167 matches
-
timp „gol”, care dă semnificație și aureolează timpul „plin”. Timpul pentru sine este unul al regăsirii eului, al experiențelor interioare care Îmbogățesc. El se opune principiului randamentului, clamat peste tot și prefațează principiul bucuriei trăirii autentice a duratei (pe nedrept ocultată sau blamată). Totodată, constituie o cale de diminuare sau ocolire a alienării materialiste din zilele noastre. Ne poate deconecta, chiar și temporar, de stringențe consumiste sau de alte deșertăciuni de acest fel. Timpul pentru sine este un semn al eliberării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
controlului politico-ideologic exercitat de regimul totalitar. O mare parte dintre acele texte, alături de altele, ulterioare, au fost adunate de Corin Braga în volumul Momentul oniric (1997), fiind astfel repuse în circulație, spre edificarea celor interesați de un episod multă vreme ocultat al istoriei literaturii române postbelice. Revista „Amfiteatru” organizează o masă rotundă cu Leonid Dimov, Daniel Turcea, Laurențiu Ulici și Dumitru Țepeneag, iar ca moderator din partea redacției Paul Cornel Chitic, ale cărei discuții, publicate, constituie manifestul indirect al grupului. O. tinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
savoarea vechimii unui text, grija pentru cuvântul tăriilor inițiale, ca în versiunea românească a Filocaliei, versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățăturile Sfântului Grigorie Palama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
inedite din arhiva Mircea Vulcănescu - D. fructifică totodată și cunoașterea în detaliu a presei literare românești din prima jumătate a secolului trecut. Prin editarea anastatică a colecției revistei „Criterion” (1990), D. a inaugurat readucerea în circuitul public a unor publicații ocultate sau ignorate înainte de 1989. SCRIERI: C. Rădulescu-Motru. Biobibliografie, București, 2000; Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga (în colaborare cu Florica Diaconu), București, 2000; Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti. Documentar sociologic, I, București, 2000; Mircea Vulcănescu. Profil spiritual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
Emmanuel Mounier (1905-1950), Simone Weil (1909-1943) ori Paul Ricoeur (1913-2003). Pe de altă parte, istoria deraierilor politice ale conservatorilor de dreapta - de la Carl Schmitt (1888-1985) și Nae Ionescu (1890-1940) la neo-ortodoxia contemporană din estul european - nu poate fi nici ea ocultată. Rațiunea pentru acest dificil echilibru se află în ambiguitatea înțelepciunii Scripturilor, care nu livrează niciodată soluții politice imediate. În acest sens este Biserica neutră: ea cultivă mai degrabă un etos și o sensibilitate. Totuși, nu toți interbelicii români și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Vieții. În veșnicia lui Dumnezeu „nu mai e nimic contrar” (Maxim Mărturisitorul): totul este pătruns de iubire și gratuitate. Morala nu știe că „unde intră «trebuie», acolo avem începutul eșecului”. Aceasta nu înseamnă că disjuncția între bine și rău trebuie ocultată, ci faptul că esența revelației ține de modul afirmativ al existenței. Morala se bazează pe refuz și pe interdicție. Neascultarea lui Adam n-a fost o eroare etică, ci o abatere a inimii de la izvorul său de viață. Poruncile dumnezeiești
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pagini, în care nu-i consacră nici măcar un rând, publică un foarte documentat articol în Contemporanul despre pionierul spiritului experimental în psihologia românească. Aceste gesturi ne îndreptățesc să credem că fondatorul psihologiei experimentale din România nu a fost ignorat, ci ocultat. Analiza vieții și activității culturale a lui Mihail Ralea este rezervată celor ce cunosc istoria de sub aparențe, el fiind un personaj controversat din punct de vedere politic, moral și științific. Partea de apreciere asupra cărora toți analiștii și interpreții sunt
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
proiecția unei imagini pe ecranul invizibilului tocmai în virtutea eclipsării sensibilului. Tot ce era ecranat prin irealizare, învăluit prin desensibilizare dobândește o nouă realitate, cealaltă realitate posibilă a epifaniei invizibilului în vizibil. Funcționează aici o tehnică de vitraliu, întrucât ceea ce pare ocultat, pus în absență ontologică, transpare nu prin sine, ci prin filtrul luminii care îl pune în evidență. Nu e non-manifestatul absolut, nevăzutul inaccesibil; ceea ce începe să semnifice se arată - ca începutul însuși al semnificării - doar în posibilitatea întrupării sale luminoase
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
familiei, ocupației și clientelei precumpăneau interesele comune generate de statusul economic. Scara redusă a celor mai multe comunități urbane aducea cetățenii într-un contact față în față cu o varietate de oameni cu care aveau multiple legături. În consecință, conflictele erau deseori ocultate sau stinse de imperativele culturale și religioase. Comunitățile urbane au ajuns să fie puternice profitând de denaturările lumii feudale: stratificare socială rigidă, elite dedicate luptei ca mod de viață, un sistem de producție crud, precum și restricții accentuate în privința circulației și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Deși "scepticul de serviciu" nu se dezminte în această judecată severă, știm că adevărul dă tîrcoale respectivei dezamăgiri. Cînd sînt puneri în scenă ale unui eu hipertrofiat, romanele modernității împărtășesc înclinarea spre hățișul presupunerilor. Încercarea de a surprinde semnificații fugitive, ocultate, închise în cifrul existenței, al actelor sau memoriei, așază romanul mai aproape de "visul" ființei de a se descoperi. Cioran caută "dincolo de roman", adică spre momentul, greu de consecințe, al separării instrumentelor analitice de "obiect": Dar dacă transcendem psihologia, întreaga noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în rîndurile ce urmează, după mai mult de zece ani de la ultima mea descindere în Sabasa dumitrașciană, unde perdurează acum casa memorială a poetului, camera lui personală, odaia unde voi fi mas în 1986, chiar în noaptea micuțului cutremur, fîntîna, ocultată însă de viloiul frațînesc în stil nouveau riche local, muntele ce se înalță din spatele gospodăriei, instanța maternă grijulie cu amintirile, vecinii, drumul ducător spre Culmile Stînișoarei, rîul, ramul... Cu Adrian Alui Gheorghe, cu Nicolae Sava, cu Daniel Corbu, cu instanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se distribuie, imprevizibil, pe scoarța copacilor, în figuri geometrice neobișnuite, fiindcă, după spusele lor, indică apropierea unor evenimente cosmice iminente. De exemplu, apariția lor bruscă anunță ploaia. După cum se pare, lucrurile stau aici așa: chiar și în balegă se află ocultat sacrul! Sulmona Uneori îngrijirile, mângâierile, devoțiunea absolută și maternă pe care Aia mi le rezervă zilnic reușesc să-mi redeștepte în memorie unele amintiri fericite din copilărie. Mama mea, care era foarte tânără, se arăta aproape tot timpul îngrijorată din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iar apropiindu-l, o imensă iubire. Asta dacă ai destulă cuviință, dacă ai destulă inteligență. Dacă nu, îți poate inspira, desigur, și alte sentimente. Dar nu teamă. Discipolii lui Machiavelli, luându-l ad litteram, fără a-i percepe o totuși ocultată nuanță ironică, disprețuiesc un principe care nu inspiră teamă ; de fapt îl disprețuiesc pe Dumnezeu, care nu le inspiră teamă („Teama de Domnul, aceasta e înțelepciunea”). E drept că de la Renaștere încoace (și chiar înainte, dar rar și nu fără
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Cînd a obosit să mă lămurească, i-am replicat că, îndoindu-mă, eu nu fac altceva decît să mă ipostaziez în om simplu, care are mai mult curaj decît noi să întrebe, și să introduc în discuție aspecte de regulă ocultate, cum ar fi: dacă atunci cînd se fac planificările se ține seama de cantitatea resurselor pe care le exploatăm, de limitele eforturilor umane, de responsabilitatea față de cei ce vor veni după noi. Or, răspunsul e negativ. Iată, pentru exportul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
energie, plantele folosesc energia nepoluantă a Soarelui, iar omul una produsă undeva, evident poluând, chiar mai mult decât epurează folosind acea energie. Chiar și o hidrocentrală poluează, căci modifică regimul hidrologic al râului, divide ecosistemele acvatice etc.; o poluare mai ocultată deci. Cât despre atomocentrale, poluarea lor e Încă mai ocultată, căci se manifestă doar accidental, deci imprevizibil. Deci, ce-ar trebui făcut? Să semănăm pe maluri stuf? Nicidecum. Vine el singur, dacă nu-l deranjăm cu agricultura dusă până la firul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
produsă undeva, evident poluând, chiar mai mult decât epurează folosind acea energie. Chiar și o hidrocentrală poluează, căci modifică regimul hidrologic al râului, divide ecosistemele acvatice etc.; o poluare mai ocultată deci. Cât despre atomocentrale, poluarea lor e Încă mai ocultată, căci se manifestă doar accidental, deci imprevizibil. Deci, ce-ar trebui făcut? Să semănăm pe maluri stuf? Nicidecum. Vine el singur, dacă nu-l deranjăm cu agricultura dusă până la firul apei. Deci să Împiedicăm accesul tehnologiei În ceeea ce trebuie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
planta sfântă, grâul. Troscotul verde semnalează energia depozitată în această lume vecină și paralelă, de unde își trage seva. E nevoie de un ochi ager, învățat, pentru a distinge calea inițiatică păzită astfel. Într-o variantă din Celei, Goij, motivul drumului ocultat este continuat de o vânătoare eșuată și de o rătăcire mutilantă: „Toată ziua sbuciuma/ Și nimic nu-mi folosia,/ Și noaptea că-l ajungea!/ Dar Dumnezeu ca un sfânt/ Săvai mare pe pământ,/ Lăs’o ceață de ’ngrozit:/ Negură până
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văzut ca „mare burghez”, nemaivorbind de cei care arătaseră, În anii ’30, o simpatie mai mult sau mai puțin deschisă pentru nazism (un Ernst Jünger, de exempluă, aproape toți marii scriitori, de-a valma, erau ori aspru criticați, ori „doar” ocultați, scoși din programele școlare sau universitare, Înlocuiți cu inși mediocri din R.D.G. sau direct, cum s-a Întâmplat și la noi, În anii ’50 și, mai apoi, cu „marii scriitori sovietici”, adepți ai realismului-socialist, care, În esență, consta În eradicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
discuție a canonului de ieri și de azi este Valerian Sava, în a sa Istorie critică a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cărei prim volum apărut se oprește imediat după obsedantul deceniu... Dar domnul Sava este un franctiror ocultat, marginalizat, izolat sau pur și simplu ignorat : dacă discutarea canonului este anevoioasă în cazul Literaturii, atunci, în cazul Cinemaului, ea este pur și simplu accidentală ! Al doilea obstacol ține de momentul mult prea recent (circa 4-5 ani) în care am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
colegi, dintre critici, intrând în casa vreunei cunoștințe întâmplătoare, cineva din „afara” lumii noastre literare, funcționar, medic, inginer, gazda se ducea la biblioteca casei și-mi scotea, victorios, din „raftul al doilea”, ascunse, cărțile mele, injuriate, scoase din biblioteci sau ocultate, în cel mai bun caz, de regim?! Această complicitate, această solidaritate cu „masa tăcută”, cu publicul larg al unei țări, era nu numai recompensa pentru curățenia și radicalitatea textelor mele, dar și semnul major al „împotrivirii”, al lucidității luptei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bătrânii noștri ardeleni!”, preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu călcată în picioare de critica literară oficială. Prima mea surpriză a fost atunci când l-am auzit apoi, în repetate rânduri, ridicându-se în ședințele prezidate chiar de șeful statului - care, în primii săi ani „de domnie”, erau numeroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încoace”! Alții, credem noi mai numeroși, sunt convinși că „lucrurile merg înainte” și că, „oricât am avea nostalgia interbelică, nu pot fi ignorate cele patru-cinci decenii de sub comunism!”. Această „dublă psihologie” se leagă, cred eu, și de revenirea unor cuvinte ocultate sau calomniate sub dictatură, printre care și cel de „carieră”; îl folosim, îl gândim, acest cuvânt, această noțiune, ce revine în forță nu numai în limbajul nostru actual, dar și în preocupările noastre, ale tinerei generații mai ales, în sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să creadă! Nici nu aveam cum, nu-ți poate nimeni impune credință! Cineva însă te poate ajuta să descoperi, să ajungi la acele părți ocultate din ființa ta de care nu erai conștient, la majoritatea oamenilor o astfel de zonă ocultată este credința, hipnoza joacă acest rol de catalizator, de vehicul spre tine însuți, cu mine s-a întâmplat oarecum invers, cu cât creștea mai mult în mine credința cu atât se dezvolta și frica, frica de a n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ristea”. O mare parte a documentelor legate de ultimul deceniu de comunism au fost oferite autorului de ziaristul Petre Mihai Băcanu, iar ele se referă la opozanții regimului (oameni simpli, dar și istorici), multe acte de rezistență fiind, fără îndoială, ocultate statistic. Au fost situații când până și angajații poliției politice, sătui de minciuna în care trăiau, au ajuns să colporteze știrile de la Europa Liberă (pp. 402-420). în cea de-a doua parte a volumului („Reglementări și ordine interne ale securității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și al formării intră sub zodia unor prefaceri fundamentale de ordin structural și procesual. Această tendință „externă” poate reverbera, într-un mod specific, și la nivelul dispozitivelor „tehnice” interne, al strategiilor didactice care se vor replia corespunzător. Pedagogicul pare din ce în ce mai ocultat, instrumentalul ocupând întâietatea. Până nu demult, sistemul de învățământ, caracterizat printr-o inerție adesea criticabilă, resorbea tehnicul mai mult la nivelul modernizării mijloacelor de instruire, păstrând nealterate celelalte componente didactice (metode de învățare, conținuturi de predat, strategii de evaluare etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]