268 matches
-
decundă și de până să ușoară pentru a-și câștiga existența: multă vreme el este cel mai citit și mai tipărit scriitor portughez. Ultimii ani petrecuți la ferma dn Sân Miguel de Ceide sunt un lung și extenuant martiriu de ocnaș al literelor, obligat să scrie într-una pentru a se întreține. În cele din urmă orbește și se sinucide. În foarte vastă să opera se pot discerne mai multe serii, care uneori se încrucișează și se confundă: romanul-foileton ("Mistérios de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
fapte penale. În secolul al XVII-lea, în cadrul ocnelor de sare se deosebesc două categorii de muncitori: -muncitorii liberi: ocolașii (refetașii-muncitori împroprietăriți, cu drepturi ce reveneau oricărui slujitor al statului) și șalgăii (muncitori mineri secui veniți de dincolo de carpați); -criminalii -„ocnașii” care erau condamnați la muncă pentru grave delicte. Din cauza adâncimii mari accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
și șalgăii (muncitori mineri secui veniți de dincolo de carpați); -criminalii -„ocnașii” care erau condamnați la muncă pentru grave delicte. Din cauza adâncimii mari accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra sănătății deținuților, lucru demonstrat În afișul adresat de domnitorul Grigore Ghica către Consiliul Administrativ al Moldovei. Domnitorul Grigore Ghica a a fost impresionat de soarta nenorociților care
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
de Groapă Ocnei, care va sluji de adăpost vinovaților în vreme de noapte", prin Opisul domnesc nr.46 din 3 iulie 1851. Edificiul, terminat În 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trăinicie și dotări și a fost denumit „Castelul ocnașilor”. Acest castel compus din parter și un etaj, prevăzut cu subsol cu două beciuri, construit cu pereți din piatră, se menține și în zilele noastre, fiind utilizat ca pavilion administrativ și de comandă la parter, iar la etaj sunt spații
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
urmărește destinul orfanului Pip, nepot al unui fierar, care vine la Londra cu visul de a deveni gentleman. Averea, care îl ajută să acceadă în înalta societate, îi este dăruită lui Pip, fără ca acesta să știe adevărul, de către un fost ocnaș, pe care tânărul îl ajutase odată. Banii îi parvin printr-un avocat, Jaggers, care îi comunica faptul ca dorința protectorului bogat este ca “băiatul (Pip) să fie scos din viața pe care o duce și să fie educat pentru a
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
un gentleman. Într-un cuvânt, să fie educat ca un tânăr cu mari speranțe”. De la acest moment încolo, Pip își ignora prietenii săraci, iar comportamentul său este tot mai mult falsificat de prejudecățile timpului. La momentul adevărului, întâlnirea cu fostul ocnaș, Magwich, care îi dăruise banii, Pip este debusolat: “Sila pe care o simțeam - spune el - față de omul acesta, teama pe care mi-o trezea, scârba cu care mă chirceam de frica lui n-ar fi putut să fie mai mari
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
acesta, teama pe care mi-o trezea, scârba cu care mă chirceam de frica lui n-ar fi putut să fie mai mari dacă ar fi fost cea mai crudă fiară”. Consecințele sunt dezastruoase pentru tânărul care considera că banii ocnașului sunt “murdari”, renunță la avere și la “marile speranțe”. Până la urmă va găsi resursele interioare ca să depășească acest moment și să-și reconstruiască o situație onorabilă. Pe 2 decembrie 1867 are prima întâlnire cu cititorii în Statele Unite, la New York. Aceste
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
Ciulucul Mare și Ciulucul Mic, de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă pentru ostași, curieri poștali, negustori, ocnași. Aici se aflau câteva prăvălii, hanuri, cârciume și dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim nume mândre de șoimani - Toader Spătaru, Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
1979 INSCRIPȚIE ȘTEARSĂ Movila-ntre dealuri e ca un cauc de pământ sau ca o cocoașă verde de timp numai calu-ngropat-n ea poartă-n potcoavă semnele blestemului Totul stă-n picioare. Stăpânul a pierdut și a muncit ca ocnașul apoi a udat cu țuică iarba de alături să crească până la brâul calului. ISCĂLIREA CRUCILOR Timpul și-a pierdut memoria n-a mai lăsat în urmă decât ziua și noaptea ca la începutul lumii și-a iscălit anii în riduri
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
Seva o sprijin cu inima cu toate oasele rămase în galeria lumânărilor nici tămâia nu mai zboară până la ei Ah, vântul mucenic hain, cum ne pierde rugăciunea iar merii se hrănesc cu trupul nostru, pământ pentru păsările viitorului. august 1964 OCNAȘII Numai când muncesc, Morții par odihniți Precum ocnașii Ați văzut schelete de muzeu?! Așa,într-o corvoadă de sare Mi i-am imaginat eu. Munca lor era să oprească Vântul închinându-l cu gesturi tăiate Ca pe o planetă otrăvitoare
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
rămase în galeria lumânărilor nici tămâia nu mai zboară până la ei Ah, vântul mucenic hain, cum ne pierde rugăciunea iar merii se hrănesc cu trupul nostru, pământ pentru păsările viitorului. august 1964 OCNAȘII Numai când muncesc, Morții par odihniți Precum ocnașii Ați văzut schelete de muzeu?! Așa,într-o corvoadă de sare Mi i-am imaginat eu. Munca lor era să oprească Vântul închinându-l cu gesturi tăiate Ca pe o planetă otrăvitoare. El, hain Le umbla prin oase Căutându-le
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
onoarea guvernatorului de atunci al "Companiei Olandeze a Indiilor de Est". În anul 1770, insula a fost luată în stăpânire de James Cook, în numele Marii Britanii. În 1803, pe insulă, a fost întemeiată prima așezare europeană cu rol de colonie penitenciară. Ocnașii în cătușe erau puși să taie copaci, să muncească în minele de cărbune și în carierele de piatră și să construiască poduri și drumuri, fiindu-le, în acest timp, interzis să vorbească între ei. Cine încălca regulile era închis într-
Tasmania () [Corola-website/Science/306619_a_307948]
-
și Veler Doamne" (1933) al scriitorului român Victor Ion Popa. Rolurile principale au fost interpretate de Amza Pellea, Ernest Maftei, Gheorghe Dinică, Ioana Pavelescu, Sergiu Nicolaescu, Emmerich Schäffer, Mihai Mereuță, Aimée Iacobescu și Alexandru Dobrescu. Filmul relatează povestea unui fost ocnaș pe nume Manlache Preda, care se întoarce acasă după 12 ani: zece ani de ocnă, făcuți pentru că a participat la Răscoala din 1907, și doi ani de război. El este acuzat pe nedrept de uciderea boierului la care muncea, dar
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
ca soldat pe front în Primul Război Mondial. Comandantul său militar a fost ofițerul Tudor Marian (Sergiu Nicolaescu). În 1919, după sfârșitul războiului, Manlache este lăsat la vatră și se întoarce în satul natal după 12 ani de absență. Fostul ocnaș are părul albit înainte de vreme și trăsăturile feței înăsprite. În acest timp, soția sa (Elisabeta Jar-Rozorea) l-a părăsit și i-a vândut pământul boierului Leon Pârâianu (Emmerich Schäffer), al cărui unchi fusese omorât în timpul Răscoalei. Autoritățile locale îl întâmpină
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
-se de insistența jandarmului Ion (Gheorghe Dinică), țăranca Ruxandra (Ioana Pavelescu), fiica fostului răsculat Vasile Țigău mort în temniță și care era nemăritată deși avea vârsta de 25 de ani, îl roagă pe Manlache s-o ia de nevastă. Fostul ocnaș acceptă și cei doi trăiesc împreună. Nemulțumită de traiul monoton și de pustietatea în care trăiau la țară, boieroaica Magda Pârâianu (Aimée Iacobescu) încearcă să-l seducă fără succes pe Manlache și apoi își convinge soțul să plece împreună la
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
că a fost vândut și apoi își dă ultima suflare. Între timp, câinele dispăruse în ceața groasă, urmărindu-i pe criminali. Dorind să se răzbune, jandarmul Ion îi spune procurorului Marian (superiorul lui Manlache în războiul tocmai terminat) că fostul ocnaș este cel bănuit de uciderea lui Leon Pârâianu, urmele lui de bocanci fiind găsite lângă mort. Auzind că este bănuit de crimă, fostul ocnaș fuge, dar procurorul ordonă ca jandarmii să nu tragă și fugarul să fie prins viu pentru
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
răzbune, jandarmul Ion îi spune procurorului Marian (superiorul lui Manlache în războiul tocmai terminat) că fostul ocnaș este cel bănuit de uciderea lui Leon Pârâianu, urmele lui de bocanci fiind găsite lângă mort. Auzind că este bănuit de crimă, fostul ocnaș fuge, dar procurorul ordonă ca jandarmii să nu tragă și fugarul să fie prins viu pentru a putea fi interogat. El este adăpostit de bătrânul cantonier Petrache Sava (Ernest Maftei), de la care află că niște găzari trecuseră în zilele trecute
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
să închidă însă cât mai repede dosarul și să-l condamne pe Manlache. Pentru a da de urma fugarului, procurorul dispune arestarea lui moș Petrache. Acesta din urmă este eliberat de Manlache, iar cei doi fug prin mlaștina înghețată. Fostul ocnaș este rănit grav, iar moșul se duce după doctorii și este arestat din nou de jandarmi. Bătut cu sălbăticie, Petrache hotărăște să ia totul asupra sa și le spune procurorului și judecătorului că el l-a ucis pe conul Leon
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
sălbăticie, Petrache hotărăște să ia totul asupra sa și le spune procurorului și judecătorului că el l-a ucis pe conul Leon (pentru că acesta i-a batjocorit fata) și apoi pe Manlache, care ar fi amenințat că-l denunță. Fostul ocnaș reușise totuși să fugă și se adăpostise la stâna lui Bădin, aflată în munți, unde îl vizitează Ruxandra. El plănuiește să rămână acolo până în primăvară, când va încerca să-și facă dreptate. Aflat în închisoare, fostul cantonier este omorât în
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
considerat vinovat de crimă de către procuror, murise și el în urma mușcăturilor unui câine sălbăticit. Boieroaica Pârâianu găsise deja un înlocuitor pentru soțul ei, existând tot mai multe zvonuri că ea ar fi pus la cale asasinatul. Primăvara sosește, iar fostul ocnaș coboară în sat pentru a merge la mormântul Ruxandrei. În timp ce urca dealul, el este împușcat de la distanță de mai multe ori de către jandarmul Ion, care-l aștepta lângă biserică. Manlache reușește să ajungă cu ultimele puteri până la cruce și cade
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
din Bacău, părinții ei fiind Lazăr Cassvan și soția lui, Janeta Alter Con. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București. Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar", "Dimineața", "Scena", "Rampa", "Femeia", "Gazeta literară" și "Contemporanul". În perioada 1929-1933 a trimis rapoarte de presă la Paris. În 1933
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera "Nabucco", datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții. Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere, între altele "I Lombardi alla prima crociata" ("Lombarzii"), "Ernani", "I due Foscari", "Macbeth" și
Giuseppe Verdi () [Corola-website/Science/298031_a_299360]
-
în 1862, în timp ce se afla în exil. "" este considerat drept una dintre capodoperele umanității, precum și o adevărată frescă socială. Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuiește la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaș evadat, ce îi bate la ușă pentru a-i cere mâncare și adăpost. Fiind un om nespus de bun, de milostiv, ce își dădea mai toți banii săracilor și care nu putea refuza prilejul de a face o faptă bună
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
pentru a-i cere mâncare și adăpost. Fiind un om nespus de bun, de milostiv, ce își dădea mai toți banii săracilor și care nu putea refuza prilejul de a face o faptă bună, îl primește, spre marea uimire a ocnașului, care fusese refuzat de toată lumea. Știind bine că este un evadat căutat de poliție, episcopul îl cazează într-o cameră de unde ocnașul, pe nume Jean Valjean, fuge furând argintăria casei. Este prins de jandarmi și adus în fața domnului Bienvenu, care
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
și care nu putea refuza prilejul de a face o faptă bună, îl primește, spre marea uimire a ocnașului, care fusese refuzat de toată lumea. Știind bine că este un evadat căutat de poliție, episcopul îl cazează într-o cameră de unde ocnașul, pe nume Jean Valjean, fuge furând argintăria casei. Este prins de jandarmi și adus în fața domnului Bienvenu, care îl declară nevinovat și îi dăruiește și două sfeșnice de argint. Jean Valjean pleacă și se întâlnește pe drum cu micuțul Gervais
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]