126 matches
-
tatăl e nevoit să accentueze că „pentru cei mici, ca tine, tutunul e deosebit de vătămător! Tu ai pieptul slab, ești încă firav, iar oamenii firavi se îmbolnăvesc de oftică și de alte boli. Uite, și unchiul Ignati a murit de oftică. Dar dacă n-ar fi fumat, poate că mai trăia și azi”. Dar nici aceste argumente nu-l impresionează prea mult pe Serioja, care se gândește la alte lucruri și se apucă să deseneze pe o foaie de pe birou. Nemaiștiind
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
glamoroasă pot, așa cum arată Catherine Zeta Jones la Gala Premiilor Oscar. Ieri mi-am cumpărat cea mai tare rochie, sexy și mulată, de mătase albastră-miez de noapte, și acum Îmi trebuie și niște pantofi cu toc asortați (ca să moară de oftică Venetia). Deci totul merge cum nu se poate mai bine. Săptămîna viitoare semnăm contractul pentru casă și aseară ne-am gîndit ce-ar fi să dăm o mega petrecere de mutat În noua locuință / botez, ceea ce ar fi supermișto! Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ai casei noastre până seară, apoi, plecând la locuința ei, năpraznic a prins-o în mijlocul nopții frig și fiori strașnici și a apucat-o apoi căldură prea mare și necontenită. Iar în cursul zilei a căzut și la patimă de oftică și a început să tușească, și astfel, suferind până la 15 ale acestei luni, după apusul soarelui, trecând jumătate de ceas al nopții, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu cel viu ...” 550. Văduvele care nu-și „țineau văduvia cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
refuza să-și vândă talentul și cinstea posesorilor sacului cu bani. Marele Bălcescu s-a stins istovit În țări străine. Creangă, Caragiale, Vlahuță - au trăit și au murit În lipsuri. Traian Demetrescu și Ion Păun Pincio au fost secerați de oftică. Mai recent, talente care ar putea să mai fie astăzi prezente În efortul literaturii noastre, au fost strivite de aceiași orânduire. Ne gândim la Alexandru Sahia, G.M. Zamfirescu, Bogdan Amaru și atâția alții. (Ă). Fondurile Literar, Muzical și Plastic au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
îngrijiri medicale, copiii muncitorilor se sting sub ochii părinților neputincioși. Pe de altă parte, nașterile prea dese primejduiesc sănătatea și viața mamei și o mențin într-o stare înapoiată. Din cauza mizeriei în care trăiesc, multe femei muncitoare sunt bolnave de oftică și de alte boli sociale și nașterea unui copil în asemenea condițiuni, pe lângă că le-ar primejdui viața, dar ar transmite boala noului-născut. Întreruperea sarcinii - avortul - este interzisă de lege în țara noastră. Cu toate acestea, este practicat pe scară
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată, unui colonel mexican, care s-a îmbolnăvit subit de oftică și a murit, marcând astfel numele jocului. Era o pasiență ingrată, ocolită îndeobște de toată lumea, căci aveai posibilitatea fie să pierzi mereu fie, prin cine știe ce minune, să câștigi și atunci te păștea același sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată, unui colonel mexican, care s-a îmbolnăvit subit de oftică și a murit, marcând astfel numele jocului. Era o pasiență ingrată, ocolită îndeobște de toată lumea, căci aveai posibilitatea fie să pierzi mereu fie, prin cine știe ce minune, să câștigi și atunci te păștea același sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care I le sufla unul sau altul În ureche, lăsându-se călăuzit de toți acești oameni fără căpătâi ce aveau să ducă lumea la pieire... Sau unde era tâmplarul Platon Sreda, cel care, după ce și-a Îngropat consoarta moartă de oftică, a băut o lună În șir de unul singur, Împungându-se cu sula și lovindu-se cu capul de pereți și apoi s-a dus la cimitir, a dezgropat-o și a plâns la miezul nopții la căpătâiul ei!? Plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe nopți le-a dormit pe grătaru’ țambalului, la arest. Țambalul, pentru cine nu știe, era patul fără saltea, numai cu plasă de sârmă, pe care dormeau pedepsiții. I s-a cuibărit În plămâni oftica. L-au trimis acasă mai devreme din armată și l-au scutit pe toată viața de orice serviciu militar. Hristu, vesel, făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat, Oaie nu se ținuse de cuvânt: În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în curând împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană“ n-a rămas nimic. — Cum te-ai lecuit de oftică? vru să știe Gacel. Băiatul meu cel mare și prima mea soție au murit de asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an pe degeaba la el și, în schimb, m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
merg pe jos trei luni decât să călăresc unul. Ești primul imohag pe care-l aud vorbind rău de cămile, observă Gacel. — Poate, veni răspunsul hâtru. Dar la fel de adevărat e că sunt și primul imohag care s-a lecuit de oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un râs strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
palicari destul de vestiți. Cel mai mare a fost Macri Iani, care s-a predat de bunăvoie prințului Ghica, fiind printre cei mai cunoscuți dintre cei șase sute de pirați care jefuiau Arhipelagul, de la Leros la Smirna. Macri Iani a murit de oftică în închisoare. Cuprins de rigor mortis, măsura, se zice, doi metri și optzeci de centimetri lungime. Gemenii mijlocii, grecizați și ei sub numele de Spiru și Zotalis, au deschis o locantă în Cipru, îmbogățindu-se din cine știe ce daraveri dubioase, au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos era ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga câte unul; Oftica e boală grea, Cutare suferă de ea!... i se cânta ofticosului. Lumpă, dintre noi, cei de la bloc, era cel mai ofticos. Pe locul doi era Simfo nia-n Do Major. Până să ajungă asistenta medicală la banca mea, copiii din clasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc și atunci nu-mi cere nimeni autografe, câteodată fac oftică pe Turcu, așa că ieri, când s-a ținut fata aia după mine, m-am bucurat grozav, mă gândeam : «Uite, domnule, dânsa a luat, pesemne, de câteva ori plasă cu Turcu și s-a învățat minte, acum știe cine e pohet
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
decât la apă adâncă, în oceane...“ (A început să râdă.) „Ce-ai zice să se prindă una de acul ăsta prăpădit al meu ?...“ Vorbind așa, mi-a spus că e bolnav de piept și că nevasta îi murise, tot de oftică. Mi-a povestit însurătoarea Lui. Fata avea vreo paisprezece ani, El împlinise optsprezece și s-au înțeles să vină într-o duminică noaptea, s-o fure. Fata, cuminte, le-a spus părinților, așa că ei s-au dus în noaptea aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lapte ?“, a reluat el. „Nici vorbă“, l-am asigurat eu. „Atunci să știi că ți l-a adus nevasta“, a insistat el. „Da’ de unde...“ „Păcat“, a spus omul. „Aveam lapte de capră, care e cel mai bun, fiindcă vindecă și oftica...“ „și acum nu mai ai ?“, m-am interesat eu, într-o doară. „Nu mai am“, mi-a răspuns. Mă uitam spre ostrov. Capra albă apăruse de nu știu unde. Deși se afla destul de departe, o vedeam cum râde la mine săltându-și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un Armand Duval care-ți rupea inima. Am fost odată sus, în șopronul casei lui, unde se adunau tinerii și el exersa tot felul de roluri, era plin de șarm. S-a îmbolnăvit de tuberculoză și unii glumeau: ai luat oftica de la dama dumitale cu camelii. După o cură la Reichenhal care nu i-a fost de nici un folos, a venit înapoi, și toamna, într-o zi blândă, s-a stins ușor, ca lumânarea. L-au expus la biserica Sărindar - nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
descriindu-ne starea tristă a Bizanțului din pricina împărătesei Martina. Ea uneltise împotriva moștenitorului legitim Constantin, pentru a-și pune pe tron propriul fiu, drept care avusese parte de urmările faptelor sale. S-a descoperit că, de fapt, Constantin nu murise din cauza ofticii, ci a unei otrăvi care dădea simptome asemănătoare. Încercând să scape cu viață, Martina săvârșise încă o infamie, acuzându-și fiul că și-ar fi omorât fratele vitreg. Lui Eraclonas, după ce a fost anchetat și judecat, i s-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu Biblia pe burtă pentru mărirea capacității respiratorii. Între timp îi povestește amintiri din studenție, șicanele pe care i le face soacra sau vorbele de duh ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca morții de oftică și/sau ciroză care-i dă târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cât păr în cap. Însă toți au copii și nepoți, încît, până să-mi vie rândul, mai bine mă lipsesc. Să ai noroc în viață, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, învață, își umple plămânul de oftică, și altuia îi pică moștenirea de-a gata. Aglae: În familia noastră, toți au fost strângători și au ținut la neamuri. Numai Costache nu știu cui a semănat că a fost tăcut, secret cu rudele, de nu știe nimeni cum stau lucrurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
matale are păduchi? inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios pe bancheta din spate, iar automobilul demarase spre București, scuturând Aeroportul Internațional Otopeni în buruienișul din spate. Păi ce, să nu te duc?... De oftică că tu, jerpelitule, te întorci cu țoale scumpe din străinătate, iar mandea mai are puțin și-o să-și halească, de foame, carnea de pe picioare?!... Crezi că numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind Bucureștiul, cărând tot ce lepăda orașul. Mureau de tineri, loviți de oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tău!" Am băgat la cap. Când s-a prins mama că o gonesc stăpânii, m-a rupt în bătăi... Credeam că-mi retează mâinile. Am dat în ea. Pe urmă, n-a avut ce-mi mai face. A murit de oftică, săraca, și-am rămas cu Florea. Cu el am furat în mahalale... - Zi, te-ai făcut stăpîn? -Stăpân. Codoșul rumega. - Băga-mi-aș rafa-n ea de viață! Bă, să am un copil, om cinstit -la$ face. - De ce? - Așa. Să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]