78 matches
-
i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă sideră la superlativ, a fost că nici măcar nu a pretins să afle cine eram. Eu, în locul ei, m-aș fi azvârlit afară. Vila mă pregătise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă? Apoi i-a explicat că, pentru a nu mai induce lumea in eroare, trebuie să inscripționeze pe carton: „Cântăritul - 1,50 lei“. Că e o diferență. Ș.a.m.d. Ouă prăjite. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
griji mari, să aibă și ei, ca toată lumea, un copil - băiat sau fată , dar nu se putuse sub nici o formă. De câte ori venea vorba despre așa ceva, Irina balerina se crispa și se întuneca la față și începea să invoce cu glas ofuscat minunata ei carieră artistică, pe care sub nici o formă nu avea de gând să și-o compromită. Nu și nu. Cum putea să-i pretindă el un asemenea lucru? Mai bine ar fi făcut să se pună în locul ei, ca să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rubrica de decese). N-a mai vrut să plece, cu vremea n-a mai acceptat nici să fie plătită, o certa pe mama că nu-i gătește cum trebuie copilului, că nu-i calcă și nu-i coase, s-a ofuscat când un băiețel mai mare, în parc, nu i-a dat lui Pușița o sabie, iar mai târziu s-a făcut foc și pară când un băiețel mai mic, tot în parc, i-a cerut lui Pușița un camionaș. Pușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Răzvan Țupa, Elena Vlădăreanu și Viviana Mușa. De asemenea, citesc. Mă apropii să-i salut și nu mă pot abține să fiu răutăcios cu Elena. - Auzi, dar măcar dă o bere pentru asta Ioan T. Morar? Elena râde și se ofuschează, Țupa se preface mai interesat de antologia de poezii, Viviana doar zâmbește. - Hai măi, că nu e despre asta, e vorba de-un principiu aici, răspunde Elena. Câteva minute mai târziu, se ridică și schimbă trotuarul. Mă așez lângă Țupa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
am putea lucra tot anul la un plan de manipulare în masă - i-am convinge pe toți cunoscuții că ziua noastră nu e pe 6, ci pe 7, și-apoi, când ne-ar trimite urările prea târziu, noi ne-am ofusca. Sau am putea mărturisi pur și simplu că nu ne place toată povestea asta festivă, că suntem mai cinici din fire și ne-am asuma liniștiți condiția de ne-simpatici, de broaște țestoase pe care nu le suportă nimeni. Nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
la hainele mele. Ia stai așa. Nu-mi vine să... ai o Întîlnire ? Mintea Îmi procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întîlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinînd din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Consiliul Național PSD, n-a adus până la urmă nici o noutate. Retras într-o tăcere rău prevestitoare, Iliescu părea să clocească ceva. Au fost și semne. Talpeș, fidelul său consilier în materie de servicii secrete și mișcări subterane, s-a retras ofuscat din toate funcțiile. Senatorul de Iași Niculae Apostol a demisionat din partid, un primar i-a urmat exemplul. Ce va fi? Va contesta Iliescu votul din Congres? Sau va rupe partidul? Nori negri, așteptare... N-a fost nimic. Legendarul Pesedeu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de el. La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a ofuscat un pic: «Ce vrei să spui cu asta?A I-am explicat că am vizionat cașetele cu toate filmele lui de televiziune și cu toate serialele și în absolut toate, fără excepție, sunt incluse scene în care apar femei dezbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră se fabrică spirt și din cauciuc... - De ce spuneți Rusia a voastră, că doar trăim În România, nu În URSS? se ofuscă Mașa. - Trăiți În România, dar gândul și sufletul vă zboară mereu spre Mama Rusia, nu-i așa? Și aici Extraterestrul pusese degetul pe rană. În urmă cu trei veacuri, În timpul țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-n dumneavoastră”, conchise inchizitorul. „Să vedem cum vom reuși să-l facem să iasă de acolo....” „Ați putea apela la ajutorul forcepsului...” Noimann Își dădu seama că se exprimă destul de prețios... „Păi, ce credeți că am făcut până acum?” se ofuscă ciungul. „Am folosit un instrument cât se poate de performant, pe bază de program...” „Prin urmare, cârligul din brațul dumneavoastră”, spuse Noimann. „Exact, e un instrument de chiuretaj ultramodern. Aparatura e aici, la nivelul omoplatului. Acolo se află amplasată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face praf și pulbere... Adică nu praf și pulbere, că aici nu mai există nici urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișc și eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker s-a oprit și el. Stă în picioare la aproximativ cincizeci de metri de mine, și încă mai vorbește la mobil. Dacă mă mișc, mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lor, dacă ai avut ghinionul să te naști cu părul creț, trebuie să investești o căruță de bani ca să ți-l îndrepți, folosind ultimul procedeu japonez, o chestie dureroasă și oribilă, dar cu efect garantat. Cred că Tooty s-a ofuscat fiindcă nu prea l-am băgat în seamă când se lăuda cu succesul lui în intermedierea contractelor de fuziune, cu Jaguarul din dotare, cu talentul său în materie de cricket sau - de ce nu? - cu scula lui. Oricum, altceva nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la hainele mele. Ia stai așa. Nu-mi vine să... ai o Întâlnire ? Mintea Îmi procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem să ne certăm ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întâlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinând din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mi-aș dori și eu un concediu așa de lung ca al tău. Stai, nu te uita chiorâș la mine! se apără el, văzând cum îl privește Cristi. Nu mă înțelege greșit! Vreau să spun că nu trebuie să te ofuschezi. Omul nu-ți vrea decât binele. Fii sigur că nu te ține pe tușă degeaba. Dacă el spune așa, probabil că așa trebuie să faci. Da, sigur. Ai impresia că eu nu înțeleg asta? Pur și simplu nu mai suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta. Categoric, povestea lui nu mă atrăgea în nici un fel, dar cred că mă simțeam ca un cinefil dezamăgit - unul care își plătise biletul și care s-ar fi ofuscat teribil să plece înainte de sfârșitul filmului. Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ideală pentru mine. Vă mărturisesc numai dumneavoastră, Olga nu știe, am și cumpărat verghetele și dădu să i le arate. - Nu e nevoie, tinere, te cred, e foarte bine... Alex nu schiță nici un gest. În alte ocazii, ar fi fost ofuscat, dar depăși momentul cu o indiferență voită. Mai avea vreun rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar, precum înecatul, căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trecându-și mâna peste fruntea asudată. În minte Îi reveni moartea mozaicarului. Iarăși. Avea să rezolve acel mister. Numai că trebuia să se Întoarcă la templul crimei, de unul singur. Prima oară ajunsese acolo odată cu ceilalți, iar vederea Îi fusese ofuscată de migrenă. Simțurile Îi erau alterate. Nu avusese cum să asculte glasul șoptit cu care locurile Îi vorbesc sufletului. Trebuie că neglijase semne și urme esențiale. Ce anume nu izbutise să vadă? În scurtă vreme, după apusul soarelui, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei ascuțite și-a stilului energic, dincolo de aparențe se afla o tendință spre nesiguranță pe care o găseam plăcută și atrăgătoare. Afișa dispreț pentru comunitatea expaților de pe coastă, dar, curios, avea o părere proastă și despre sine Însăși și se ofusca de fiecare dată cînd Încercam s-o tachinez. Știam că era supărată pe propria-i persoană fiindcă se ferise să-i spună lui Cabrera că fusese și ea În apartament, probabil de teamă să nu-i vină polițistului ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fel ca În cazul lui Paulescu, ne frustraseră de binemeritate recunoașteri internaționale etc., etc., știți povestea. Poziția mea era ceva mai nuanțată, elanurile protocroniste nu mă cutreieraseră niciodată foarte insistent. Nu i-am contrazis totuși vehement, fiindcă s-ar fi ofuscat și n-avea nici un sens să le lezez sensibilitățile culturale. N-am marșat Însă cu entuziasmul așteptat la dezlănțuirea lor de patriotism local, motiv pentru care dialogul a Început să se rarefieze, eșuând curând Într-o lâncezeală politicoasă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
biroul ei, cu capul plecat suficient ca să mă pot zgâi la pantofii negri Jimmy Choo cu barete pe gleznă și toc de zece centimetri pe care Jeffy mi‑i dăduse arborând un aer de superioritate. — Manhattan? A părut nelămurită și ofuscată În același timp. A zis cineva ceva de Manhattan? Era rândul meu să fiu confuză. — Ahn‑dre‑ah, ți‑am spus de cel puțin cinci ori că articolul era despre un restaurant nou din Washington. Dat fiind că o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Angela: „Bă boarfelor, voi nu vedeți că ăștia din grupa noastră sunt stătuți, s-au jigărit ca vai de ei. Ce-așteptați? Săriți pe ei! Nu-i lăsați să umble... prin alte locuri!“. Râdem cu toții. Nimeni nu se poate ofusca de directețea ei. E mică, blondă, pistruiată, scurtă În picioare. Aleargă după mine să țină pasul. Măresc compasul. Rămâne În urmă. Fuge. Dar râsul ei victorios te urmărește, te ajunge, te cucerește. Ce vrei, așa este ea; ți-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne vindeți nouă și d-aia ne trimiteți la cuconița, care nici nu ne cunoaște, nici n-o cunoaștem... Le-am spus eu oamenilor înainte de a porni încoace, dar n-au crezut. Acu, iată, să bage la cap! Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. Zise răstit: ― Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie!... Doar n-ați vrea să vă vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]