99 matches
-
s-a deschis brusc și o femeie blondă, cu o siluetă scheletică și antipatică, a plutit până la mine. ― Te-ai trezit? Întrebă ea cu un zâmbet pe care l am catalogat imediat ca fiind idiot. ― Așa se pare, am răspuns ofuscată continuând să muncesc la distrugerea blancului imens din mintea mea. Ce s-a Întâmplat? ― Nu-ți amintești nimic? ― Nu. ― Ai avut un accident de mașină, acum aproape douăzeci și patru de ore, mă informă ea. Ce accident de mașină puteam să am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
le anunț pe Lissy și pe Jemima. Și va trebui să găsim o locuință care să ne placă. Iar tu va trebui să promiți că menții ordinea și curățenia. Zâmbește, tachinându-mă. Ia uite cine vorbește ! Îmi iau un aer ofuscat. Tu ești ăla cu un milion de CD-uri. — Asta-i altceva ! De ce e altceva, mă rog ? Îmi pun o mână În șold, de parcă aș fi Într-un sitcom, iar Connor râde. Urmează o tăcere, de parcă amândoi am rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute suntem prea ocupați să servim lumea cu Pimm’s ca să avem timp să vorbim. Apoi coada se mai rarefiază și rămânem singuri. Nici măcar nu se uită la mine, și ciocnește paharele În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai câștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese ofticată din cameră și eu rămân privind În urma ei, Încă stresată. Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scos afară În șuturi. — Jemima, ascultă-mă. Cu un efort uriaș, mă uit În ochii ei albaștri, care mă fixează cu Încăpățânare. Nu poți să-l lași să mai afle absolut nimic. Pur și simplu, nu poți. — E OK, spune ofuscată. Am vorbit deja cu el. M-a obligat Lissy. Așa că o să lase baltă subiectul, definitiv. — De unde ești așa de sigură ? — Nu vrea s-o calce pe mami pe coadă și să-și dea foc la valiză. Are o Înțelegere mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe unde mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin! S-au întâmplat, adineauri, lucruri mai grave ca dezertarea, pe timp de război! Morți, răniți... Tu dormeai dus, băi, boierule, că n-aveai treabă! O-hooo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor. Dar aici, la bancă, se simte mai precis pulsul vieții. Și pulsul vieții noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie să fim prudenți, până vom găsi leacul! Miron Iuga nu era convins deloc, dar cu atât mai ofuscat. Se forța să nu-și arate nemulțumirea. Se despărțiră promițîndu-și că vor mai vorbi, că deocamdată a fost o luare de contact, că... Și Miron avea siguranță că Dumescu nu va rezista până la capăt. " Bietul Costică! își zise în cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după care președintele Camerei, colegul său liberal Bogdan Olteanu, este imoral și lacom datorită prezenței în Comisia de privatizare a CEC-ului. Doar lucruri definitiv grave, față de care criticile opoziției, prin prestația lui Mircea Geoană, par niște acute de domnișoară ofuscată. Așadar, ce vrea Crin Antonescu și pe cine reprezintă? Deocamdată își urmează propriile frustrări. Rămâne de văzut în ce măsură acestea sunt și ale altor liberali cu funcții. Mitologia controlului în postcomunism Regretatul jurnalist timișorean de investigație Iosif Costinaș profetiza în primul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să trăiești În doi. O experiență pe care nu o Împărtășise cu o altă ființă umană. Nu că așa ar fi vrut. Lumină ce izvorăști din ochi... ascultă-mă, ascultă-mă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încerce de Încă două ori pînă s-o desprindă. O privi cum se Îndepărtează În direcția scării fără să se poată reține să nu zîmbească, apoi, din trei pași mari, o ajunse din urmă și o apucă de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pare de-a dreptul siderată. Ce să zic, e foarte impresionant. — Minunat ! Eddie are un aer de zici că-i lasă gura apă. Foie gras flambat ! N-ai putea să ne faci puțin acum ? Trish îi aruncă o altă privire ofuscată. — Bănuiesc că ai o recomandare, Samantha. Recomandare ? — Fără recomandare nu se poate. O văd că se încruntă. Puteți vorbi cu Lady Freya Edgerly, spun, cu inspirație subită. — Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu picioarele solide ca niște trunchiuri de copac, și cu părul strălucind în soarele asfințitului. Are pe umăr un rucsac ; pare că tocmai e pe punctul de a pleca acasă. — S-a întâmplat ceva ? — Nu, totul e în regulă, spun, ofuscată. Totul e în regulă. Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult. Îi fac semn din mână că poate să plece, dar el nu se mișcă. Am înțeles că gătești o cină gourmet în seara asta, spune încet, privind balamucul din jur. — Da. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asemenea situație delicată. Îmi scormonesc rapid creierii, pentru a găsi cel mai flatant cuvânt posibil. — Îhm... îhm... elegantă, zic într-un final, încuviințând pentru a da mai multă greutate cuvântului. Aș spune că sunteți elegantă. — Elegantă ? Îmi trântește o privire ofuscată. Ceva îmi spune că n-am prea nimerit-o. — Adică slabă, mă corectez, cu o revelație subită. Cum de nu mi-a dat prin cap ? — Slabă. Se privește câteva clipe, întorcându-se dintr-o parte în cealaltă. Slabă. Nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o pereche de espadrile, cobor scările și ies în grădină. În acest moment, Nathaniel și Geigerii tocmai se întorc spre casă. Tocurile lui Trish se afundă în iarba peluzei și atât ea, cât și Eddie, par tufliți de căldură și ofuscați. Bună ziua, le spun când se apropie. Aici erai, spune Nathaniel. Nu te-am văzut toată după-masa. M-am uitat pe niște rețete de bucătărie, spun nevinovată și mă întorc spre Trish cu un zâmbet politicos. V-a plăcut la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am luat la revedere de la cineva, spun pe un ton de scuză. Nu e chiar așa de rău, nu ? — Va trebui să ți-l refacem. O spune pe un ton tăios, supărat. E tot ce-mi lipsea acum. Se îndepărtează ofuscată și-și strigă una dintre asistente. Încă trei minute. Trei minute până când vechea mea viață va reîncepe. — Deci... o să mă întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de mână pe Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să le anunț pe Lissy și pe Jemima. Și va trebui să găsim o locuință care să ne placă. Iar tu va trebui să promiți că menții ordinea și curățenia. ZÎmbește, tachinîndu-mă. — Ia uite cine vorbește ! Îmi iau un aer ofuscat. Tu ești ăla cu un milion de CD-uri. — Asta-i altceva ! De ce e altceva, mă rog ? Îmi pun o mînă În șold, de parcă aș fi Într-un sitcom, iar Connor rîde. Urmează o tăcere, de parcă amîndoi am rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
imensă roșie. Cred că e fiert. Scuze, șoptesc, strecurîndu-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute sîntem prea ocupați să servim lumea cu Pimm’s ca să avem timp să vorbim. Apoi coada se mai rarefiază și rămînem singuri. Nici măcar nu se uită la mine, și ciocnește paharele În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dîndu-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai cîștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese ofticată din cameră și eu rămîn privind În urma ei, Încă stresată. Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scos afară În șuturi. — Jemima, ascultă-mă. Cu un efort uriaș, mă uit În ochii ei albaștri, care mă fixează cu Încăpățînare. Nu poți să-l lași să mai afle absolut nimic. Pur și simplu, nu poți. — E OK, spune ofuscată. Am vorbit deja cu el. M-a obligat Lissy. Așa că o să lase baltă subiectul, definitiv. — De unde ești așa de sigură ? — Nu vrea s-o calce pe mami pe coadă și să-și dea foc la valiză. Are o Înțelegere mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știe ce să facă. Nu-i amuzant, dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
limba scoasă după taxiul ăla? E apă. Se usucă. Dacă rămân pete, duc hainele la curățat. Nu e un capăt de țară, domnule. Își dădu silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi, moș insistent. - Adică dumneavoastră vreți să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unul de celălalt, iar asta mă Înspăimânta. Adina Dabija 154 — E foarte simplu să distrugi ! E mult mai greu să construiești, să pui umărul să-l ajuți pe cel care-ți Întinde o mână ! Îmi aruncă Jean-Claude de pe geamul mașinii, ofuscat. iar tu nu știi decât să distrugi ! mașina demarează În trombă. ZĂpada a căpĂtat deodată un aspect cenușiu. Cuvintele Îmi sună În urechi ca o sentință grea. În astfel de momente regret că nu am o gândire clară, binară, A
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]