1,044 matches
-
cel de moarte înviat-ai ca Iisus! Lanțul sclavului de veacuri azi îl scuturi la pământ, / Iar dușmanii tăi ca pleava umblă-acum bătuți de vânt. Cei ce-au vrut ca să-ți răpească legea ta și graiul tău / Au ajuns de-ocara lumii sub blăstămul cel mai rău. / Neam român, ridică-ți glasul, căci și cerul și pământul / Vreau acum să te-asculte, să-ți audă azi cuvântul. În cetatea cea străbună, ridicată de Traian, / Azi se-nalță a doua oară falnic
Agenda2004-48-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283086_a_284415]
-
Cu mingi de polo sibiline", vechile retorici: "Că doi copii cu ochi diamantini / Blagosloviți nespus de ursitoare / Noi ne jucăm - ții minte? - Printre crini / Cu al contelui cuțit de vînătoare". Uneori accentele se îngroașă, limbajul se învîrtoșează, punînd în drepturi ocara bășcălioasa de tip villonesc: Rămîne ea: o matracuca beata / Trăgînd aghiose-n lege pe crivat / Încît tu ieși din rînza-i descuiata / Borît sau pe sub coadă emanat". Fără îndoială adevăratul magistru de la care Soviany a invatat nu numai meserie, dar l-a
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
acum trei sute de ani și ceva, ei care au sau avură și ei limba ascuțită și pe care nimeni nu i-au întrecut și încă nu-i întrece în spurcăciuni de tot soiul, în beștelirea dușmanului și în cuventele de ocara cu mult meșteșug lipite între ele și azvîrlite cu scuipături groase pa obrazul evenimentelor, ca și al mărimilor de tot fielul. Slobod la gură că Radu Popescu și mai scuipaci în obrazele contimporanilor hoți ori stricăți, mai rar. Degeaba răsfoim
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
caftanul lu Vodă de ședea și bărbuta-si pieptăna, cînd al lui Radu, dar Vasilica, numai cu miericica-n gură zicea... (indescifrabil)... Pa al Popescului, Radu, la mamii, din contră cu peana să spurcata da obiceiu, da^acuma bine curățita da ocări și dă alte lipiciuri urît mirositoare, - scria, pa dreptului drept, măcar că summitul americănesc abea termenat era un mare, mare prochimen... Da^ el punea slova ase: "...Deci au purces cu toții spre București și cu pompă frumoasă au intrat în București în
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
la adresa românilor din Munții Apuseni, prezentați în primitivismul unor porniri instinctuale: După mostrele citate îmi va da dreptate orișice om nepreocupat că ar fi zadarnic a-și încerca clasarea d-lui Lengyel Sandor în vreo direcție literară. Direcția lui este ocara, școala lui neadevărul. Asemenea dreptate îmi va da orice om cu cea mai rudimentara judecată literară, că mare neadevăr a grăit și precuvântătorul, dl. Iakab Odon, când a introdus această tristă aparițiune literară cu cuvintele, - cel puțin pline de bonomie
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
mulțimea din hanuri... Numărul paraziților este acolo infinit. Actori, măscărici, băieți efeminați, mauri lingușitori, efebi, pederaști, fete care cîntă și dansează, șarlatani, dansatoare din buric, vrăjitori, șantajiști, noctambuli, magicieni, pantomimi, cerșetori: aceasta e lumea care umple casele." Vorbele acestea de ocara, dar totuși mai curînd ispititoare pentru un om al veacului nostru, sedus lesne de diversitate și pitoresc, îi aparțin lui Richard de Devizes, un călugăr din Winchester de la sfîrșitul secolului al XII lea. Locul blestemat dar atît de fascinant despre
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
îngăduite de către Stat, căci soluționarea destinelor omenești, judecată definitivă asupra persoanei nu-i poate reveni Statului sub nici o formă, viața omului neaparținînd decît lui Dumnezeu. Pedeapsă cu moartea este, ca și orice altă ucidere, o ofensă adusă lui Dumnezeu, o ocara împotriva Providenței divine"15) (sublinierea îmi aparține)... Și tot așa, din citat în citat, adeseori pe sărite, binevoitorul cititor se lămurește în cele din urmă și asupra celorlalte idei creștine ale lui Dostoievski: binele, iubirea, pedeapsa, iertarea, libertatea ș.a.m.
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
numai simpla alunecare a acestui cuvânt în obrazul unui om este în stare să-i desfigureze fizionomia minții. Cuvintele interzise orientează greșit sau dezorientează. Deci, trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lauda, nici ocara din ele. Cuvintele sunt ființe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Și fiindcă sunt ființe vii, viață din viață, pe cel care le-a creat ele-l însoțesc până la judecata de apoi, ca niște copii ai
Cuvinte INTERZISE, ARSENIE BOCA. Ce nu ar trebui să spui NICIODATĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25374_a_26699]
-
ce pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcurărașul din Miorița ar fi pus mîna pe ciomag și le-ar fi dat două la mir verișanilor săi ce voiau, în amurg de soare, să-l omoare! Ce destin de ocară ar fi avut ciobănașul mioritic dacă ar fi rămas în viață!". Sau o precipitată înșiruire de opere ultragiate, doar-doar s-ar prinde în ilustrul șirag și propria-i producție: Există deci destine și destine: destinele unor biografii, destinele autorilor și
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
gândesc maximum pentru ei și familiile lor! În rest, praful și pulberea să se aleagă de "țărișoara" pe care, altminteri, o căinează ori de câte ori au prilejul. Că profesorii sunt plătiți mizerabil, că a fi dascăl a ajuns astăzi o vorbă de ocară (mai ceva decât aceea de hingher sau de mardeiaș) ține de tragedia acestei țări cu ambiții paranoice în teorie și nule în practică. Scrisoarea îndurerată a profesorului Ion Bulei, publicată acum două săptămâni în "România literară", confirmă - de parcă ar mai
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
în general "persoane discriminate negativ din punct de vedere social (negrese, țigănci, evreice etc.) sînt discriminate pozitiv din punct de vedere sexual". Dar pentru că "nu se cade pravoslavnicului să se împreune cu femeia eretică", însurătoarea cu o jidoavcă era "de ocară" în comunitatea tradițională. De aici potențialul dramatic al unei astfel de iubiri, o dramă persistentă de altfel, pentru că printr-un (incredibil!) decret din 1940 se stabilea categoric: "căsătoriile între evrei și români de sînge sînt oprite". Și totuși, "s-a
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat, dar imposibil de plasat cu precizie. E nostalgia devenită cuvînt de ocară, pe care îl aruncăm în obrazul celor care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Dar e și nostalgia celor convinși că în perioada interbelică Bucureștiul era Paris iar Iașul, Viena. În cuvintele lui Boym, e dorul după
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
și au trimis-o împăratului Constanțiu, în care, printre altele, precizau: (...) rugăm stăruitor bunătatea ta să primești cu auzul ascuțit (atenție) și cu privirea liniștită (bunăvoință) pe delegații noștri și să nu lași nicidecum să se introducă ceva nou spre ocara celor ce au murit, ci să ne îngădui să rămânem cu cele stabilite și legiferate de către strămoșii noștri, care, am putea spune că au făcut toate cu chibzuință, cu înțelepciune și cu ajutorul Duhului Sfânt 28. Tot în acest sens, 23
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
plus, cvasi-omonimia sonoră a lui Muie cu Muiuț, protagonistul din 69, romanul lui Ionuț Chiva, ar fi putut fi evitată. La fel și insistența grosolană pe seducătoarea, nevinovata și delicata muie (cu gândul la Alessandro Baricco, firește!) ajunsă perversiune și ocară absolută în orice ceartă. În câteva cuvinte, proza lui Petre Barbu e aluvionară la modul "noroios" și "frumusețile" se amână precum unui alchimist frenetic dar pripit. Blazare este o încercare cam haotică de parabolă în care se amestecă toate ingredientele
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
sărăcăcios poartă prinse în bolduri anunțuri de mică publicitate, afișe și fițuici de tot felul (există aici o asemănare cu personajul-pescar dintr-o povestire inclusă într-un articol mai vechi numit Despre scriitori); copiii îl ațâță, maturii îl acoperă cu ocări: "Golgota lui Bikinski era asfaltul." Bikinski, pictorul de icoane care printre atâta vorbărie în dodii mai scapă și câte o vorbă cu tâlc, ar putea face figura unei rude mai sărace cu duhul a lui Zacharias Lichter sau întruparea stradal-mioritică
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
să se lumineze unul pe altul (...). " Ei luară hotărîrea să aștearnă pe hîrtie întrebările și răspunsurile, pe care apoi le-au tipărit amîndoi în anul 1687. A fost, poate, cea dintîi dispută între doi teologi în care nu se aruncară ocări, dimpotrivă amîndoi adversarii purtîndu-se unul față de celălalt cu tot respectul. "Limborch respinge spusele marelui și ilustrului evreu, care, la rîndul său respinge formulele marelui și ilustrului creștin. Orobio nu vorbește niciodată de Isus Cristos decît cu cea mai mare grijă
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
efortul de a deprinde un instrument muzical, ori de a picta cu migală un tablou, știind totuși că rezultatul nu va fi nimic altceva decît o modestă performanță de amator? Pentru ambițiosul om al veacului 21, amatorismul este cuvînt de ocară: stigmatul neputinței de a deveni profesionist. Dar tocmai această ambiție ne privează, din păcate, de bucuriile pe care amatorismul le furniza omului de veac 18, să zicem, pentru care o serată muzicală în propriul cămin, înconjurat de familie și prieteni
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
de lacrimile pocăinței, de rugăciune, de îndepărtarea de tot ceea ce este dăunător vieții noastre, în general. Să gândim, să simțim și să voim numai ceea ce este vrednic de numele de creștin! Să nu mai iasă din gura noastră cuvinte de ocară, de clevetire, de jignire și mai cu seamă înjurături! Să trăim deplin, cu toată ființa noastră, virtuțile creștine pe care ni le recomandă Biserica! preot HORIA ȚÂRU loto-prono Lista privind valoarea unitară a câștigurilor la: PRONOSPORT din 2 martie 2003
Agenda2003-10-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280773_a_282102]
-
toți plăcut surprinși, neavând de unde să știe cum de cunosc atâtea versuri pe dinafară. Mă uitam și la Șefu, care zâmbea fericit ținând tira cu mine, căci el cunoștea toată tărășenia. E Român oricum. Jupânul e român? Vai moșule ce ocară. El e lup, strigoi sau fiară Dar numai Român nu este că mult mai Român sunt eu. Nu căta că este searbăd și pârlit obrazul meu Că și pâinea de secară, este neagră, dar hrănește. Că nici noaptea nu e
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
de miliție, tăietorul de lemne s-a speriat de moarte. I-ar fi dat babei slănina înapoi, dar n-o mai avea pentru că o mîncase. Cu greu a convins-o pe bătrînă să nu mai umple satul cu vorbe de ocara. Ca s-o potolească, a muncit trei zile în ograda ei fără bani, mîncare sau băutură. Și-a răscumpărat onoarea cu trei zile de truda neplătită. După o vreme însă, bătrînă a început să-l amenințe din nou: mă, hoțule
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
de cinism și răutate a unor oameni sunt vizibile. Și-mi vin în minte versurile lui Eminescu care se pliază perfect acestei categorii de oameni-politicieni : „Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,/ Prea făcurăti neamul nostru de rușine și ocară,/ Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,/ Ca să nu s-arate - odată ce sunteți - niște mișei!/ Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea ? e-o nerozie; Geniul ? o nefericire”. Civilizația românească a fost una idealistă, inclinată
Reflecţii : Bunătatea vs. rãutate [Corola-blog/BlogPost/92687_a_93979]
-
asta atât de mare de expresivitate a limbii, cu prețul de a jigni sensibilități? Păi, haideți, de exemplu, să vă arăt un fragment din “Povestea pulei” a lui Creangă, rescris de mine în termeni călduți și dulcegi, ca reacție la ocările unor oameni jigniți de orice cuvânt nefolosibil la pension. Mă autocitez, așadar, ca să nu vă mai trimit la articolul cu pricina: Am scris acum câteva zile o scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar, care a provocat stări de leșin câtorva cititori
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
spre noi privește. Sosit-a sol de Paște,în pragul ctitoriei, Foc viu ne e speranța, el spre altar pășește. Emoția străbate prin trup, întreaga țară. El s-a întors acasă, în strămoșeasca vatră. Purtat-a cu obidă, decenii de ocară. Însă astăzi, în genunchi sărută sfânta piatră. Deschis îi este drumul,spre a țării capitală, Unde-n triumf străbate un fluviu omenesc. Cu flori și cu urale, erupția stradală Cuprinde cu a ei lavă, pământul românesc. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică
CHEMAREA NEAMULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383700_a_385029]
-
și viața Iarăși— traiul fericit Să ne umple nouă fața Căci în dragostea de mamă Domnul Isus ne-a cuprins Ne-a luat credința-n seamă Să fim crinul nou deschis Și doar El a suferit Pus pe crucea de ocară Noi atunci l-am țintuit Prin păcat și fire amară Ca o mamă ne-a luat Atunci Domnul pe-a Lui brațe Și iubirea Lui ne-a dat Harul Lui să ne înalțe Precum crinii în grădină În lumină să
O MAMĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378136_a_379465]
-
Prin iubirea-i nepătrunsă Hristos totul cunoștea Cum avea atunci să moară Căci prin Duhul El vedea A păcatului povoară După cum în ascultare Viața-ntreagă a trăit Tot așa prin moarte are Lucruri mari de-nfăptuit Osândit fiind la moarte El ocara trebuia Singur Însuși să o poarte Călcând pe Ființa Sa Și disprețul omenirii Ce era atât de amar L-a luat Domnul iubirii Purtând crucea pe Calvar Mai avea de-nfăptuit O lucrare sus pe cruce Isus Domnul răstignit Mai ”nainte
BIRUINȚA ASUPRA MORȚII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378146_a_379475]