242 matches
-
adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al tratativelor și al tratatului”— va spune marele istoric și patriot, academicianul Florin Constantiniu. Am prezentat pe larg, toate procedeele acestei ocultări, care au dus la validarea, ratificarea și promulgarea acestei forme capitularde a Tratatului cu Ucraina. „Pentru toate acestea, judecata istoriei va veni oricum, dar până atunci trebuie să-i judece justiția!” (Prof. dr. Vasile Gionea - membru de onoare al Academiei Române
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. TIBERIU TUDOR AUTORUL VOLUMULUI ,,TRATATUL CU UCRAINA – UN ACT DE TRĂDARE NAŢIONALĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341605_a_342934]
-
a-fi-în-lume. În ambele modele de reconstrucție, obiectul lor, umanul, aparține unei episteme (Foucault) în care discursul pornește de la cel care îl face posibil, de la om; dar, pentru fiecare, de la un "om" diferit de al celuilalt. Potrivit modelului construit de Heidegger, ocultarea "subiectului" discursului, mai bine-zis, a celui care poate pune întrebarea despre ființă (în fond, a Dasein-ului) înseamnă rătăcirea discursului însuși. Acest mesaj heideggerian menține trează reflecția (auto-reflecția), dar neagă rostul oricărui "umanism" care întrupează un model de antropologie filosofică; și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ne Împotrivim acestuia. „Despărțirile” de model sunt normale și pot să dea seama tocmai de forța și amploarea lucrării acestuia asupra noastră. Adevăratul model este cel ce ne trimite dincolo de el, cu ceva din el, pentru regăsirea naturii noastre intime. Ocultarea sau dispariția modelului anunță maturizarea noastră. Forța modelului stă În amplitudinea și adâncimea modelării. Un model ne-a format cu adevărat când nu mai avem nevoie de el, când ne putem descurca fără el, și, poate, atunci când noi Înșine am
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cultural prin Însăși selecția și fasonarea didactică În perspectiva accesibilității acestuia. Conținuturile culturale ale școlii nu sunt identice cu cele generate, sau cu care este obișnuită elita culturală. Cultura nu poate fi transferată În școală fără riscul unei minime banalizări, ocultări, falsificări. Cum remarcă un filosof al istoriei, A. Toynbee, „hrana intelectuală dată poporului sub formă educativă duce lipsă de vitamine și de savoare”. O altă problemă constă În aceea că educația se poate transforma Într-o simplă trambulină de resituare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
discutabilă. Trimite deseori la o realitate conceptuală mobilă, deschisă, improbabilă. Sensul său poate speria, de bună seamă, sau poate fi folosit În mod abuziv (de exemplu, „integrarea” copiilor rromi În școala de masă - subînțeles românească, care Înseamnă, de fapt, o ocultare a referințelor lor culturale, conducând, În ultimă instanță, la o asimilare). Trebuie spus că termenul de integrare poate fi corelat cu alți termeni din aceeași familie semantică, cu integral, cu Întreg, În sensul de ansamblu coeziv și unitar. Conținutul noțional
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de tip „romantic” și fulgurația deconstructivistă a metafizicii contemporane - toate acestea demostrează o nouă poziționare față de ceea ce presupune trecerea fulgerătoare a clipei. Timpul omului actual este din ce În ce mai „desfigurat”, parcelat și expus disipării. Experiența așteptării, a răgazului, a contemplării sau a ocultării duratei au intrat Într-o perioadă de recul. Credem că e nevoie de o educație pentru o raportare Înțeleaptă față de temporalitate, În cadrul căreia evenimențialul să se conexeze inteligent cu stabilul, rapiditatea analizelor să se concilieze cu ponderarea sintezelor, iar clipa
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o anumită haină sau am petrecut-o mai știu eu În ce locație exotică. Se prea poate ca nu toți să reușim să ne apropiem de sărbătoare prin „substanța” ei religioasă (din indiferență, din ignoranță, din necredință, din rea-credință), dar ocultarea acestui aspect conduce la o depreciere a sărbătorii Înseși, la o sărăcire sau pervertire subiectivă, prin atitudini strict formaliste, consumiste și materialiste. Sărbătoarea creștină Își are un duh al ei, de care ființa ar trebui să se lasă cuprinsă. Sărbătoarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mediu reușește să mențină și să consolideze valorile și conduitele convenționale, prin amploarea audienței sale reușește să cuprindă aproape toți membrii societății, prin realismul artificial de care beneficiază și care îi conferă o credibilitate mare și o capacitate neobișnuită de ocultare a realității, iar prin centralizarea producției și difuzării programelor facilitează standardizarea și uniformizarea reprezentărilor publicului (Drăgan, 1996). Aceste efecte observate de Grebner se pot extinde și chiar pot fi mai mari în cazul copiilor a căror capacitate de distingere a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nu r...mine totuși surd la Îngrijorarea populației, deoarece, nou... luni mai tîrziu, Consiliul de Miniștri al URSS-ului hoț...r...ște s... stopeze construirea barajului. Ins... contestația nu se limiteaz... la domeniul ecologic. Ea se extinde la falsificarea și ocultarea anumitor evenimente istorice de c...tre puterea sovietic.... În Letonia, tar... aflat... În fruntea luptei În acel an 1987, grupul Helsinki 86 sfideaz... autorit...țile printr-o serie de mitinguri cu succes tot mai mare: pe 14 iunie 1987, la
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ce anume se ocupă, nici ei înșiși, și nici ceilalți oameni cu privire la ei”. Există un dualism antropologic care se naște la Platon prin situarea opozitivă a artei inovatoare față de lumea socio-politică. Cunoașterea pe care o poate deține artistul este autolimitată. Ocultarea permanentă a sensului imaginii artistice este rezultatul lipsei de reguli sintactice precise. Atunci când se întâmplă să spună adevărul, artistul nu e decât un instrument inspirat al vocilor divine. El spune un adevăr care, de fapt, nu îi aparține. Or, lipsit
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a sensibilului. În lumea contemporană, iconoclasmul este deja desuet. Cartezianismul (cel care a asigurat triumful semnului asupra simbolului) este azi doar un caz particular al gândirii permisive (Vattimo, „pensiero debole”). Cu incontestabilă autoritate, Descartes și Pascal au contribuit la o ocultare (involuntară) a lui Platon. Platonismul implică recursul constant la o simbolistică, deci este structural, o filosofie „cu cifru”. Dacă preluăm conținutul acestei filosofii și trecem dialogurile lui Platon prin filtrul logicii aristotelice sau ale matematismului cartezian sacrificăm definitiv spiritul lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noi, a fost receptarea de către generația în plină formare a operei unor mari poeți ce fuseseră până atunci ignorați: Lucian Blaga și Ion Barbu. Prin absența lor din circulația publică a valorilor se produsese cu opera lor un fenomen de ocultare. Revenirea la lumină a operei acestor poeți a produs un adevărat impact asupra generației ce urma să se manifeste. (La aceasta trebuie să adăugăm și extraordinara urcare a cotei lui Bacovia.) Impactul acesta a avut un efect însemnat nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
cărora omul se construiește pe axa eu-sine, că el are nevoie de o recentralizare, că adevărata Împlinire a ființei constă Într-o retotalizare, că arta și cultura ar trebui să ofere un nou „drum spre centru”, În locul celui pierdut odată cu ocultarea comportamentului religios. Pentru a combate efectele schizomorfe ale societății contemporane, omul modern a elaborat - În filosofie, În antropologie, În psihologie, În literatură - diverse proiecte ale centrului și totalității persoanei. Acesta ar fi idealul a ceea ce am putea numi subiectul modern
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
caracterul endogen al riscurilor industriale, fapt cu atât mai evident pentru intreprinderile de producție sau de stocare încorporate în țesătura urbană. Atenția publicului este mai ales focalizată asupra evenimentelor catastrofice, însă limitarea doar la studiul acestora ar duce la inconvenientul ocultării riscurilor, minore dar cvasipermanente ce rezultă din funcționarea industriei și din producerea neîncetată de deșeuri, de produse poluante, mai ales gazoase, care se adaugă celor generate de circulația automobilelor. Se știe că după accidentul de la Seveso a fost produsă o
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
viu și uman.» Scara de oricalc/ De deasupra-i dispăru, ca o lucire întâmplătoare./ Trupul i se restrânse brusc în forma pieritoare” (O viziune intermediară). Însă repudierea viziunii nu conduce la cantonarea în minimalismul biografic, de vreme ce există și o anume ocultare a planului imediat, având ca supape reveria și histrionismul. Numai că imaginarul nu permite, ca la Mircea Cărtărescu, instrumentarea sa ca vehicul al decolării, iar fanteziile lui M., oricât de coerente, se autodenunță mereu ca „făcături”. Dacă există vreo revelație
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
la Goicea Mare, și 50 de ani de la moartea Întemeietorului școlii. Dar, de fapt, aceste gânduri mă preocupă de mult timp. Acest an Însă poate fi Începutul unei discuții necesare și utile asupra moștenirii gustiste. Dan Dungaciu: Strategiile culturale și ocultarea politicului. Un model. Fundalul prestației pe care o evocăm aici e bine știut: societatea românească a anilor ’80, deloc senină, deloc Îngăduitoare și Încă Îndărătnică În a prezerva axiologia oficială livrată României o dată cu suprastructura unui sistem de ocupație. Suntem la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acest sunet secund capătă alura unei strategii neostentative care lasă să se Întrevadă, deja, strategia culturală de care pomeneam: o așezare, dacă nu abrupt Împotrivă, cel puțin alături de direcția unică a discursului oficial; un refuz nu prin frondă, ci prin ocultare, prin relativizare, prin contabilizarea competentă a alternativelor. Spațiul nu ne Îngăduie dezvoltări masive, dar câteva elemente mai pot fi convocate aici. Totul degajă aceeași atitudine. Există În multe dintre cărțile acestor autori, am Îndrăznit să sugerăm, un stil de a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
materialitatea - sunt învestite cu atributele tari ale cunoașterii. Nu putem vorbi despre adevăr fără o metodă. Cunoașterea lipsită de garanția unei prezențe empirice imediate nu poate fi serios luată în calcul. Dacă Francis Bacon (†1626) susținea, nu fără pertinență, legitimitatea ocultării tradiției în domeniul cunoașterii tehnice, Charles Perrault (†1703) va extinde imperativul progresului și asupra culturii umaniste. Antropologia evoluționistă de secol XIX va da un impuls și mai efectiv acestei abordări. Pe acest temei, T.S. Eliot (1888-1965) avea să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din anumite puncte de vedere, dar vom deveni identici... din alte puncte de vedere. Dialectica identitate-alteritate își va găsi o expresie inedită în noile circumstanțe. Raportul particularizare-uniformizare se va reechilibra necontenit (dacă ne vom da concursul), fără riscul dispariției sau ocultării unuia dintre aspectele acestei ecuații. Formarea de tip e-learning se manifestă divers, cunoscând mai multe combinatorici dintre tehnic și uman, preluare pasivă și activare critică, auditiv și video, sincron și asincron etc. Se pot decela mai multe ipostaze de insinuare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mesaje, reușește să mențină și să consolideze valorile și conduitele convenționale, prin amploarea audienței sale reușește să cuprindă aproape toți membrii societății, prin realismul artificial de care beneficiază și care îi conferă o credibilitate mare și o capacitate neobișnuită de ocultare a realității, iar prin centralizarea producției și difuzării programelor facilitează standardizarea și uniformizarea reprezentărilor publicului (Drăgan, 1996). Aceste efecte observate de Grebner se pot extinde și chiar pot fi mai mari în cazul copiilor a căror capacitate de distingere a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și retragere (ocultare) 8, 23, 122, 124, 130, 174-175 moduri de ~ 8, 24-25, 109, 116, 142, 174-175 aporetic 59, 65, 67, 74, 146 (vezi și „gândire“) aporía 67 apofatic, apofatism 84, 143, 157, 159, 163 apprehensio simplex 136 (n. 133) a (se) arăta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și retragere (ocultare) 8, 23, 122, 124, 130, 174-175 moduri de ~ 8, 24-25, 109, 116, 142, 174-175 aporetic 59, 65, 67, 74, 146 (vezi și „gândire“) aporía 67 apofatic, apofatism 84, 143, 157, 159, 163 apprehensio simplex 136 (n. 133) a (se) arăta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și înțelegem. Tâmpenia e că discursul intelectual postdecembrist s-a mutat doar pe anii ’50-’60. Cine empatiza cu acel discurs? Cei mai mulți am trăit în lagărul lui Ceaușescu, nu al lui Stalin. Inserție, 2004. Înțeleg tot mai acut faptul că ocultarea anilor ’80 a fost și deliberată. O dată cu ea am asistat la nașterea amoralismului (toți suntem o apă și-un pământ) ca justificare a imoralității legalizate prin Ordonanțe de Urgență: capturarea statului de către stâlpii anilor ’80, mai școliți, mai cu ștaif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebuiau duși la păscut, nu mureau, nu aveau nevoie de grajd. Dar nici nu-i puteai călări. Pe scurt, a început vasta zonă a conviețuirii mele cu filosofia ca substitut de realitate, ca pseudorealitate și, adesea, exact cum spui, ca ocultare a realității. Era frumos. Mirosea a cărți peste tot. În seminar săreau țăndări de la polizări conceptuale. Am făcut o facultate bună, dar asta o amân ca idee. Am avut un noroc, eu cea rebelă, cu cratița în minte. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]