708 matches
-
Asturias, ca fiu al liderului socialist Wenceslao Carrillo și al soției sale María Rosalía Solares. Când avea 6 ani, familia s-a mutat la Madrid. După terminarea școlii, la vârsta de 13 ani, s-a angajat la ziarul "El Socialista", oficiosul Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Tot atunci s-a alăturat Uniunii Socialiste, Sindicatului General al Muncitorilor și Tineretului Socialist Spaniol. În 1932 a devenit membru al Comitetului Executiv al Tineretului Socialist și redactor la "Renovación", ziarul Tineretului Socialist. Carrillo era
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
sovietic, a început cu timiditate reabilitarea veteranilor bolșevici executați. Nicolai Buharin și alți 19 coinculpați au fost complet reabilitați în 1988. În același ani au fost reabilitați și Zinoviev, Kamenev și Radek și coninculpații din procesul lor. În ianuarie 1989, oficiosul partidului comunist - "Pravda" - a raportat reabilitarea postumă a 25.000 de persoane. În același ani, discursul secret al lui Hrușciov a fost publicat în întregime (deși, despre existența lui, publicul sovietic avea cunoștință încă din 1956).
Procesele de la Moscova () [Corola-website/Science/299648_a_300977]
-
Müller. În 1936 episcopul dr. Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredințat icoana și așezământul monahal spre îngrijire călugărilor din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (bazilieni). Aceștia au încadrat-o în iconostasul din lemn de tei al bisericii mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul "Renașterea", nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaților" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat " Baza pelerinajului
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
corectă pentru România. A publicat mai multe articole în care a elogiat regimul lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria „statului etnocratic" în lucrarea „Ortodoxie și etnocrație”. De asemenea,a colaborat la publicații precum „Sfarmă-Piatră” și „Buna Vestire”, oficiosul Mișcării Legionare. Dumitru Stăniloae îl descrie cu următoarele cuvinte: „Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strîmt și ocolit al specialiștilor, prezentînd-o, într-o formă impunătoare, atențiunii generale a
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
țări cu minoritate germană: Franța (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeți). La 15 martie 1941, Grupul Etnic German a preluat ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, i-a schimbat denumirea în "Suedostdeutsche Tageszeitung" (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr. Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către "Volksgruppenführer" Andreas Schmidt, ginere al "Brigadeführer"-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii
Grupul Etnic German din România () [Corola-website/Science/319374_a_320703]
-
faptul că membrii familiei Brătianu au rămas în teritoriul ocupat, pentru a-i acuza pe aceștia de colaborare cu ocupanții germani. Acest lucru a fost vizibil în special în timpul campaniei electorale din noiembrie 1919, prin articolele publicate în ziarul "Îndreptarea", oficiosul Partidului Poporului, condus de mareșalul Alexandru Averescu. Familia s-a reîntregit în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. În perioada interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei bucureștene
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
într-un moment în care comuniștii reprezentau o minoritate insignifiantă în peisajul politic, care putea să se bizuie doar pe sprijinul Uniunii Sovietice și a armatei sale care ocupase România. La 26 septembrie Comitetul Central al PCR a publicat în oficiosul său Scânteia o „platform-program” la care erau invitate toate forțele democratice să adere. Programul avea 15 puncte: Societatea Scriitorilor Români a aderat la această platformă la data de 30 septembrie 1944. Prin adeziunea Partidului Social Democrat la 2 octobrie 1944
Frontul Național Democrat () [Corola-website/Science/331308_a_332637]
-
muncitori să se supună voinței sale, sub amenințarea de a li se tăia rațiile și a li se suprima cartelele speciale de alimente.” La 31 ianuarie 1945, sindicatele de tipografi din capitală au refuzat să tipărească ziarele Dreptatea și Viitorul, oficioasele PNȚ și PNL, întrucât ziarele conțineau răspunsurile politicienilor democrați la programul de guvernare al FND.
Frontul Național Democrat () [Corola-website/Science/331308_a_332637]
-
promulgat în noiembrie 1990, în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea. Codul se aseamănă Codului de Drept Canonic, având doar reglementări de nuanță, cu privire la organizarea ierarhică și administrativă a Bisericilor Orientale. Bisericile Ortodoxe au un cod canonic mai puțin oficios, tradiția ortodoxă privind canoanele mai degrabă ca îndrumări, și nu legi absolute, îndrumări pe care le practică diferit, în funcție de circumstanțele istoric-culturale ale fiecărei zone. Rațiunea acestor interpretări este aceea că, dacă Conciliile Ecumenice (în care deliberările se desfășurau în limba
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
al PCR în care a citit documentul intitulat "„Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”". A doua zi, pe 7 iulie, documentul prezentat de Ceaușescu a fost publicat în oficiosul Scînteia. Pe data de 9 iulie, Secretarul General al PCR a prezentat o expunere a aceluiași document la tribuna Consfătuirii de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative. Cele 17 propuneri din această
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
un ton serios: depresia și sentimentul de insatisfacție întâlnită la tânăra generație reprezintă temele abordate de el cu predilecție la fel ca și cotidianul (jocuri video, televizor, internet), fetele (dificultatea de a le agăța, masturbarea, fantasmele). Alte reviste precum „Têtu”, oficiosul homosexualilor, își pun întrebări în legătură cu textele sale pe care aceștia le consideră ca fiind homofobe. În „Libération” și „L’Express”, el este comparat cu diverși artiști recunoscuți: rapper alb, nume precum cel al lui Eminem si al lui Mike Skinner
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
Mihoels în 1948. Pe 13 ianuarie 1953, câțiva dintre cei mai prestigioși și proeminenți doctori sovietici au fost acuzați că ar face parte din complot vast de otrăvire a unor conducători de vârf ai Partidului Comunist și Armatei Roșii. "Pravda", oficiosul partidului comuniștilor, a publicat acuzațiile sub titlul "Spioni și ucigași vicioși sub masca membrilor colegiului doctorilor": Printre numele celor mai cunoscute personalități menționate în articol s-au numărat: Solomon Mihoels, (actorul-director al Teatrului evreiesc de stat din Moscova și președintele
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a acestei țări. În 1937, Manoilescu a început să finanțeze publicația "Buna Vestire", oficios al organizației Garda de Fier. Manoilescu a fost și membru în Senatul legionar. În 1938, și-a aplicat ideile economice în cadrul unui experiment în Transilvania. Tentativa a eșuat, după Manoilescu, din cauza adversarilor săi politici, astfel că el a suferit mari
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
un redactor TV român, fost director general al TVR (1990-1992). și-a început cariera de jurnalist în 1940, la ziarul „Universul Sport”. În perioada 1968-1970 a condus ziarul Sportul, pe care l-a revoluționat, până la acel moment publicația fiind un oficios al puterii comuniste. evoluționat, practic, ziarul, care pînă atunci era scris într-o notă formală, ca un oficios al puterii. A lucrat mai apoi la postul public de radio și televiziune ca reporter, redactor și producător. Între 1990 și 1992
Emanuel Valeriu () [Corola-website/Science/312999_a_314328]
-
la ziarul „Universul Sport”. În perioada 1968-1970 a condus ziarul Sportul, pe care l-a revoluționat, până la acel moment publicația fiind un oficios al puterii comuniste. evoluționat, practic, ziarul, care pînă atunci era scris într-o notă formală, ca un oficios al puterii. A lucrat mai apoi la postul public de radio și televiziune ca reporter, redactor și producător. Între 1990 și 1992 a fost Director General al TVR. De asemenea, a publicat mai multe cărți despre sport și politică. Emanuel
Emanuel Valeriu () [Corola-website/Science/312999_a_314328]
-
Buna Vestire a fost un cotidian, oficios al Mișcării legionare, înființat de Mihail Manoilescu în 1937, care și-a încetat apariția în ianuarie 1941. Buna Vestire din 1937 a fost organizată ca o societate anonimă pe acțiuni, majoritatea acțiunilor fiind în mâna profesorului Mihail Manoilescu și a
Buna Vestire (ziar) () [Corola-website/Science/325227_a_326556]
-
abonații noștri că în zilele următoare vor primi prin mandat poștal contravaloarea abonamentelor neefectuate”. „Adevĕrul” se oprește, astfel, la numărul 18.039. De-a lungul timpului, ziarul a avut următorii directori: În primele zile de după Revoluția din 1989 ziarul Scînteia, oficios al Partidului Comunist Român, și-a schimbat denumirea mai întâi în „Scînteia Poporului” (sub care au apărut 2 numere), iar apoi în „Adevărul”, comitetul redacțional rămânând inițial același. Politica editorială din anii imediat următori revoluției, a continuat principial linia Scînteii
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
România Mare" - "PPRM") este un partid politic din România. A fost membru al fostului grup europarlamentar Identitate, Tradiție, Suveranitate. Fondatorul partidului este Corneliu Vadim Tudor. Partidul are și o organizație de tineret, „Organizația de Tineret a Partidului România Mare (OTRM)”. Oficioasele partidului sunt săptămânalul Revista România Mare și ziarul Tricolorul. se declară a fi de centru-stânga, de orientare națională și afirmă că militează pentru înfăptuirea pe cale pașnică a României Mari, în hotarele ei istorice. În comunitatea științifică internațională, Partidul România Mare
Partidul România Mare () [Corola-website/Science/298429_a_299758]
-
1767 indulgență plenară (iertarea păcatelor) celor care vizitează biserica de la Nicula în sarbătorile mariane ale Nașterii Fecioarei Maria, Bunei‑Vestiri și Adormirii Maicii Domnului. În perioada interbelică Biserica Ortodoxă Română a organizat o propagandă intensă împotriva pelerinajelor de la Nicula. Astfel oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul "Renașterea", nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaților" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat " Baza pelerinajului
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
Chișinău. Atât la "Cuvântul moldovenesc" (ca redactor și, apoi, prim redactor), cât și la "România nouă" (1918), publicație editată de Onisifor Ghibu, Vasile Harea a fost o prezență remarcabilă. După Actul Unirii de la 27 martie 1918, a fost redactor la oficiosul "Sfatul Țării", iar din toamna aceluiași an a devenit deputat în Sfatul Țării de la Chișinău și a votat unirea fără condiții. Între anii 1923-1924, la Iași, participă la redactarea ziarului "Îndrumarea", alături de Radu Cernătescu, Horia Hulubei, Oscar Franche, Ștefan Bârsănescu
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
pentru alegerea membrilor Biroului Politic, se petrece în cea mai mare parte în spatele scenei politice oficiale, într-un proces paralel cu Congresul Național. Noua structură a puterii este subânțeleasă prin modul în care sunt poziționate fotografiile liderilor aleși, publicate în oficiosul partidului, "Ziarul poporului". Numărul membrilor Comitetului Permanent al Biroului Politic a variat de-a lungul timpului, având o tendință de creștere. La Congresul al XVI-lea din 2002, acest număr a fost mărit la nouă. Mai sunt alte două organe
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
analiza hârtii se constată că mănăstirea există pe actualul amplasament și în perioada 1769 - 1773 , cînd a avut loc cartografierea satului și a mănăstirii. În perioada interbelică Biserică Ortodoxă Română a organizat o propagandă intensă împotriva pelerinajelor de la Nicula. Astfel oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul "Renașterea", nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaților" (expresia peiorativa la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat " Baza pelerinajului
Nicula, Cluj () [Corola-website/Science/300344_a_301673]
-
de către Dinu Brătianu, președinte al Tineretului Național Liberal. Cu toate că activitatea partidelor politice fusese suspendată de generalul Ion Antonescu, Partidul Național Liberal și-a continuat o anumită activitate, în special în domeniul publicistic. În perioada 1940-1944 Mihail Fărcășanu a condus redacția oficiosului PNL, "Românul", a lucrat în comitetul de redacție al revistei "Pământul românesc" și a publicat articole în periodicul antitotalitar, "Viața Nouă". În 1942 publică eseul "Libertate și existență". Între 1943-1944 a fost corespondent de război pe Frontul de Est. La
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Archibald Clark-Kerr, Averell Harriman și Andrei Ianuarievici Vâșinski. În urma discuțiilor, au fost cooptați în guvern ca miniștri fără portofoliu Emil Hațieganu din partea Partidului Național Țărănesc și Mihail Romniceanu din partea Partidului Național Liberal. În februarie 1946 a fost autorizată și publicarea oficioaselor celor două partide. Deoarece titlul ziarului Viitorul fusese preluat de dizidența partidului liberal condusă de Gheorghe Tătărăscu, Partidul Național Liberal a decis ca noul oficios al partidului să fie numit "Liberalul", titlu care fusese folosit în trecut de numeroase periodice
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
și Mihail Romniceanu din partea Partidului Național Liberal. În februarie 1946 a fost autorizată și publicarea oficioaselor celor două partide. Deoarece titlul ziarului Viitorul fusese preluat de dizidența partidului liberal condusă de Gheorghe Tătărăscu, Partidul Național Liberal a decis ca noul oficios al partidului să fie numit "Liberalul", titlu care fusese folosit în trecut de numeroase periodice liberale, dintre care cel mai cunoscut era cel care fusese publicat la Iași sub conducerea lui Nicolae Gane și apoi al lui George G. Mârzescu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]