamentali
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
în aripă adunam virgula semnul ascultă-mă tinere poet fiule greu ne era să-ncheiem socotelile întotdeauna ne ieșeau în plus: anticariatul biserica arborii cu bune intenții prea înalta taină a bibliotecii publice și câte nu mai erau ne-au ocărât în sârbește (și pe mine o dată) în foaia locală și ce dacă nu i-au certat oare și pe Jakșici și Kostici și pe atâți alți fii risipitori piața însă patru colțuri avea” Roza Rozalia pentru ca Roza Rozalia să fie
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
înălțime (aceste nenorociri apar doar în "Harry Potter și Pocalul de Foc"); 3. găsește un om mort și își vede un amic decedînd din cauza lui; 4. cel care îi ucisese familia și adepții lui revin să îl persecute; 5. este ocărît de 99% dintre colegii lui de școală, care poartă insigne ce îl insultă; 6. simultan cu (5), se ceartă cu cel mai bun prieten al său; 7. după reconcilierea cu acesta, în loc să capete și el niscaiva ajutor din partea amicilor apropiați
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
știu câteva vorbe de duh latinești, limbă ne-nvățată dar moștenită ancestral. Cunosc mari personalități pe care voit le țin anonime, cu care fac dialog și de la care fur înțelepciune. Din decență nu le divulg numele fiindcă, precis!, toți m-ar ocărî. știu că domniile lor se recunosc în afirmația de mai sus și consider că le este suficient. Dar să nu mă-ndepărtez de intenția mea. Am mai spus-o. Poezia există, ea plutește prin aer și pe de-a rândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ne supărăm pe cei care ne jignesc sau ne fac rău, ci să-i iertăm și să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să le dăruiască blândețe. Sfântul Ioan Casian ne învață astfel: „Să-i mulțumești fratelui care te-a ocărât sau te-a întristat căci prin el ți-ai cunoscut boala; să te rogi pentru el și să primești cele ce-ți vin de la el ca pe niște leacuri date de Însuși Domnul. Dacă însă te vei mâhni, este ca și cum
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă o Învățase și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie convins. Trebuie să fi fost una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la Roma, zise Cecco, făcându-i din degete semnul cu pricina. Dante nu izbuti să Își Înfrâneze un zâmbet. Parcă Îl vedea: Cecco, În vârful unei clopotnițe, ocărând cu gestul acela scârbavnic. Că tot veni vorba de Bonifaciu, face bani frumoși, cu povestea asta cu Jubileul. Voi sfârși și eu prin a mă alătura gloatei aceleia de pierde-vară care roiește acolo, pe valea Tibrului, ca să-i Îmbogățească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sa călăuzitoare. — Minte Îngustă, de ce crezi m-am născut sub semnul Gemenilor, dacă nu pentru asta? Bargello, care frecventase prea puțin știința astrologiei, se limită să se dea ușor la o parte, interzis. De pe cealaltă parte a râului, Negrii Îi ocărau pe Albi, care se adunaseră Îndărătul parapetului de la rampa de pe Ponte Vecchio și agitau făcliile. Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știu exact ce. Îmi dădea aceeași senzație de neliniște și aceeași impresie ca atunci când șezi lângă o cameră pe care o știi goală, dar în care - fără să-ți dai seama de ce - ai conștiința înspăimântătoare că e totuși cineva. Te ocărăști singur că e vorba doar de nervii tăi - și cu toate acestea, peste puțin timp nu vei mai putea să te împotrivești spaimei care te cuprinde și vei fi neputincios, în ghearele unei groaze nevăzute. Da: mărturisesc că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Nu era încă ora opt, dar ulița era plină de copii. Își găsiseră joaca în tuburile de beton aduse
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
datoria chiar cu riscul de a intra în conflictul cu mai marii săi și chiar de a fi depus din treaptă. De altfel acest lucru i s-a și întâmplat autorului nostru după cuvântul: „Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi și vă vor prigoni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți căci plata voastră multă este în ceruri!” A doua virtute afirmativ-negativă este aceea de a nu avea ambiție
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
curățat-o, i-am căutat un loc unde am încercat s-o stabilesc cu ciment - uneori s-a așezat bine, uneori a căzut, alteori a dispărut fără urmă, uneori i-am zâmbit, sau am udat-o cu lacrimi dulci-amare, am ocărât-o... Privesc în urmă și sunt mulțumită de ce am realizat - a doua mea viața este, în esență, împlinită: copiii, profesia, prietenii, pasiunile în timpul liber, acestea sunt cărămizile reușitei mele. Vorbesc de reușita unui om de rând, așa cum de altfel îmi
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai mult Din când în când, pe nepusămasă, mă năpădeșterâsul.Totul e gri, muncitoriitrec posomorâțica întotdeauna,pe frunzele de nuc se citește lehamitea,unele păsări triluiesc tropare,altele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
prietenii toți pe stradă, Cotrobăiam ulițele, mergeam la scăldat tragand-o de lanț pe Fetiță, cățelușă mea bătrână cât veacul. Mă cătarăm în copaci, furând cireșe și gutui în pârga, Alergând de vecinul Stan sau paznicul livezii Care ma amenință ocărând cu bâtul lui lung cât nasul lui Pinochio când mintea. Făceam din fiecare dimineață primăvară, Zburăm cu păsările, aleargam, trup ușor, fără griji, Făceam coroane de flori furate din grădini și cimitirul din sat, Zburdam pe străzi cu miresmele lor
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]
-
dintr-o lege instituită aparent de Dumnezeu și prezența în Regulamentul organic din Moldova (1835) care spunea că „Robul nu este un om”. Iată textul în cauză al părintelui Cleopa: „Dar eu dacă va veni unul de două ori, îl ocărăsc: „Fugi de aici, ca ți-am mai dat!” Vin țigani de ăștia. Și eu le spun: „Ia zi, măi, cum zic eu: «Cum nu-i rachița pom, așa nu-i țiganul om!»” Că ăștia cer mereu...Dar le dau câte ceva
PĂRINTELE CLEOPA A ZIS CĂ ȚIGANII NU-S OAMENI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367475_a_368804]
-
care a constituit sursa bibliografică autentică și de referință, în vederea elaborării acestui material, alcătuit din treisprezece paragrafe (obiecții sau observații): Prima observație Sunt unii oameni evlavioși care, neștiind Scripturile, atunci când văd un creștin împărtășindu-se frecvent , îl împiedică și îl ocărăsc, zicând că acest lucru este al preoților: "Dacă vrei să te cumineci frecvent, fă-te și tu preot!"Acestora le răspundem nu cu cuvintele noastre, ci cu cele ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Sinoade și ale Sfinților Dascăli ai Bisericii
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
pacea și chiar cei prigoniți din cauza dreptății pot fi fericiți cu adevărat. Și știți de ce? Deoarece au conștiința curată. Cum se poate avea? Doar acceptând jerfta Domnului Isus. Așadar, „Ferice va fi de voi, când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră. Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; că tot așa au prigonit pe proorocii care a fost înainte de voi", zice
DESPRE FERICIRE ŞI BUCURIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363702_a_365031]
-
de destul din toate, încât să te pot uita... Nici nu m-ai urât pe cât meritam, nu m-ai otrăvit pe deplin cu dulceața așteptării, nu mi-ai cerut prea mult din dorința mea de viață și nu m-ai ocărât pe cât meritam în fața ofului meu dedus din jocul cu tine... Avantajul e că nu mai ai nici un avantaj... Timbru demisec Să-ți spun, iubito, cum expediezi un suflet... sufletul meu, de exemplu: îl ții la naftalina vieții tale, preț de
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
ploicica, să ude pologul! Mătușa Anița, chiar și uncheșul se uitau urât la prorocirile lui. Chiar se repezeau la el să-l atingă cu coada greblei. Băiatul fugea mai încolo, unde nu contenea să cheme ploaia. De ciudă, uncheșul îl ocăra: - Să dea Domnul să nu se aleagă nimic de tine!... să rămâi pitic! Asta a fost odată, dar, în general, noi ajutam din toată inima pe uncheșul și mătușa. Și ei ne lăudau pentru hărnicie, ne mai dădeau câte un
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
neghina n-o căta. Butoiul cu păcate nu-l da la mort de-a dura, Că s-ar putea întoarce chiar împotriva ta. În sfântul purgatoriu, e timp de chinuire, Pe-acel ce stă la Vamă e trist să-l ocărăști. Să știe toată lumea, de la Hristos cetire: Pe cel ce pleacă-n ceruri, n-ai voie să-l urăști. REPLICĂ LA O POEZIE SCRISĂ DE UN PRIETEN Referință Bibliografică: PE CEL CE PLEACĂ-N CERURI, N-AI VOIE SĂ-L URĂȘTI
PE CEL CE PLEACĂ-N CERURI, N-AI VOIE SĂ-L URĂȘTI. de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365608_a_366937]
-
după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL 1Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al porții larg deschise
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni.Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia.... XXIII. AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎȚI ESTE FOAME!, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1128 din 01
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
vestești venirea adevăratului Mântuitor. Iar când Acesta vine, mesajul pe care îl primești în public să fie: „Vai de voi, creștini fățarnici!” Luca 11:44. â Doar prin harul lui Dumnezeu nu vom răspunde ca cei din primul secol „Ne ocărăști!” Luca 11:45. Subiectul este foarte delicat, căci mult mai ușor găsești oameni precum Levi Matei, Zacheu sau Maria Magdalena, oameni pierduți care să se recunoască drept păcătoși ce au nevoie de mântuire, decât creștini devotați religiei, corecți din punct
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]