58 matches
-
Biserica Ortodoxă Georgiană să accepte regulile sinodice ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Accentul pus la nivel oficial pe naționalismul rusesc a contribuit la deschiderea unei dezbateri asupra locului Rusiei în lume, sensului istoriei și a viitorului țării. Un grup, cel al "occidentaliștilor", credeau că Rusia a rămas înapoiată și primitivă și nu poate progresa decât printr-un proces mai amplu de europenizare. Alt grup, cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
credeau că Rusia a rămas înapoiată și primitivă și nu poate progresa decât printr-un proces mai amplu de europenizare. Alt grup, cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile occidentaliștilor și pentru cultura și obiceiurile vesticilor. Slavofilii considerau filozofia slaviilor ca sursă de plenitudine în Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul vestic. Unii dintre ei considerau că obștea sătească rusă oferea o alternativă atractivă la capitalismul ioccidental
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
mulți cetățeni ruși se simțeau imigranți în propria țară. Pe de altă parte, rușii care au supraviețuit reformelor, sau care au prosperat își bat joc de nostalgici. Pe ansamblu, dincolo de toate schimbările politice, rușii sunt divizați între tendințele culturale ale "occidentaliștilor", "slavofililor" sau "euroasiaticilor", deși este încă prea devreme să se spună că ar fi vorba de niște mișcări oficiale sau să se prezică care va fi tendință dominantă de mâine. În zilele noastre, se pare că s-a ajuns la
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală. De asemenea, George Călinescu a fost un strălucit critic literar și un scriitor complex, autor al monumentalei „Istorii a literaturii române, de la origini până în prezent”. Începutul secolului al XX
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
capitalismului global în termenii unei întoarceri la Europa sau la normalitate, după un lung hiatus comunist. Alăturarea aceasta aparent spontană între Europa (a se citi Occident) și normă reprezintă una din cheile de boltă ale agresiunii epistemice mascate în discursul occidentalist (care nu concepe decât o singură civilizație și o singură modernitate). Dar ea suprinde atunci când e auzită venind de pe buzele unui intelectual din Est. De ce oare de atâta vreme grupuri de intelectuali tot atât de variați ca zapadnikii ruși, socialiști ca Dimitrov
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
numita sălbăticie a primitivului, despotismul oriental, ș.a., științele Europei au redus la tăcere, au ridiculizat și au muzeificat expresia teoretică a Celuilalt, ca și cum Celălalt n-ar fi în stare să gândească autonom fără patronajul stăpânului alb. Prin asemenea artificii, discursul occidentalist - discursul despre supremația Occidentului față de restul regiunilor de pe glob - și-a consolidat locul privilegiat din care-și enunță, adică preamărește, singularitatea, reducând rasismul, comerțul cu sclavi, exploatarea asimetrică a resurselor pe glob, colonialismul, la simple excepții de la regula de aur
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
paravan pentru adevărații cârmuitori: mama sa, frumoasa împărăteasă-regentă Maria de Antiochia, și favoritul acesteia, protosebastosul Alexie Comnenul, nepotul basileului defunct. Potrivit mărturiei lui Niketas Choniates, domnia tânărului împărat, care avea nevoie de educatori și dădace, prezenta un tablou puțin îmbucurător: "Occidentaliștii" Maria și Alexie protosebastul nu știau măsura în simpatiile lor politice și, prin favorizarea străinilor în dauna intereselor Bizanțului, provocau mânia legitimă a acelei părți a societății, care era în stare să judece. În fruntea opoziției din capitală se aflau
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
în august 1143, a fost încoronat de noul patriarh Mihail al II-lea Courcouas. Câteva zile mai târziu, când nu mai avea de ce să se teamă, Manuel a ordonat eliberarea fratelui său, poziția sa fiind asigurată. Manuel I era un "occidentalist" declarat, la caracter și la deprinderi semăna mai degrabă cu un cavaler decât cu un basileu grec. Amator de ospețe vesele, de turniruri și de muzică, gurmand și cavaler galant, el părea, pentru cei care îl cunoșteau superficial, un petrecăreț
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]