128 matches
-
lăturile și nu știau ce vorbesc, chiuiau și se sărutau ca și când ar fi amanți - el singur sta în mijlocul lor senin, surâzând, și singurul semn că beuse era că paloarea sa obicinuită se colora c-un gingaș roza - ca acel al ofticei. Eu de felul meu nu puteam bea, dar într-adevăr că trebuia să mă mir de acel copil, acel înger cu păr negru * și lung, cu ochii de-un albastru așa de strălucit și de adânc, cu fața așa de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la el acasă. Te-ai prins? Le arăți la cititori și casa lu' aia sau a lu' ăla. Românii-s morți să se uite peste gard și să comenteze după, să facă bășcălie la greu ori să se înverzească de oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de ceasu' morții să-și arate vilocu', apartamentu' de lux, 'ște treburi. Parcă-i și aud: Am colaborat minunat cu arhitectu' meu, cu dizainăru' de interioare". P-ormă: "Măsuța asta de ceai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după meci, pentru un zar, o carte, alea-alea și, la o adică, dacă pică la drum de seară sau de zi, pentru o bagaboantă mai fâșneață. Nu de alta, dar, așa cum afirmă el cu mândrie, iar nevastă-sa cu oftică-n glas, e cam gagicar. Toate aceste mici, însă atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am vorbit mai înainte. De unde provin ei? Fraierii nu prea știu. Băieții deștepți, da. Ei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Țiganul a fost primul întreprinzător particular, insul care l-a sfidat o dictatură pe Ceaușescu, crescând și murind cu Kent-ul și valuta de gât și cu sămânța de floarea soarelui în poală? Țiganul, el ni le vindea. Muream de oftică dacă nu le aveam. Primul care și-a pus pielea la bătaie să treacă granița pe burtă, pe coate, câtă frunză și iarbă, cine e? Țiganul. Cine lucra la negru că nu-l vedea nimeni? Țiganul. Pentru cine au furat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Luana plânse cu lacrimi amare iar bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
descriindu-ne starea tristă a Bizanțului din pricina împărătesei Martina. Ea uneltise împotriva moștenitorului legitim Constantin, pentru a-și pune pe tron propriul fiu, drept care avusese parte de urmările faptelor sale. S-a descoperit că, de fapt, Constantin nu murise din cauza ofticii, ci a unei otrăvi care dădea simptome asemănătoare. Încercând să scape cu viață, Martina săvârșise încă o infamie, acuzându-și fiul că și-ar fi omorât fratele vitreg. Lui Eraclonas, după ce a fost anchetat și judecat, i s-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai casei noastre până seară, apoi, plecând la locuința ei, năpraznic a prins-o în mijlocul nopții frig și fiori strașnici și a apucat-o apoi căldură prea mare și necontenită. Iar în cursul zilei a căzut și la patimă de oftică și a început să tușească, și astfel, suferind până la 15 ale acestei luni, după apusul soarelui, trecând jumătate de ceas al nopții, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu cel viu ...” 550. Văduvele care nu-și „țineau văduvia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
demolat. ș...ț Trăim într-o țară în care hărnicia și creativitatea, stricta determinare de a face ceva bun sunt, din plecare, vinovate". l Nu fără legătură este un excelent punct pe i pus de Alex. Leo Șerban în articolul Oftica: "Una din modalitățile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
creativitatea, stricta determinare de a face ceva bun sunt, din plecare, vinovate". l Nu fără legătură este un excelent punct pe i pus de Alex. Leo Șerban în articolul Oftica: "Una din modalitățile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
l Nu fără legătură este un excelent punct pe i pus de Alex. Leo Șerban în articolul Oftica: "Una din modalitățile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr. 1 al forumurilor: anonimitatea." Cu un umor și un bun-simț și ele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
spun același lucru - se întâmplă și după confiscarea comunistă a artelor românești. Multă măiestrie, bunăoară, găsim în chinuitul poem al lui Ion Barbu "Bălcescu trăind", în gloria "republicii române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine vizează acuzația că: "iar zveltei libertăți suciră trilul"? Nu pe comuniștii care, chiar în anii când Ion Barbu se forța să intre în
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
fanfaronadă a "priceputului", la cel cald, pe înțeles, de la paracenteză, glicoliză, mezenter, septicemie, termeni folosiți pînă astăzi, mai mult sau mai puțin pricepuți, purtînd în sunetele lor ceva din asepsia saloanelor și din secretele breslei, la cancer de țîța dreaptă, oftică, maiu (pentru ficat), răpciugă, ponoase ale limbii vechi, de țară, pe care, în forma asta, pentru culoare, nu le mai recuperează decît literatura. Radiografie a gîndurilor unei epoci în care știința, la nivel lexical, e mai mult un snobism decît
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
antichități. Povestioarele și amănuntele din de însemnările lui Pappasoglu sunt pitorești, adesea amuzante, limba lor absolut savuroasă naținalistă, de o plasticitate involuntară pe care în puține alte locuri am întîlnit-o. Citez, pentru plăcerea dumneavoastră, felul în care se vindecau de oftică ungurii și nemții din Bucureștii vechi: " Am spus că poporul nu avea alți doctori decît pe sfinți și pe sfinte, precum: Ioan, Maica Domnului de la biserica Olarilor, Sfîntul Elefterie de sub Cotroceni, sfînta Vineri, Sfinții Trei Ierarhi de la Colțea, Dimitrie Basarabov
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
parohul Bărăției), care știa prea bine una și singură doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase și iată cum: avea într-o încăpere 50-100 de broaște pe care le hrănea numai cu dulceață de trandafiri, la un caz de oftică le tăia capetele și picioarele, iar trunchiurile le fierbea, zeama o dădea drept decoct și carnea o usca și o ardea, făcînd-o prafuri, și o dădea sub această formă la bolnavi" Ediția de față a însemnărilor sale include, alături de Istoria
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
atâta bien ętre. "Fir ar!", mă trezesc eu bombănind. Noroc că la Montreux compartimentul e invadat de niște englezi gălăgioși, dar nu agresivi. Mai ales unul turuia, fără să-i pese de starea mea, de fapt, de "stările" mele, uluială, oftică, ce mai, invidie! Englezul cel voios și gălăgios s-a cărat. I-a luat locul "un vrai monsieur". într-un univers contradictoriu, în care totul era altfel decât știam eu că ar trebui să fie, în care frizerul părea conte
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe de mazăre, Ca dimineața udă ce rătăcește, Peste gard e-aruncată stea lucitoare. Și acolo, unde se întunecă răsăritul Cu oftica estivalului Tivoli*, Stă aruncat un oarece fluier, zdohnitul, - În agonie praful prinde-a-l coperi. Vara 1917 *Oraș italian din provincia Lațium. Definiția sufletului Ca un prăsad în futună să se desfrunzească, Otova - o singură frunză, nefragmentată. Ce devotată este
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
în oglindă, cam de aceleași gingașe sentimente față de semeni. Lepra naționalismului nu va dispărea cu una, cu două, ba chiar sunt semne că dă lăstari și în țări civilizate, unde o astfel de boală părea eradicată o dată cu variola, malnutriția și oftica. N-ar fi exclus ca puseurile naționaliste din Occident să constituie reacții paradoxale la agresivitatea corectitudinii politice, ideologia extrem-stângistă care a confiscat toleranța, bunacreștere, inteligența conviețuirii sociale, transformându-le în armă ideologică. în fond, e mai ușor să gargarisești prin
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
dezamăgiți: personaje ca Fana din romanul lui Zamfirescu sau ca Marieta în romanul modestului C.Barcaroiu. În periferia Bucureștilor din romanul său (intitulat, desigur, Periferie), unde „bălăriile... întrec în înălțime ridicăturile de pământ cu chip amarnic de case”, unde „sifilisul, oftica și foamea învrăjbesc oamenii și-i strâng în același timp în cea mai cumplită existență, care nu se deosebește întru nimic de viața animalelor”, boala și mizeria sunt învinse pentru moment de o vitalitate neașteptată, cuceritoare: „În ciuda vântului pustiitor însă
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
să scăpăm de clișeele epocii), iar periferia se înfățișează în toată splendoarea mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
trupa Auăleu și-a luat Umbrelele și-a plecat la Lyon, să participe la unul dintre cele mai importante festivaluri teatrale studențești din Franța, alături de șase trupe franceze și încă cinci din străinătate. din presa vremii acum... 100 ani „Pustiirea ofticei. În noiembrie 1905 au murit de oftică în țara noastră 5 063 indivizi, dintre cari 99 au murit în comitatul nostru“. (Drapelul din 31 ianuarie 1906). 75 ani „Ședință de muzică românească la Viena. Romania Juna, societatea academică literară din
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
a plecat la Lyon, să participe la unul dintre cele mai importante festivaluri teatrale studențești din Franța, alături de șase trupe franceze și încă cinci din străinătate. din presa vremii acum... 100 ani „Pustiirea ofticei. În noiembrie 1905 au murit de oftică în țara noastră 5 063 indivizi, dintre cari 99 au murit în comitatul nostru“. (Drapelul din 31 ianuarie 1906). 75 ani „Ședință de muzică românească la Viena. Romania Juna, societatea academică literară din Viena, a organizat la 24 ianuarie o
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
ani într-un cămin de educație național-socialistă, unde își va petrece anii războiului, în intervalul dintre Anschluss-ul austriecilor la Reich și ziua cînd nemții vor fi eliberați de ei înșiși de către învingători. Lipsei părinților i se va adăuga îmbolnăvirea de oftică, copilul fiind la un pas de moarte în urma unei crize de pleurezie tuberculoasă. Sechelele bolii îl vor chinui mereu, sporindu-i irascibilitatea unei firi rebele, căreia lumea îi părea ostilă. Mai mult, școala îi repugnă de la început, Bernhard întrerupînd supliciul
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată, unui colonel mexican, care s-a îmbolnăvit subit de oftică și a murit, marcând astfel numele jocului. Era o pasiență ingrată, ocolită îndeobște de toată lumea, căci aveai posibilitatea fie să pierzi mereu fie, prin cine știe ce minune, să câștigi și atunci te păștea același sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Râseră toți trei, fiindcă la fel ca frigurile, trânjii sau gălbinarea, bătăile de inimă nu erau o boală luată-n seamă la țară. Boală însemna să zaci, să te usuci și să nu te mai scoli. Boli erau holera și oftica, tifosul și pelagra. Restul le duceau pe picioare. Maria avea să și-o amintească-ntotdeauna pe Mămica, numită tot Maria, pe care-o veghease câteva zile și nopți înainte să-și dea sfârșitul, la 57 de ani, în 1960. Pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lapte-gros, că era un joc foarte periculos, puteai să ră-mîi deșelat toată viața. Dar nici capra nu era chiar ușoară. Se-ncepea cu capră nouă, când se punea unul capră și toți săreau simplu peste el. Dar dacă Mimi avea oftică pe el, sărea după aceea primul și striga: "Căderea ursului din lună!" Și se prăbușea cât putea pe spinarea celui care se pusese capră. Toți ceilalți făceau la fel ca el. Sau striga "Furculițele!" și-și înfigea ghearele-n spatele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]