914 matches
-
în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate astea, nu mă mir.../ ... Am mai dansat o arleziană,/ a mai căzut un batalion:/ sclipea-n Artois o arteziana/ și-o baioneta, la Bayonne.// De la Berlin venea berlina/ și indigoul, de la Ind;/ iubea Marcel pe Albertina/ și
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
de flori, iar călugărițele nu știu ce să mai facă cu ele. Și chiar așa stau lucrurile. Mormântul lui Arsenie Boca este mereu acoperit cu flori, semn că oamenii nu îl uită nici în restul anului. Legenda spune că plantele nu se ofilesc, iar cine atinge crucea de la mormânt se vindecă de boli. ARSENIE BOCA. La poarta mănăstirii te întâmpină un afiș pe care scrie care este ținuta obligatorie: fustă lungă, bluză fără decolteu, capul acoperit - pentru femei, iar pentru bărbați, pantalonii trebuie
EXCLUSIV. Tărâmul unde românii vin cu miile să se roage. Este locul pe care puțini îndrăznesc să-l fotografieze. “Oamenii se regăsesc aici” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25218_a_26543]
-
ori am plâns așa. Zadarnic mirii vin în cete, Din depărtate cetățui... În Gruzia-s destule fete ; Eu nu voi fi a nimănui!... O, nu ma dojeni iar, tata : Tu vezi de mult cum ma topesc Din zi în zi, mă ofilesc ! Mă sting încet, ca jertfă-s dată, Și-o grea otravă sorb avan; Mă chinuiește-un duh viclean Cu-n vis ce-n ispitiri mă ține ; Eu pier, îndură-te de mine ! O, du la sfântă mănăstire Pe fiica-ți
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
al tânărului sânge zbor, O zi-nsorită-n rece toamnă. Cine înfrunta despărțirea, Ispita unui chip frumos, Ori plictiseală ,istovirea , Si visul van și mincinos ? Nu ! Află :nu ți-e dat de soarta, Prietena,ca pașnic stând , Tu să te ofilești curând Că jertfă-a pizmelor de rand ; În lumea-ți strâmta și deșarta , Între nepăsători , misei , Speranțe sterpe , teama vie , Tu , între ziduri reci și moarte , Cercând al patimilor greu Ai să te stingi , în rugi mereu , Deopotrivă de departe
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
moartea tainic și cuminte . Străfulgerând pe buze-abia Surâsul ei încremenise . Dar unui ochi ce-atent privise De multe lucruri triste, ea, Cu-a ei tăcere povestea ; Era în ea disprețul rece Al sufletului , ce , curând Că florile , încet căzând , Se ofilesc când vară trece , Al gândului din urmă semn , Al vieții duse , van îndemn , Și- adio lumii ce-o-nconjoară . Era cu mult mai moartă , deci , Și-n inimi , ochii stinși pe veci Nasc deznădejde grea , amară , Cum în solemnul ceas
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ce?/ Zdreanță!// Cel cu ochii de faianță." Merită citat și ecoul poemului, pentru esențialitatea lui de text biblic: " Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,/ scoate-mă la loc larg, căci sunt la strâmtoare! Ai milă de mine, căci mă ofilesc!/ Vindecă-mă, căci îmi trenmură oasele!/ Sufletul mi-i îngrozit de tot. întoarce-Te, izbăvește-mă!" Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
chiar retractibilitatea sa sporește impresia, favorabilă literar, de rezervă și enigmă. În această gamă, Felea e necontenit interesant și bogat. Partea cea mai dezamăgitoare din confesiunile sale sunt insistentele reflecții asupra creației literare, rareori relevante; un fel de pudoare îi ofilește mărturisirea... În schimb, treptata luare de atitudine față de "acest vacarm politic neîntrerupt care ne ucide lent" constituie o mărturie extraordinară asupra epocii. Ea a început mai de timpuriu, dar pe mine - fugit din țară în ianuarie 1974 - mă zguduie mai
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
categoriile gramaticale ale viitorului globalizat. În decursul acestui proces va înflori o vreme, iar apoi nu știu cât de curând: într-o sută, două de ani? mult mai rapid? vom asista la un colaps brusc (ca acela al imperiului sovietic?), se va ofili și va merge spre stingere; sau poate spre topire într-o magmă universală. Toate astea pentru că mă obligi să răspund la o întrebare antipatică și pentru care nu am defel vocație. Că tot v-am obligat să-mi răspundeți, vă
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
ce nu-și găsesc bolta, boltă ce nu-și găsește astrele. * După Aristotel, e fericit cel suficient sieși, deci egoistul disciplinat. * Iubirea și ura nu au, practic, dimensiuni. * Autenticul damnat nu poate fi decît un zeu căzut. * Te restrângi, te ofilești, te pierzi tot mai mult, aidoma unei frunze ce se usucă. Dușmanii tăi s-ar putea bucura, dar nu-ți pasă de ei. * A fi credincios înseamnă și a spune tot ce crezi de cuviință a fi spus, indiferent de
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
mă așez în brațele luminii ochilor tăi pentru ați putea contempla aștrii infiniți din tine. 514. Nu atinge niciodată moartea dacă vrei să trăiești. 515. Ți-aș dărui un buchet de iubire din florile inimii mele ce nu se vor ofili niciodată. 516. Vrei să afli adevăratul înțeles al menirii noastre din această lume? Privește singurătatea și întreabă-te dacă este bună? 516. Nimeni nu este nimeni decât dacă nu s-a născut să poată muri. 517. M-am plimbat pe
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
organizatorilor caută cîte o pereche în tribună și cei doi sînt sînt încurajați de către public, prin aplauze, să se sărute. Uneori, regizorul se joacă și insistă pînă cînd cuplul se săruta de mai multe ori. La Riocentro, gălăgia nu se ofilește niciodată. În această atmosferă intra azi în lupta Mihai Nistor, singurul reprezentant al României la turneul olimpic de box. Categoria să, supergrea, ia coroană entuziasmului competiției și cu atît mai mare e presiunea pe umerii lui Mihai. La + 91 de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
organizatorilor caută cîte o pereche în tribună și cei doi sînt sînt încurajați de către public, prin aplauze, să se sărute. Uneori, regizorul se joacă și insistă pînă cînd cuplul se săruta de mai multe ori. La Riocentro, gălăgia nu se ofilește niciodată. În această atmosferă intra azi în lupta Mihai Nistor, singurul reprezentant al României la turneul olimpic de box. Categoria să, supergrea, ia coroană entuziasmului competiției și cu atît mai mare e presiunea pe umerii lui Mihai. La + 91 de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
RISIPITOR" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Undeva, cândva... Undeva, cândva... Vag ți-aduci aminte de-un tânăr frumos care țesea vise, iar iubirea ta având crez și ținte nu se-ofilise. Undeva, cândva... Pare o poveste primul început, prima împlinire când a fost, va fi ,căpătau în este nemărginire. Undeva, cândva... În atâtea rânduri erai Făt-Frumos biruind balauri, punându-ți semeț pe-ncinsele gânduri cununi de lauri. Undeva, cândva... Cum să
UNDEVA, CÂNDVA... ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381780_a_383109]
-
le-au luat pe femeile alea cu elicopterul, să le aducă puțin la București, la DNA, să le terorizeze niște procurori și de-abia după aia să le dea flori! Mergea și-o arestare preventivă, să le fi dat florile ofilite peste-o lună! Ce s-ar mai fi distrat fetele! Ce glumă bună! S-ar fi căcat pe ele de râs. Eu zic să fie cât mai multe glume de-astea, că ne plac! Să iasă Băse să declare război
Glume cu mascaţi de 8 Martie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21015_a_22340]
-
taman când ne ambetam cu ideea că vom putea ajunge la final, exact în momentul ăla în care,daca renunți ești ciufut toată ziua, auzim: mami, tati, vin și eu! ei aș, în secunda doi e peste noi și se ofilește și cel mai tare temerar,capabil să facă sex în condiții extreme. ne sculam “fericiți”, bem cafeaua, mancam.vine tata, ne vede îmbufnați, cu fundu’n sus și om bătrân înțelege că e rost de drum. îl ia pe Ianu
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
grădiniță unde îți petreci după amiezile și weekendul de nu mai ai timp pentru mine? - Nu-i faimoasă, dar va deveni frumoasă peste puțin timp când vor apare primele flori de primăvară. Uite că au ajuns ca ghioceii să se ofilească iar zambilele și narcisele au bobocii aproape de înflorire. - Da, sunt frumoase. Bravo. Deci acestea sunt cele care mi te răpesc? repetă ea aluzia la relația lor care stagna în aceeași neclaritate. - Ei, nu neapărat că ele mă obligă atât de
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
n-au tresărit, ba unii și-au vârât picioarele în locurile unde au fost rădăcinile așteptând să înfrunzească. Treceam fluierând pe stradă. Ploua cu frunze și am început să le strâng pentru a-mi face o cunună, ce să se ofilească pe fruntea mea sub care simțeam clocotind vulcanii gândurilor. Ei, și ce dacă?... mi-am spus. Ce dacă ieri a fost azi și astăzi ieri? Sunt atâtea trenuri în gară, care așteaptă să mă ducă acolo unde nici că-mi
TABLOU ASTÃ NOAPTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384154_a_385483]
-
odată și odată să vă caut eu, aici, acolo, nu știu... Și dacă ne vom mai recunoaște vom sta la taclale amintindu-ne, bucurându-ne de revedere. Atunci vă voi împărți ghioceii, care sunt sigur că n-au să se ofilească, după ce vor fi sărutați de privirea Creatorului. Nu, nu mă va întreba nimic, ci îmi va zâmbi ca un tată fericit de întoarcerea rătăcitorului. Anatol Covali Referință Bibliografică: Crater Ghiocei / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
Acasa > Poezie > Sonete > AUTUMNALĂ Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sufletul mi-e plin de verde, trupul prinde-a ofili într-o toamnă ce se vede cu frunze a mă-nveli. Slab căldura se răsfrânge în văzduhul plin de vară iar lumina se prelinge, se topește până-n seară. Versul meu de poezie cântă anotimpu-n care într-o zbatere târzie orice
AUTUMNALĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384248_a_385577]
-
pe bune, nu pentru că avem eu și Nic o legătură sentimentală cu ea. Atenție însă la limbaj: Agop are o limbă spurcată, pe care nu și-a cenzurat-o nici o secundă în aceste pagini. Dacă sunteți din ăia care vă ofiliți la cuvântul “labă”, mai bine nu!
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
suprarealism. Un veritabil teatru de idei, straniu, încărcat de simboluri abstracte, devenite personaje: umbra supremă, Cel care trăiește în umbră, prizonierul umbrei, durerea paradisului pierdut, umbra dulapului, umbra sicriului de lemn, merele, păianjenul, musca-victimă, râmele, șerpii, ploile, florile care se ofilesc imediat la atingere, ș.a. Personajele, cu nume - și ele nedefinite, nu poți ști după nume dacă sunt bărbați sau femei, - Malu, Sera, Soare, Cărare - intră în conversație cu umbrele, cu merele, cu păianjenul casei care pândește din umbră. Totul încărcat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
al conveniențelor sociale? Al nefericirii pe care chiar tu ți-ai construit-o? Piesa beneficiază de un Synopsis care oferă explicații și un scurt rezumat, spre înțelegerea cititorului sau a spectatorului. Cea de a doua piesă din volum, “De ce se ofilesc florile când le ating?” ne introduce în atmosfera unui salon de spital, de fapt, tot o închisoare din care nu toți pacienții scapă. De data aceasta, nu păianjenul periclitează viața omului, ci un câine uriaș care se repede la cel
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
numit Bujor Florian, om cu nume și prenume de floare, care, culmea! culegea trandafiri într-un parc, curmându-le viața “cu o plăcere sălbatică”. Rănitul acesta prezintă o ciudățenie, așa cum se specifică în titlu: de îndată ce atinge o floare, aceasta se ofilește. Există o legătură intimă, o empatie între om și floare. Omul simte durerea florilor, le aude freamătul ca un susur de izvor, le simte strigătul frunzelor. Cunoaște limbajul florilor. Dintre personajele piesei, doar Bujor Florian este numit, în rest, autoarea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
piesei, doar Bujor Florian este numit, în rest, autoarea a ales anonimatul pentru Bolnavul X, Soția Bolnavului X, Medicul, Asistenta, Prietena soției bolnavului X. Tânărul Bujor este un boschetar în vârstă de 20 de ani. Ciudățenia cu florile care se ofilesc la atingere, îi vine tânărului din copilărie, de când a rupt patru gladiole ca să le ducă mamei sale la cimitir. Atunci tatăl i-a reproșat că a omorât florile. Drama tânărului merge mai departe. Chiar dacă atinge o femeie, ca pe o
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
vine tânărului din copilărie, de când a rupt patru gladiole ca să le ducă mamei sale la cimitir. Atunci tatăl i-a reproșat că a omorât florile. Drama tânărului merge mai departe. Chiar dacă atinge o femeie, ca pe o floare, aceasta se ofilește și moare. E ca un blestem care-l apasă pe tânăr. Chiar el spune despre sine: “Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]