277 matches
-
roșii. Din pâinea și din vinul adus de credincioși se oferea la ieșirea din Biserică fiecărui creștin copil, adult sau bunic. Celor săraci li se dăruia și câte un ou roșu. În Biserica arhiplină trona slujba divină a Sfintei Liturghii, odăjdiile părintelui pe veșmântul alb de lumină, cântecele stranei peste care scânteia deseori ca Porumbelul Sfântului Duh, Imnul Învierii: „HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE!”. Când eram elev până în clasa
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
în mână înmuiat în apă „descântată” și stropește în jur în lugubre note muzicale. Sau cu o lungă prăjină vopsește pereții din jur cu ulei „descântat și el”. A sfinți un loc nu este o proastă piesă de teatru cu odăjdii, cruci și alte sfințenii simandicoase. Sfințirea unui loc este învăluirea sa în câmpuri pozitive. În zona sfințită de om te simți bine, ai sufletul împăcat atât cu tine însuți cât și cu cei din jur. Parcă ai iubi toată lumea iertând
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
esența “spiritului “ pe care îl descoperim în poezia Elisabetei Iosif. Mnemosina, muza memoriei, muza asimilării prin amintire, este totodată muza libertății spirituale: “ Zboară și acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit din somnul florilor./ Eliberează prințesele cu odăjdii roșii. Mestecând culoarea/ Portocalie a zorilor, Gânditorul ne străfulgeră și azi, Cântarea.“( Gânditorul). Acesta, Gânditorul, este simbolul memoriei și amintirii ce absoarbe în el arta trecută, tradiția dar și pe cea contemporană, precum și îndrăzneala noii experimentări a acelor formule extraordinare
POETICA TIMPULUI REAL DIN TRANSCENDENTUL IMAGINAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361919_a_363248]
-
știu că este prea avan / și-n glas e cață-caterincă. Și chem să-mi vină primăveri / să-mi dea din verdele lor pur: / un timp de ieri, un timp de azi, / pe cel de mâine o să-l fur.). Îmbrăcat „cu-odăjdiile firii“, e preotul ce oficiază „din pravila iubirii / același vechi și tânăr ritual“, dăltuind din vis o „altă casă de iubit, / cu zid de piatră diafană / în care iar te voi zidi, femeie-ană“, dar, concomitent, și„soldatul de plumb“ ori
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
laude întreg soborul Chiar dacă sărăcesc poporul Ei scriu, ades scriu acatiste Și nu se zgârcesc la cuvinte Când folosesc prea mult amvonul Să laude doar epigonul. BISERICI ȘI HRIBI Au răsărit biserici ca hribii după ploaie, Popimea se îmbracă-n odăjdii de ocară, Fără pic de rușine enoriași jupoaie, Modifică din scripte credința ancestrală. Și-au construit lăcașuri, ei zic de-nchinăciune, Au inventat prin lege și sfinți, și bocitoare, Sfidând moralitatea, trăiesc în spurcăciune, Cădelnița și crucea îndeamnă la trădare. Au
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
regii; Plimbarea de atunci n-a fost uitată, Adânc în amintire e-ncrustată, Vibrează în acorduri lungi arpegii. Nu ai uitat, îți mai aduci aminte, De parcă-n loc de-atuncea au stat anii: O boare-nmiresmată cu alinte, Iar brazii în odăjdii, cu litanii, În rugăciune fără de cuvinte Își înălțau spre ceruri psalmii stranii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Îți amintești / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae
ÎŢI AMINTEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361750_a_363079]
-
se ridice. Fata în alb este Cozia, se înclină. Meșterii își strâng cușmele în palmele lor bătătorite. MIRCEA CEL BĂTRÂN Ridicați-vă meșteri ce veți înălța aici veșnicia! Voi ce nu cunoașteți vraitul și nimicnicia Nu trebuie să îngenunchiați în fața odăjdiilor domnești, Chiar dacă în ele se află Domnul Țării Românești! Voi sunteți de toate mai presus Căci puterea divină va uns Cu harul de a ridica ce alții n-au făcut Un mândru lăcaș, loc de rugăciune și scut. Vlad, vă
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
neputincios la jocul macabru al umbrelor misterioase care au început să pună stăpânire pe Pământul aflat în agonie. Damnat să privească: pălind în tăcere și-n paralizie (Pălind) umbrele amețite de perpetuul întuneric al apropierii sfârșitului el zărește: Apostoli în odăjdii violete (Amurg violet) și trage nădejdea unei reveniri la normal însă amurgul morții îl face să plângă tremurând și asistând la un sfârșit apocaliptic: Afară târgul stă pustiu / Și ninge ca-ntr-un cimitir (Nevroză) unde: Carbonizate flori, noian de
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
fi viața, dincolo de acestă barieră ridicată de experții în fariseism, care vindeau indulgențe pentru iertarea păcatelor în tîrgurile publice. După ce ne îngrozeau cu pedepsele molimelor de tot felul, ieșeau din catedrale și ne afuriseau sau ne binecuvîntau, ei, aleșii, în odăjdii purpurii, pentru că noi, ăilalți, eram îndoliați în suflete și pe dinafară, roși de remușcări și tăvăliți prin balega afuriseniei. Un sobor de mincinoși rage ore în șir la poalele altarelor, se iau în serios, aprind lumînări și ne afumă cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
la cinci și jumătate este cu măturica în mână prin curte și în fața casei la drum. Nu lasă nicio frunză. Face curățenie mai bine ca o femeie. După ce-și termină treaba, se schimbă și el ca omul, își ia odăjdiile, dar nu pleacă decât după ce ne face nouă cafeaua... Nu, nu stă cu noi la cafea! L-am văzut o dată, l-am văzut de două ori, l-am văzut și toată toamna, l-am văzut și primăvara făcând de toate
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
de ce, odată cu exprimarea admirației mele față de această creatoarede excepție, vă îndemn să vă apropiați cu dragoste și respect de versurile sale: El merge și-acum spre Curtea regală a cerurilor/ Cu veșmântul verde, hrănit de somnul florilor./ Eliberează prințesele cu odăjdii roșii. Amestecând culoarea/ Portocalie a toamnelor, Gânditorul ne străfulgeră și azi, Cântarea (Gânditorul, p. 23). Doamnă a cuvintelor și autoare a unor volume de versuri de o rară vibrație literară și filozofică, Elisabeta Iosif are capacitatea de a evada din
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
Fericitul nu mai era seraficul arhipăstor, ci doar omenescul întâistătător care se alinta și cu plăcerea de a-și permite a beneficia și a uza de puterea lumească. Lucru pe care-l consemnez. Dar, prin comparație cu alții care, în ciuda odăjdiilor ce le dau rangul, rămân toată viața doar între aceste vanitoase limite ne atingând nici o dată seraficul despre care am vorbit, nu am dreptul să-l condamn deoarece am avut prilejul să simt cum acest om găsea deseori tăria să
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
colelia pletelor... Nu se urnise din drum. Nu. Știa el. Părintele era un om, nu doar față bisericească. Și mai era și luminat, nu doar de carte, ci și de har. Știuse ăst adevăr de când îl văzuse întâi înfățișat în odăjdii dinaintea mirenilor. Îi plăcuse și cum predica. Partea asta a ritualului era așteptată cu sufletul la gură de enoriași, că-l înțelegea și ăl bătrân, și ăl tânăr, și mai deșteptul, și mai... Dinspre acesta avea să-i vină lămurirea
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
prezenți, ne străduiam să fim atât de atenți, la cele ce ne mărturisea despre lucrările lui Vespasian Lungu, lucrări care-ți minunau sufletul și ochii, parca mai mult îi facea plăcere să vorbească. Dacă nu ar fi fost îmbrăcat în odăjdii bisericești și dacă nu ar fi avut chipul și asemănarea unui Sfânt Apostiol, cu ușurință ai fi spus că este un specialist în materie de critică în arta plastică. Acolo, unde se afla împreună cu părintele Rafail Noica și ceilalți părinți
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
a, la realizarea unei atmosfere de coeziune și dăruire fără preget în slujba idealului național. Cuvântul lui Nicolae Dabija, ca de obicei, mereu logic dar și înnaripat, face „priză” cu sufletele celor din mulțime, urmat de zeci de preoți în odăjdii de preț a căror slujbă de sfințire a statuii nu are nimic fals sau convențional. Apoi se aprinde candela cu flacăra adusă de la Putna și se înconjură statuia cu țărână de la sfântul mormânt al domnitorului-simbol în timp ce un copil de 11
CĂLĂTORIE ÎN INIMA UNEI SĂRBĂTORI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359959_a_361288]
-
și basme-apoi,/ înfiorându-ne-apoi mamă, de teamă, amândoi...”. Așa mi-o recita bunicul! Criticul literat, poetul, filosoful Tudor Vianu (1898-1964) spunea că „Adevărata cultură constă în transformarea ideilor în sentimente”. Și oare ideile femeilor românce de a se înveșmânta cu aceste odăjdii, a înveșmânta și bărbații lor cu minunate geometrii realizate cu ajutorul acului, a firului de ață și a mâinilor iscusite, nu au fost făcute din sentimentul dragostei de frumos pentru om? Originali ca întotdeauna, românii au creat aceste ii, pentru plăcerea
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
clipă prometeu. În visuri și speranțe cânt mereu, zâmbind spre cei ce zborul mi-l admiră. Vreau să rămână-n urma mea esențe dintr-un final bogat ce-a ars intens, când dorul de-mpliniri a fost imens și când odăjdii am făcut din zdrențe. Anatol Covali Referință Bibliografică: Incandescență Oficiere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1850, Anul VI, 24 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
INCANDESCENŢĂ OFICIERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340086_a_341415]
-
și ne va duce în rai pe toți. Este singurul lucru spus cu mare adevăr. Nu va aduce raiul pe pământ ci ne va duce pre noi în rai. Și noi îl credem, ba mai facem și mărețe slujbe cu odăjdii, cârje și cruci scumpe. Democrație baronală. Ce te faci Tu Doamne dacă mai mulți baroni au candidații lor, fiecare cu raiul său. Du unde, Întunecat Lucifer, să alegem și pe cine? Ce bine că la noi, pe pământul sfânt și
TINEREŢE VERSUS BĂTRÂNEŢE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341808_a_343137]
-
ce în noi a mai rămas, la crivățul ce pune promoroaca pe-al înserării noastre ultim ceas. Cu brațe-mpreunate-a rugăciune să spunem iernii care a venit că dorul încă-n suflete ne cerne o primăvară fluturând zenit. Și îmbrăcați cu-odăjdiile firii să fim iar preoți pe al nostru-altar, oficiind din pravila iubirii același vechi și tânăr ritual. Leonid IACOB Referință Bibliografică: să ne rugăm / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 610, Anul II, 01 septembrie 2012. Drepturi de
SĂ NE RUGĂM de LEONID IACOB în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343886_a_345215]
-
ai făcut? L-ai răstignit pe cruce cum ai făcut cu mine în vremuri de răscruce! M-ai omorât cu pietre, pe rug m-ai aruncat, crezând în sinea ta că ți-am atras păcat. Și-apoi în mii de-odăjdii m-ai acoperit spunându-mi că, de fapt, tu m-ai împodobit cu dragoste, decență și puritate fină, adăugând că toate sunt Voia cea Divină. Ispită mă numeai din cel venit de jos, dar răul l-ai făcut din frica
SCRISOARE CĂTRE FIUL OMULUI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343009_a_344338]
-
acoperite sumar cu câteva mlădițe de boj ori de alte verdețuri. Ele cântă și joacă sub stropii de apă aruncați de săteni și cheamă, prin cântecul și prin dansul lor, ploaia. Este o formă de rugăciune. Alții sunt îmbrăcați în odăjdii bogate, frumoase și scumpe, au cântări bine strunite, dar poate că înaintea lui Dumnezeu pătrunde mai repede rugăciunea „paparudelor”, tocmai că e mai sinceră și mai curată. Nu este exclus ca „Scrisoarea pastorală” să fie doar „paparuda”, care, pe limbă
OFERTĂ DE CARTE (14) MAI 2011 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343178_a_344507]
-
că ești de verde,eu acela cărui pică,și de-aceea nu ne-om pierde,că de iarnă doar ni-i frică...... XV. PROCESIUNEA PLOII, de George Safir , publicat în Ediția nr. 1689 din 16 august 2015. cu icoane și odăjdii, un sobor cânta întruna. unul, mirosind a drojdii, se ținea numai de una. chit că era jerpelită, la soare ea râdea rebelă: vai, ce vreme-afurisită, cine m-a făcut umbrelă? se rugau cre(ș)tinii-n cor: dă-ne, Doamne,-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
tinii-n cor: dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie! și pășeau după sobor... și veneau prostanii... droaie! pupau unii poala popii, alții făceau numai cruci: nici măcar să cadă stropii, dar vreo ploaie cu bulbuci?! Citește mai mult cu icoane și odăjdii,un sobor cânta întruna.unul, mirosind a drojdii,se ținea numai de una.chit că era jerpelită,la soare ea râdea rebelă:vai, ce vreme-afurisită,cine m-a făcut umbrelă?se rugau cre(ș)tinii-n cor:dă-ne, Doamne,-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
lui și care „invadează lucrurile ca niște prezențe fizice”, sunt: violetul, griul, negrul, albul, galbenul, culori sugestive, folosite inspirat. În poezia Amurg violet folosește obsesiv culoarea violet: „Amurg de toamnă violet... / Doi plopi, în fund, apar în siluete: / Apostoli în odăjdii violete - / Orașul tot e violet. // Amurg de toamnă violet... / Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; / Mulțimea toată pare violetă, / Orașul tot e violet. Poetul, aflat într-o poziție privilegiată („din turn” deoarece, în copilărie, fusese închis din neatenția paracliserului
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
Vasile Constantin. Noutatea aceasta a luat forma unor poeme intitulate „Destăinuirile unui duhovnic", publicate în mai multe reviste românești din jurul lumii de către remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca. Din aceste poemele cu tematică religioasă parcă se desprinde chipul părintelui Prodromos îmbrăcând odăjdiile firii ca să facă însemne pe răbojul vremii. Astfel ne dă învățătură precum cele desprinse din vechile ceasloave și cazanii. Sunt poezii spuse cu cumpătare în graiul simplu, curat și frumos al țăranului nostru înțelept care ne amintește de învățăturile sfintei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]