439 matches
-
l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu fruntea lucioasă, când am arătat spre telefonul din colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar și iar, până când viața ar ajunge doar o telenovelă obosită. Până ce-am ajunge să privim cum alții se nasc și mor cu aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem nemuritori, îi zic lui Helen. Am puterea asta, zice, deschizându-și poșeta și scoțând o foaie de hârtie împăturită, pe care o scutură ca s-o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în sticlă? zice. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan. Asta după ce lipsise de acasă treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
buni clienți ai ei. Un alcoolic îmbrăcat cu o pelerină sau un impermeabil Gannex ori măcar cu o jachetă de calitate o făcea pe Cealaltă Carol fericită o bună bucată de vreme. Era ca un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să-mi pese de artileria asta de sperietoare pe care ți-o atîrni la brîu ca să-i Înfricoșezi pe sclavii tăi. Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea o explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd se Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele ofilite, inelele învăluite în ceața verde și roșie cu tăietură marquise, unghiile de porțelan vopsite-n roz scânteietor, și zice: — Încântată, sunt sigură. Dacă trebuie să-ncepi cu vreun detaliu anume, acesta e neapărat mâinile lui Brandy. Împodobite cu inele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață, de zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe care n-am deranjat-o, căci tocmai îi șoptea lui Ucu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
epistolelor mortuare... Pe oameni, Z, nu depărtările, nu miile de kilometri îi despart, ci zidurile de sentimente. Hăurile spațiale dintre oameni pot fi arse repede; am auzit că ne vom putea și teleporta, în curând. Dar zidurile, zidurile de sentimente ofilite greu pot fi dărâmate. Și dacă dărâmi zidurile dintre doi oameni, ce se întâmplă? O să ai parte de spectacolul a două ruine care încearcă să scuture de pe ele praful unor amintiri rănite. Atât. Peste o mie de ani, cu tehnologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
așezat pe suport, l-au împodobit amândoi în timp ce Silvia s-a dus să pregătească cu ce să-l servească pe Matei. Au discutat atâtea și atâtea, aducând mereu vorba despre Cecilia. —Uite! Îți vezi trandafirii? Așa cum ți-am spus, sau ofilit dar eu îi păstrez până va veni Ceci, că sunt ai ei. Nu vine de Crăciun? Nu vine anul acesta pentru că are și mult de învățat, pe de altă parte vrea să vadă și ea cum sărbătoresc nemții Crăciunul. Mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
E o victorie a concretului, istoric, politic. La ceea ce oferă literatura documentaristică cititorului lacom de senzațional, se adaugă concurența cinematografului și a televiziunii, - "clocotul realității", în stilul cel mai direct... Să fi rămas literatura, cu poveștile ei născocite, o domnișoară ofilită, neluată în seamă, în mijlocul agitației și conflictelor acute ale existenței?... Să nu fi înțeles ea că istoria și destinul nostru modern sunt fatum-ul epocii noastre?... Romanul, pe care l-am apucat, de pildă, în sensul de cronică imaginară a
Romanul polițist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7131_a_8456]
-
IV-lea și provenea dintr-o familie creștină deosebită: sora, Macrina, și fratele său, Grigore din Nyssa, au devenit, de asemenea, sfinți. Încă din copilărie, se spune în tradiția creștină, Sfântul Vasile a uimit prin anumite gesturi: dacă atingea plantele ofilite, acestea se înviorau, iar atunci când mângâia animalele bolnave ele se însănătoșeau. Ulterior, în tinerețe, Sf. Vasile, mare iubitor de învățătură, a urmat școli în Cezareea, Bizanț și Atena, și s-a remarcat prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină
Sfântul Vasile, părintele monahismului oriental, serbat la 1 ianuarie. Ce trebuie să facă fetele nemăritate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52843_a_54168]
-
prea o interesa respectul față de ranguri. Iar atunci când mă arătam uluită de vorbele ei, îmi spunea mereu că mai aveam puțin și aveam s-ajung ca Agnes, cântând imnuri religioase triste și umblând de colocolo cu gura strepezită, posacă și ofilită ca fundul unei fete bătrâne; la care eu protestam întotdeauna până când, în cele din urmă, pufneam amândouă în râs. O enerva faptul că unii aveau atât de multe, iar alții atât de puțin, deoarece nu vedea în asta nici o consecință
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
un tenore robusto acceptabil, Repeta balada lui Țoști pentru Părinți, Uvertura bombastica, larmoaianta acrobație vocală... Ce făcea să tremure și să răsune ferestrele-n țîțîni. Locuri sterpe cu ateliere-n ruină, nelocuite vreodată. Terenuri de golf cu stegulețe-n peluze ofilite - Defilau în goană, iar el repeta de zor pentru-acei Părinți, „Și cui îi pasă! Hai să fim serioși, Brownjohn, cui dracului îi pasă!” Obișnuia să zică, cu ținuta și tonul potrivite vîrstei. La Elmers End, daca nu mă înșel, vineri
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
august. Revista se deschide cu un poem de Ana Blandiana: „Am întrerupt bineînțeles scrisul/ și-am pornit să-mi inspectez/ paradisul/ și, după un control sever făcut,/ am ajuns la o concluzie de necrezut: printre frunze de aur și flori ofilite,/ vara era pe sfârșite...”. La cronica literară, sub titlul „Însemnări ultime”, Dan Cristea scrie despre Jurnal cu fața ascunsă, volumul lui Fănuș Neagu. Invitatul lunii este Stavros Deligiorgis care e prezent cu un eseu despre Kavafis. Iar rubrica de interviu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
a părinților fără copii. În prizonieratul despărțirilor, conceptul cheie pentru ieșirea din labirint este speranța ca așteptare. „Așteptarea noastră, spune Cristina, e ca o boală mocnită, ca un virus insistent, care nu trece decât prin apropierea părinților (...). Suntem niște copii ofiliți, uscați de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta așteptare responsabilă și matură și redevenim copii când vine mama”. În proza Lilianei Corobca, poetica așteptării este punctul central. Aici se insinuează sentimentul zădărniciei și asumarea fatalității, condiția
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
nu mi-a rămas decât să-mi dezleg șireturile și să mi le pun în jurul gâtului cum știam că face mama cu șiragul de perle. Întâmpinam moartea ca pe o dansatoare ce abia învățase primii pași. Lăstarii zilei se arătau ofiliți și semințele roșii încolțiseră peste tot, în bălegar și în dosul caselor, unde umbra era prielnică și aracii cu muguri la rădăcini: ce era să fac? Un timp, am zăcut pe cimentul din fundul curții: nu mă mișcam, nu încercam
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
ce idee! Mai ușor mi-ar fi Să-nhaț coroane douăzeci, din aur. Că Dragostea s-a lepădat de mine Din burta mamei și - s-o las în pace - A dat bacșiș Naturii să-mi usuce Un braț precum arbustul ofilit, Să-mi pună munte groaznic pe spinare Și-n vârful lui să stea Infirmitatea Râzând de trupul meu, să-mi dea picioare Ce nu-s la fel de lungi și orice parte S-o strâmbe ca pe haos, ca pe puiul De
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere atinsă, din nou fertilizată ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei nicicând conștiente -, sclipind cu încețoșata aparență a unei fals zâmbitoare neplăceri. Și-aici: ofilitul, ridatul patriarh, bătrânul, care bate doar toba, supt în pielea-i amplă, de parcă, ea, înainte, ar fi cuprins doi bărbați, unul dintre ei culcat deja în cimitir și el supraviețuind celuilalt, surd și uneori cam rătăcit în pielea-i văduvă
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
încât s-ar zice că e un jurnal de război: miza e somnul (care nu vine niciodată): "nu pot să dorm, nimeni nu mă obligă să dorm/ nici un bici/ nici o adiere de vânt/ fantasme sunt gândurile, ele atârnă/ în spânzurători ofilite și caută odihna/ din nimic"(V ). Lupta e - clasic - cu eul (amintind de versurile Sylviei Plath, Între mine și mine/ zgârii ca o pisică), dar și cu copilăria, cu "vocile" (unei umanități agresive prin chiar existența ei), cu cuvintele... Nu
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
de bunătate, Să curgă prin noi, până la moarte? Cum ar fi dacă bogăția Nu s-ar mai măsură în aur Ci în sănătate și bucurii? Cum ar fi dacă în locul sângelui De miel sacrificat ar curge lacrimi? Că pe frunze ofilite, Am culege aripi de îngeri, rănite. Dar să nu mai fie nici lacrimi, nici sânge, În fiecare casă să miroase a fericire! Atunci pe orice poartă, i n orice suflet, Ar intra iubire! Ușoară că o pană, crucea lui Hristos
DIN FLORI DE CIREŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384888_a_386217]