469 matches
-
cel Mare, fiul său Radu Voievod, zice: «Cu râvnă către Dumnezeu, Domnul meu, îndemnat fiind de sfânta și de viață făcătoare Troiță, am dat această cinstită poruncă după noblețea inimii mele și am întărit și am împuternicit ca să fie de ocină si de ohabă mănăstirii Nucet, mormântul părintelui meu, și spre veșnica lui pomenire... toate bălțile, începând de la săpatul pe Dunăre, până la Gura Ialomiței», proprietăți ale Nucetului pe Olt, adică la Mănăstirea Cozia. Voivodul Mircea cel Mare a murit la 31
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
începu să-și verse amaru’ ce-l ardea la inimă. Îi spuse boierului că merge la Vodă, la Ieș, să-i facă dreptate într-o pricină cu un corb de boier de prin părțile lui, cu care se judeca pentru ocina părintească. Îi arătă traista ticsită cu hârțoage și cu peceți domnești din vechime și se jură în fața boierului că, dacă nici Vodă nu-i face dreptate, se lasă lehamite. Dar îl va pofti pe mai marele Țării, ca să-și verse
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
de veste Măriei-Tale ... MIRCEA CEL BĂTRÂN Aaa, ești cetașul Volbură din Corbenii din Vale!? 12 CETAȘUL VOLBURĂ Da, am luptat la Rovine sub Căpitanul de Făgăraș Avram Bivol! Viteaz ostaș! Când ohabnicii olteni le tremurau degetele mâinilor La gândul cotropirii ocinelor. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Așezându-se pe marginea patului. ) . Atunci au luptat vitejește printre smârcuri Arcași de Loviștea, ai lui Constantin Spulber, răslețiți în pâlcuri . Au sprijinit din dreapta călărimea domnească A lui Radu Alună, a căror faptă vitejească Era ca fiecare
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
trădarea și dacă plec Curând am să mă întorc și-am să-l petrec. Nu pentru scaunul domnesc, el nu mă ține, Dar pentru țară și al ei bine! Pentru voi mă voi întoarce, Pentru acest pământ îndurător ce...tace, Ocina să cunoască numai pace. Hei! Ce ziceți, monăstirea o vom ridica? Spune meșter Niculai părerea ta! Se lasă liniștea. Meșterii se privesc. MEȘTERUL NICULAI ( Înaintând un pas, emoționat, având cușma în mână. Dorința e poruncă, Măria -Ta! ( După o pauză
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
răspuns în cazu-ăsta, la obrăznicătură? îi stoarse mintea o-ntrebare, credea el, Gheorghe, acum la timp și potrivită, ca să nu fie luat din nou la bani mărunți și doamne-păzește. -Fie la voi, acolo, d'alde d-astea și nu-n ocina noastră! A zâmbit nedumerit dar baremi i-am făcut-o!... - Mi-ai luat o cheatră dă pă inimă, vere Niță, conchise fericit Panacoadă și-i dădu un chiot Mării lui să-i spună dezlegarea și cheia atâtor nopți de chin
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
a elevilor mulțumirile “de la toți” sătenii, iar din partea boierului Barbu Pârâianu a primit “în dar” un inel de argint și o rublă. Acest Barbu Pârâianu era urmașul lui Stanciu Pârâianu cel căruia, în 18 martie 1633, Matei Basarab îi întărea” ocină în Băești.” Lucrurile nu sunt așa de clare în ce-l privește pe Hamza banul din Obislave, sfetnic domnesc între anii 1512 - 1535. Și acest lucru trebuie lămurit. Poate într-o ediție viitoare. Nu este clar despre care Obislav este
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
monografiei localității respective, Hamza banul, este de fel din vechiul sat Obislave, azi Grozăvești. Într-un document emis la 23 iulie 1571 ( sau 1574 - anul este rupt în document ), de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea ce întărește Mânăstirii Glavacioc, ocină în Obislav în urma unei judecăți ” ca să-i fie satul Obislav, cât a fost partea lui Hamza ban. Pentru că a fost dedina lui, însă l-a dat și l-a închinat însăși jupânița lui Hamza ban, anume Stanca de a ei
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
scara spre cer pe care în semn de eternitate, ți-o voi crucifica deasupra inimi până când rotundul va fi împlinit. Iar neamul învolburând cântul în toate miresmele înfloririlor, îngemânând dor cu dor din toate înfăptuirile, va ști izbăvi firea din ocinele de soarte. Te port în sufletul meu, acolo unde este leagănul tuturor întrupărilor, dorindu-te într-o nouă primăvară de suflet cuminte. 24 Făurar 2012 Referință Bibliografică: Dragobete- farmec / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 419, Anul II
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
desemnat lotul aflat în stăpânire individuală a fiecărei familii. Termenul de „moș” a fost dublat de cel de „bătrân” cu același sens provenit din latinescul „veteranus”. După invazia slavilor din secolul al VI-lea în limbă au intrat cuvintele slave: „ocină”, „dedină”, „baștină” cu sensul de proprietate ereditară și cuvântul „megieș” cu sensul de proprietar, membru al obștii. În proprietate devălmașă se aflau pădurile, pășunile, iazurile, livezile. Câmpul de cultură însă se afla în stăpânire individuală fiind împărțit în loturi, atribuite
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
rostind acestea, se întoarse în peșteră, închizând porțile peste care se așternură păduri și tufișuri și nimeni nu mai cunoscu locul prin care au ieșit. Și , zice povestea, toți cei salvați s-au întors în vale și și-au făcut ocini pe care le-au lăsat urmașilor lor care trăiesc și astăzi prin aceste locuri, mândrindu-se cu numele de comăneșteni, urmași a lui Comanus cel Bun. Timpul a trecut, dar amintirea Tarnitei a rămas vie în aceste locuri și, de
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
stăpân peste munți și poiene. Cu ochi înlăcrimați ca de om, legați de nemărginire, Lupii îl invidiau, urmărindu-l cu privirea lor ruginie. Falnic ca un brad, stătea zi și noapte de strajă la cetate Nimeni nu cuteza să atace ocina și cetatea din ape. Împărțea hrana celor slabi și mici, rămânând flămând Dar tocmai pentru bunătatea lui mare lupii l-au osândit. Obosit de lupte, singur, în noaptea cu lună adormind Lupii l-au atacat din umbră, lăsându-l în
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
la Școală Normală „Ioan Oteteleșanu” din comuna Măgurele, la câțiva kilometri de la periferia Bucureștiului spre Șoseaua Alexandriei. Această comună, Măgurele, păstrătoarea unor comori de amintiri, are un trecut istoric remarcabil. Ea apare în documente între anii 1551 și 1625 că „ocina domneasca”, iar în zilele de acum se bucură de faima comunei capitala a fizicii atomice românești. Într-o vreme, aceasta comună și împrejurimile ei au fost moșia de zestre a Doamnei Stâncă. Mihai Vodă-Viteazul și-a așezat aici tabăra înaintea
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat este locuit, lucrat și, într-o anumită măsură, stăpânit de ceata de neam care alcătuiește o comunitate de muncă și o unitate socială. Folosirea teritoriului de către ceata de neam a satului (moșneni, răzeși, frați de ocină) este complexă: sunt părți individuale care aparțin unor familii, cum este casa cu curtea ei, livezile și pometurile, curăturile. Alte părți ale pământului obștei sunt folosite în comun: pădurea, pășunile, apele. La obștile sătești (țărănești) mai evoluate se disting părți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de sub a noastră mână și întărite de A NOASTRĂ credință. Moșiile și ocnele domnești vor fi ocârmuite de preaînalțata, noastră Doamnă - însă moșia Breuții, cu marginile între apa Sucevei și Siretului, dăruim-o Mănăstirei dintr-un Lemn, dreaptă și neatinsă ocină a ei să fie spre pomenirea sufletului nostru și a sufletelor adormiților întru Dumnezeu strămoși. Și spre întărirea acestora aducem credința noastră și Doamnei noastre și a fiului Bogdan-Dragoș Voievoda și a credincios boiariului nostru Mihnea Sânger Hatman și ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lupu se va întemeia tocmai pe ascendența și - ne spune Miron Costin - pe statutul lui social excelent: „[...] știindú Vasilie-vodă pre tată-sau, Dumitrașcu-logofătul, la atâté domnii boieriŭ vestitŭ, cu orice întemeiate, care nici o casă aicea în țară moșii ca acéle, ocine, sate, curți n-au avut”), a optat pentru această manieră haiducească (răpirea dezvoltase în Franța veacului al XI-lea o adevărată industrie cu rezultate interesante și avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „răpite”) de a-și procura soția. L-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu sunt grevate de datorii („ce am și de la tatăl mieu, Dumnedzămi-l pomenească, și de la înma mea (și nice sânt dator nemănui nice un ban”), le lasă soției sale. „Iar printr-ace’ia, eu las, după datul sufletului mieu, câte ocine am și eu și câtă agonisită am eu și bucate, toate să fie giupânesei mele, Antemiei...”. La fel, câțiva ani mai târziu, prin 1635, medelniceul Simion Gheuca lasă „de bună voie” „giupânesii” sale, „Maricăi, cu partea mea din bucate și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lor”, consfințind deciziile luate de logofătul Balaur și de soția sa Ana. Câteva decenii mai târziu, la 8 iunie 1580, Mihnea Turcitul întărea („am văzut Domnia Mea și am citit și cartea răposatului părinte al Domniei Mele la Alexandru voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii din Cocorăști și din Văcărești și casele și viile câte sunt și toate averile și sculele și țiganii care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1580, Mihnea Turcitul întărea („am văzut Domnia Mea și am citit și cartea răposatului părinte al Domniei Mele la Alexandru voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii din Cocorăști și din Văcărești și casele și viile câte sunt și toate averile și sculele și țiganii care-i va avea bărbatul ei, Danciul”, „pentru că i le-a dat Dansiul însuși înainte de moartea lui”). La fel, Vasile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
peste toate averile lui Badea”. Pilda era molipsitoare (în Transilvania se întâmpla la fel) și pentru straturile mai de jos ale lumii românești. Cât va rămâne necăsătorită, Stana, văduva unui „popă Pătru”, urma să fie volnică cu „toate averile și ocinele și casele” bărbatului ei. Apariția unui nou soț îi diminua sensibil moștenirea. Nu erau prea rare nici situațiile în care soții își pedepseau reciproc o eventuală recăsătorire după dispariția unuia dintre ei. O recăsătorire anula, de pildă, „înfrățirea” pe avere
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu, dăruiau - împreună cu nepoții lor - Mănăstirii Tismana trei ocine, „cum au lăsat ei cu al lor cuvânt”), să achite debitele rămase neacoperite de aceștia (vom vorbi despre această „datorie” ceva mai jos) și, frecvent, să răspundă (dramatic, tragic uneori) pentru unele acte ale foștilor soți. Marii boieri își făceau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu telegarii de 120 de ughi, care fac peste 320 de ughi”), îi dăruia satul Florești cu toți rumânii. Cadoul întrecea în valoare lucrurile făgăduite. Ca urmare, cumnatul său îi dădea înapoi 100 de ughi. în zestrele date fetelor intrau ocini, sate, vii etc., de regulă cumpărate (Vlad Voievod Călugărul a cumpărat pentru sora sa Cristiana o jumătate de sat; un Radul al Colții achiziționase, în 1556, mai multe moșii, pe care le-a dat „jupânesii lui Dobromir, marele vistier” ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sa Cristiana o jumătate de sat; un Radul al Colții achiziționase, în 1556, mai multe moșii, pe care le-a dat „jupânesii lui Dobromir, marele vistier” ca zestre; un act din iunie 1632 arată că i se întăreau comisului Corvin ocinele din Făureni și Ruseni, zestre dată de Dumitra Gheuca, socrul său, căruia proprietățile îi fuseseră „dreaptă cumpărătură” etc.) și pentru a nu împuțina patrimoniul familial (deși unele „cumpărături” mai vechi puteau fi integrate în acest patrimoniu), rezervat de obicei moștenitorilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apoi, când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache banul, iar soția lui Maria băneasa a tras multă nevoie și pâră...”; într-un hrisov din 1641, prin care Matei Basarab îi întărea Stancăi, văduva spătarului Preda, ocinile și rumânii, Vodă arăta că a fost nevoie de intervenția Domniei - „[...] au venit în marele divan și s-au pârât, și judecându-i domnul împreună cu mitropolitul Theofil și cu toți dregătorii...” -, pentru că, „după moartea lui [a spătarului Preda, fiul lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lor avuseseră precauția să ceară, în timpul vieții, sprijinul Domnului sau dacă acest ajutor venea după moartea soțului, ca atunci când Mihai Viteazul, într-un act din 1 aprilie 1597, „dă doamna mea această poruncă a domniei mele [...] ca să-i fie de ocină [Stancăi din Bogdănești] partea lui Barbul, soțul ei, pentru că îi sânt ocine și dedine”) ori nu de Domnie, urmând - adică - drumul unor lungi și complicate procese. Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca - prin 1717 - să recupereze o parte din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]