67 matches
-
această expresie este cuprinsă în chiar numele Penelopei - și Ulise știe acest lucru. De aceea el nu trebuie să o uite și trebuie să se întoarcă acasă. Acest „trebuie” - imperativ și constrângător - este însăși nemiloasa Ananke, Necesitatea oarbă. Cercul destinului odiseic se închide implacabil prin nostos. Parcurgerea lui era însă și ea necesară: Ulise trebuia să învețe viața; adică să parcurgă aventura cunoașterii totale, experiența integrală. Cum? Izbândind în numeroase încercări care sunt tot atâtea rituri de inițiere și de trecere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
enunțului și-l recitești cu grijă dintr-o altă perspectivă. Chiar numele și-l trage omul de la această damnare. Suntem specia Homo humanus. Adică ne-am născut din humus și trebuie să ne reîntoarcem în humus-ul inițial. Acest nostos odiseic, întotdeauna rodnic și răspânditor de sens, pare să fi fost mereu norocos pentru omul derutat. Dar la care origini să ne întoarcem? La cele ale epocii moderne? La cele ale întregii civilizații euroatlantice? Vom avea surpriza să vedem că oricare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mult mai rafinat, mai elevat, mai bine organizat. Se pare că, în hălăduirile sale, Ulise a poposit o vreme - vreo șapte ani - la o mare universitate, în care a studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca toți oamenii”, toți oamenii se vedeau întruchipați în el. Buffière amintește o epigramă nesărată dintr-o Antologia homerica pe seama chipului zugrăvit pe o amforă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe deasupra, sunt și onești profesori de virtute; pe scurt, iată-l pe Ulise patronul sofiștilor, idealul educațional al tuturor profesorilor plătiți de stat, al educatorilor - funcționari, disprețuiți de Socrate pentru că iubeau talanții, și nu travaliul paideutic. Dar nu această metamorfoză odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu aluzie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
indefinitului (to apeiron), deci în "dincolo"-ul prost al lipsei de repere. Iar "depășirea" limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în "dincolo"-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezintă în mare măsură povestea unor peregrinări nesfârșite datorate pierderilor repetate ale limitei-reper.1 Pentru greci, așadar, nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. "Încercarea" limitei ca limită care trebuie atinsă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit, omul între exactitate și adevăr și apoi, în partea a doua, tot atâtea ipostaze ale umanului dezvăluite din perspectiva câte unui gânditor. Drept care ți-aș propune titlul Încercări în polytropia omului și culturii. Poți pune sub semnul polytropiei omul odiseic, omul acesta cu multe fețe, care a devenit paradigma omului modern și a culturii modernității, prin raport cu simplitatea omului ahileic, model mai degrabă pentru antichitate și culturile primare, mult mai unitare și nesofisticate. Iar astfel justificată și gândită, cartea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clasificate și să ne convingem că ele ne sugerează procedura lucrului bine făcut. Ușor de spus, greu de înfăptuit, după cum se va vedea pe parcursul lecturii. Ceea ce pot să vă spun drept încurajare nu urmărește să vă întărească rezistența în încercările odiseice de cunoaștere, ci altceva, mult mai puțin moral: să lăsați deoparte dicționarele de economie până când descifrați ce se întâmplă cu voi și în jurul vostru! Studiind cartea vieții veți ajunge mai repede la concluzia egală ca semnificație cu toate dicționarele de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
matematizat probabilistic. Obligația predictivă a economiei este simptomul unei maladii, cea a fizicalizării perspectivei, chiar din faza ei primară, când izvorul cunoașterii a stat sub spectrul mecanismului și, mai apoi, al organismului (Poincaré, 1986). Focalizarea metodologică și epistemologică în episoade odiseice ale cunoașterii, cu sensul de fixare cu lanțurile simplificării de catargul inexorabil al materialității, a rămas pentru Economie o constantă ce a încurajat pe fizicieni să ceară economiștilor să procedeze ca ei în călătoria pe marea cogniției. Cumva explicabil, fizicienii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană în Fuchsiada), la nivelul mai amplu, extraliterar, al metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
101. 396 Victor Teleucă, op. cit., p. 273. 397 Cf. Basarab Nicolescu, op. cit., p. 63. 398 Ibidem, p. 65. 399 Victor Teleucă, op. cit., p. 259. 400 Basarab Nicolescu, op. cit., pp. 38-39. 401 Victor Teleucă, op. cit., p. 182. 402 Am întâlnit simbolul odiseic și la alt scriitor basarabean, puternic preocupat de destinul național, Tudor Palladi, în volumul cu grăitorul titlu Odiseea lacrimii (1995). 403 Svetlana Paleologu-Matta, Eminescu și abisul ontologic, Editura Nord, Aarhus, Danemarca, 1988 și București, 1994; Jurnal hermeneutic, Editura Clusium, Cluj-Napoaca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deplasarea spre dreapta a verbului a fi (în diferitele lui ipostaze) sau a verbului a avea. Fenomene de dislocare au fost înregistrate numai în construcții unde unitățile sintactice relaționate nu sunt predicate. "Repoziționarea" verbului nu produce modificări semantico-sintactice. Determinarea infernului odiseic nu este preponderent axiologică, nu este doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților ( G. Liiceanu, Tragicul) = "este nu doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
indefinitului (to apeiron), deci în „dincolo“ ul prost al lipsei de repere. Iar „depășirea“ limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în „dincolo“-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezintă în mare măsură povestea unor peregrinări nesfârșite datorate pierderilor repetate ale limitei-reper. Pentru greci, așadar, nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. „Încercarea“ limitei ca limită care trebuie atinsă este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între Tristan și Isolda, monolog, în sfârșit, adresat nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope, așteptând revenirea la ea a celui care, peregrinând odiseic prin șerpuirile întortocheate acvatic ale versurilor, trece printre Scylla și Charibda politicului, ale istoricului, ale socialului, căutând necontenit Ithaca iubirii. De asemenea, același Sonet despre Unire inaugurează o altă direcție majoră a poeziei ivănesciene, de data aceasta nu atât de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se rupe de bunăvoie de țara și limba natale. E ceva absolut firesc ca un scriitor să rămână unde îi este dat să se nască om și scriitor. Că face călătorii în străinătate iar e firesc, le face după scenariul odiseic, spre a se întoarce acasă, la ale sale, sigur, cu experiențe și informații noi, care îi vor fi sau nu utile pentru scris. Și pașoptiștii și interbelicii ieșeau cu gândul de a se întoarce și, de regulă, se întorceau. Exilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult decât în alte arii culturale, conștiința prezenței în timp. Itinerarii mirabile (1992) investighează aspecte ale creației-proiecție imaginară, considerate din unghiul unui parcurs inițiatic. Este confirmată astfel teza călinesciană a dialogului contemplativ, pe verticalitate, în detrimentul amplitudinii spațiale în sensul călătoriei odiseice (V. Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Dan Botta). Se conturează ideea că fără a fi înlănțuit de metafizică, dar nici respingând-o, creatorul român își asigură durata în planul valorilor spirituale. Pentru ca, în Istoriografia literaturii române vechi (I, 1996), cercetătorul să reia
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
până la Viena, iar de aici, tot pe linia ferată au circulat până la Brașov. De la BrașovPredeal-București, distanța au parcurs-o tot cu tracțiune animală. Așa au ajuns deputații Moldovei la frații lor din Muntenia, de la Iași la București. Dar iată condițiile odiseice în care a călătorit de la Căiuți la Brașov Radu Rosetti (tatăl istoricului) cu întreaga familie (Radu Rosetti, Amintiri din copilărie, București, 1925, p. 234): „În anul 1860, sănătatea tatei ne-a silit să plecăm la Viena. S-a ales calea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
același timp tot atât de europeni pe cât sunt și români. Știu că am o limită de timp și ar trebui să încep prin a-mi cere scuze. Călătoria mea către această sală a fost destul de grea. E într-un fel o călătorie odiseică până la un punct unde aș putea să găsesc înțelegere pașnică pentru ceea ce se află în spatele retoricii de lemn a unui ministru de Afaceri Externe. Am făcut această referire la Ulise pentru că, atunci când am trecut prin strâmtoare, m-am întrebat de ce
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]