194 matches
-
de ani de slujire mărturisitoare și duhovnicie), unde iată, a rămas până la sfârșitul vieții. A fost ucenic și apropiat al vrednicului de pomenire și amintire ori vestitului duhovnic - Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol - Constanța. Tot familia sfinției sale a odrăslit un alt slujitor vrednic al altarului bisericii noastre sfinte - adică fratele său după trup, în persoana Părintelui Ierodiacon Iustinian Stoica - economul Schitului Românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos - Grecia. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că Părintele Gavriil a fost
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 august [Corola-blog/BlogPost/355252_a_356581]
-
în urmă a împlinit aici treizeci de ani de slujire mărturisitoare și duhovnicie), unde iată, a rămas până la sfârșitul vieții. A fost ucenic și apropiat al vestitului duhovnic - Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol - Constanța. Tot familia sfinției sale a odrăslit un alt slujitor vrednic al altarului bisericii noastre sfinte - adică fratele său după trup, în persoana Părintelui Ierodiacon Iustinian Stoica - Economul Schitului Românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos - Grecia. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că Părintele Gavriil a fost
PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREA CUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRAVIIL STOICA DE LA MĂNĂSTIREA ZAMFIRA – PRAHOVA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355253_a_356582]
-
meu. Mă întreb dacă acest poet l-a citit pe Zaharia Stancu ? Ia uite aici capodoperă: „Cu-n fir de iarbă degetul mi-l legi / Să am, asemeni ție, un inel. / Ridici sprîncenele și nu-nțelegi / Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el, / Că-n ochii mei te uiți adînc, deodată, / Și cum îmi prinzi obrazul tulburat / Te depărtezi de mine bujorată / Cu capul greu către pămînt plecat.” („Poeme simple”, 1927) Sau: „Și dulci treceau zilele toate și-arar
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
din țărani cu două sau trei ierni de școală sau că am fost ocrotiți de Dascălii Doctori pentru diversele servicii neînsemnate, fie pe la piață, fie pe sub mașină, fie la gospodar acasă... Noi ne-am spășit râvnind la Cârja din care odrăslește arhibunăstarea. Îmi aduc aminte de unul, cu care am fost coleg la Sibiu, și care era ingineraș la bază (dar fără să practice meseria) hotărât să devină popă, după ce aducea ditamai porcul sacrificat de la țară și-l împărțea ( știu și
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare, Slava lui Dumnezeu izvorăște numai acolo unde odrăslește smerenia ... În loc de alte concluzii finale și încheiere - un epilog ce poartă titlul: Mândria, fariseismul și ipocrizia - înfățișarea și purtarea noastră cea de toate zilele?!... Plecând de la această pericopă evanghelică și pildă a Vameșului și a fariseului, vom observa șă constata
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
a căpătat statutul de OM și să se înstrăineze pentru a-și asigura existența lui și a familiei, atât de dragi sufletului său, se regăsesc în pagini umezite „cu apă sărată” - după cum autorul însuși mărturisește, scrise cu cerneală de suflet odrăslit din durere și dor. Întreaga narațiune nu este altceva decât un remember al unor etape existențiale, remember înfăptuit într-un moment de mare cumpănă, când „Draga” de viață îl aruncase pe un tărâm ciudat, acela în care ea însăși se
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
serafic poemul liturgic. În ființa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viață, cad pe mătasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzișuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se oprește își modelează spiritul provocând fascinația Crucii din care odrăslește Verdele Învierii. Mama este marea taină rânduită de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră și cântă adorabila și fermecătoarea natură cu întregul ei Cer și Pământ. Pe partitura sentimentelor Mamei se compune simfonia Odorului celest. În inima Mamei sunt intonații de
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
literă-i un înger ce se-nchină ca-n ramuri verdele-cuminecare. Arome și miresme din mugurii grăbiți împodobesc cohortele de Sfinți din sufletele dalbe: Floare lângă Floare. Literele sfinte țes slova divină ca-n Psaltiră, ruga, cerul necuprins. Sfintele oseminte odrăslite-n tină, Glia strămoșească pururi au aprins: Candelele Cerului-Grădină. Gătite-n surâs și-n straiul frumos literele grăiesc divinul: MARIA! N-au stat niciodată atât de duios decât în rostirea Domnului Hristos ce-a brodat cu ele VEȘNICIA. Cu ele
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare, Slava lui Dumnezeu izvorăște numai acolo unde odrăslește smerenia... În loc de (alte) concluzii finale și încheiere - un epilog ce poartă titlul: Mândria, fariseismul și ipocrizia - înfățișarea și purtarea noastră cea de toate zilele?!... Plecând de la această pericopă evanghelică și pildă a Vameșului și a fariseului, vom observa și constata
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să piardă ales îți sunt iar tu aleasă ca flăcări gemene în ruguri mire ți-oi fi iar tu mireasă ce se vor odrăsli în muguri *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DRAGOSTE / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
Iancu dintre moți/ Răsună-n suflet de români”. (Avram Iancu) Pe chipul său frumos și armonios, așa cum se desprinde din toate fotografiile, se citesc rădăcinile acestor sentimente adânc înfipte în ființa sa. Se vede că există și un suflet mare odrăslit în cununi de tradiții străvechi, în dragoste de neam și țară. Chivotul său sufletesc este un lăcaș în care păstrează curățenia, căldura și tămâia cu care sfințește aerul pe care îl respiră. Prețuind eroii și oamenii mari ai țării, dar
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
împlinirea ei, în înduplecarea lui Dumnezeu, ci în atingerea tainică ce se efectuează între sufletul nostru limitat și Duhul nemărginit al lui Dumnezeu. „Inima omului se află într-o stare prielnică primirii harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere odrăslesc o serie de transformări binefăcătoare în ființa noastră. Rugăciunea se face între noi și Dumnezeu în viața noastră umană. Părintele Profesor Dumitru Megheșan susține că, în adâncurile serafice ale interiorului nostru se produce, prin rugăciune, o comuniune discretă și rodnică
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
Așadar, Cabana Capra este ținută în brațele vânjoase de cei mai chipeși feciori daci, carpatini, Moldoveanu și Negoiu ai mărețului masiv muntos Făgăraș. De aici, de la Capra începe suișul Miracolului divin. Rocile cristaline dau nemurire munților Făgăraș din care a odrăslit fascinația celor Opt vârfuri, de peste 2500 m, ca Opt Catedrale gotice ale Ortodoxiei Valahe, atingând cu frunțile lor milenare veșnicia albastră a Cerului dumnezeiesc: Moldoveanu-2544, Negoiu-2535, Dara-2500, Hârtopu-2506, Călțun-2510, Lespezi-2522, Vânătoarea lui Buteanu-2507 și Viștea Mare-2527. Privirea lor te entuziasmează
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
unde luceferii ard de veghe în brocartul-smarald al brazilor temerari. Pe vârfurile cu frunți eminesciene se așterne drumul strămoșesc și dorul lui care ne poartă. Din mreji de lună s-au țesut povești de basm, picurând pe aceste admirabile creste, odrăslind generațiilor mari, miracole serafice. Miracolul acesta divin: de rocă, de brazi, de iarbă, de flori, de pietre, de apă, de soare, de nouri, întrupat într-o perfecțiune sublimă conferă sufletului mistic simfonia unei armonii sacre. Plecăm fascinați de la Cabană cu
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
o dovadă de iubire ce răspunde la dăruirea Marii Iubiri ce te cheamă. Ar fi o naivitate negreșit să se înșele cineva asupra sângerărilor reale ce se cer la orice stadiu de însingurare, însă dragostea este sămânța adevărată din care odrăslește floarea însingurării. Nu-i vorba aici de iubirea-sentiment, ci de iubirea-putere dumnezeiască, mai tare ca moartea, singura în care sunt cu putință jertfele și dăruirile cele mai întregi. Nu putem tăgădui, firește, măreția însingurărilor făcute în cinstea valorilor umane, ca
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
aștern pe hârtie ca un document al sufletului transfigurat și luminat de flacăra talentului.” (Varlam Șalamov) Omul creștin-ca expresie ziditoare a Chipului Atotcreatorului său, trebuie să se reflecte ca experiență a vieții sale ortodoxe în icoana inimii, în lumina cuvântului odrăslit din Adevăr, Credință, Libertate și Iubire. Altfel, spus: toate darurile duhovnicești să rodească în el ca un spic bogat de virtuți creștine în fața ispitelor torențiale ale vieții, zămislind Luptătorul creștin al lumii Ortodoxe. Gândurile sale albe cu reflexe albăstrii de
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm, călcând pe urme de vestale Tu rătăcești, cătând spre infinit Zeițe, zei, nectar... Priviri domoale Se odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
piesa groazei: ba broaște, muște și lăcuste, ba piatră, foc, epidemii și-alte cu dichis năpaste. Veni la rând a zecea plagă cu moartea primului născut din om și din nevorbitor, când Însuși Tu ai coborât ca moartea să o odrăslești în casele neînsemnate cu sânge ritual din Paște, dovadă c-aici locuiau cei care nu Te proslăveau. De-abia când moartea se-nnădi la egiptenii din olat și când chiar fiul de-mpărat de neființă fu luat, de-abia atunci
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcă oricine se înalță pe sine va fi umilit și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” să devină argumentul înălțării fiecăruia dintre noi. Prin urmare, Slava lui Dumnezeu izvorăște numai acolo unde odrăslește smerenia ... În loc de alte concluzii finale și încheiere - un epilog ce poartă titlul: Mândria, fariseismul și ipocrizia - înfățișarea și purtarea noastră cea de toate zilele?!... Plecând de la această pericopă evanghelică și pildă a Vameșului și a fariseului, vom observa șă constata
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
bidivii gândului în trap de chimvale. O dâră de zbor i-a adus un trecut de văpaie, trudit în rapsodiile de veacuri, frământându-i mireasma în pâine și cuvântul în potirul binecuvântării. Safirul bucuriei, înmuiat în Ghiocelul Buneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii. Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine- aduceți în vasul vechi arome,/ De jalea cui veșmântul și l-a cernit Salome/ Și plânsul pentru cine răsună în Chedron?/ Când miezul alb al
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și zăvoare și-a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada devenirii prin jertfă. Din pecetea îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea Înviere/ ce va cuprinde-mâine toată țara./ Hristos a înviat peste lopeți/ abia mișcând
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de toată nepătimirea (potrivit Cuviosului Nichita Stithatul); lumină și izvor al luminiicelei bune; înțelepciune, Cuvânt și cunoștință și dătător de înțelepciune, de cuvânt și de cunoștință. Precum Mintea-Tatăl zămislește Cuvântul care îi crează și recrează pe oameni, tot astfel cuvântul odrăslește mintea sufletului omenesc, rezidind ca alte ceruri sufletele oamenilor de același neam cu sine, și făcându-le tari prin răbdare și prin virtuțiile cu fapta. Mintea omului nu numai că rezidește prin cuvânt sufletele celorlalți oameni, dar le face vii
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ODRĂSLIRE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 481 din 25 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului odrăslire În somnul dintre două anotimpuri, semințele odrăslesc vise și le varsă-n pământ. Acolo așteaptă ploaia iubirii ca să devină flori. Și, răsfirând brațe de îngeri, ni se dăruie cu suflet cu tot. Leonid IACOB Referință Bibliografică: odrăslire / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 481, Anul
ODRĂSLIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359195_a_360524]
-
Maria, numind-o: Moise - “rug ce arde și nu se mistuiește”; David - “chivot sfințit”; Ieremia - “Israelul cel nou”; Ghedeon -“lână plină de rouă”; Isaia - “clește purtător de cărbune”; Iacov - “scară pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - “toiag ce a odrăslit”; Solomon - “pat de aur”; Iezechil - “ușă încuiată”; Avacum - “munte umbrit”; Daniel - “munte netăiat”; Zaharia - “sfeșnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. Dacă la ortodocșii slavi numele cel mai
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
Dascălilor, Ucenicilor, Sfinților, Aleșilor lui Dumnezeu. Sfinții Dascăli Dacoromâni au țesut în faldurile misticii cugetului lor gândul alb, vorbirea aleasă și scrierea cu mireasma sacralității, ca în cuprinderea lor să se reverse aroma limbii liturgice a protodacilor din care au odrăslit Cântarea Cântărilor, Psaltirea, pisaniile Voievodale, hrisoavele domnești, poemele regale, vechile cazanii, cultura ortodoxă. Peste vocea de clopot a primului mare Dascăl bisericesc Vasile cel Mare, răsunau pașii Mântuitorului în cadența serafică, care resfira nesfârșirea eterului. Sfântul Vasile cel Mare entuziasmat
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]