185 matches
-
-mpăratul s-a-nsotit Cu o alta-n asfințit Când se-adună vrăjitoare Murmurând de jar cântare. Împăratul s-a pierdut De al ei mister țesut, Căci era frumoasă tare, Cea mai mândră vrăjitoare. O oglindă întreba Despre frumusețea sa: -Tu, oglindă, oglinjoară, Cine-i mai frumoasă-n țară? -Ești frumoasă-mpărateasă, Că a soarelui mireasă, Însă frumusețea-ți trece O copilă te întrece. -Cine-i fata asta care Îndrăzneală mare are? -Este însăși fiica ta, Albă ca Zăpada, ea! -De-i așa să vină-ndată
POVESTEA FETEI NAIVE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384773_a_386102]
-
ridicol, în taină, dar intens. Până la urmă, cel care se apropie cel mai mult de ea este liftierul care o salvează dintr-un blocaj între etaje. Secvența e antologică ca și cea în care naratorul ar fi vrut să fie oglinjoara din poșeta fetei sau adevărata odă dedicată liftului, de ce scârțâie liftul: „Virgil presimțea ceva / (mai ales că orice liftier de elită are intuițile lui): Tina stătea blocată între etaje. / și sub arătătorul mâinii stângi scria Alarmă! / adică Virgil. / Virgil îmbrăcat
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
așa. De ce nu intră pe blog să se joace cu noi? Răspuns: Printre altele, fiindcă n-are timp. Da’ de ce nu-l întrebi pe el direct? Raducuf: De ce pe zi ce trece devii tot mai frumoasă? Răspuns: Ce text obosit... Oglinjoara, tu ești? Cruela de vila: ai pisică?ai câine? ai papagal? Răspuns: Am avut papagal, dar l-am plasat ălor mei. Acum e al lor și ne bruiază cu țipetele lui când vorbim la telefon. Gero: În ce rețea ești
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
-mpăratul s-a-nsotit Cu o alta-n asfințit Când se-adună vrăjitoare Murmurând de jar cântare. Împăratul s-a pierdut De al ei mister țesut, Căci era frumoasă tare, Cea mai mândră vrăjitoare. O oglindă întreba Despre frumusețea sa: -Tu, oglindă , oglinjoară, Cine-i mai frumoasă-n țară? -Ești frumoasă-mpărateasă, Că a soarelui mireasă, Însă frumusețea-ți trece O copilă te întrece. -Cine-i fata asta care Îndrăzneală mare are? -Este însăși fiica ta, Albă ca Zăpada, ea! -De-i așa să vină-ndata
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
diavolii șireți. El fiind întodeauna Cel Iertător, Cel Iubit Le-a Potrivit pe toate și pe toate Le-a Numit. Cel care Are mare grijă de noi și de tot ce ne-nconjoară, Întodeauna, El ne privește prin a Sa Oglinjoară. El Știe tot și ne Știe pe noi toți, Întodeauna suntem văzuți și auziți. Referință Bibliografică: UNUL SINGUR / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate
UNUL SINGUR de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383451_a_384780]
-
degeaba. Sunt eu și altcineva în același timp. Cea pe care o văd e tânără și străină, cea pe care o simt e temporară. Rugăciunea mea e fără nici un Dumnezeu. Mai degrabă omenească. I-o spun în fiecare seară: Oglindă, oglinjoara mea adumbrită, nu-mi arăta chipul, căci e umilitor cum cresc. Doctorul Egon m-a dus personal și m-a predat unui medic tânăr. E specialist, mi-a spus el. Acesta e marele lui avantaj. O să văd că-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în curând? - Și de ce n-aș face-o? Oare căsătoria e făcută numai pentru cei perfecți? Îmi lipsesc numai câțiva centimetri pe ici, pe colo, în rest am tot ce trebuie unui om bun pentru jugul căsniciei. Dudu scoase o oglinjoară din buzunar și se privi râzând în ea, vorbind celui care se oglindea în apa oglinzii: - M-am gândit că o fată frumoasă cu „ulcica spartă“ ar putea prea bine să mă facă și pe mine fericit. Domnul Fischer reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe-un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se-ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci cînd respiri În oglindă. Ea-și aminti și-și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i-o cumpărase de la un țigan, dintr-un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tînăr, șchiop de-un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să-i cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci cînd se prăvale de pe un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu pînă la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sfeșnicul de pe noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe care domnul Benedek nu i-o mai văzuse. „Toți sînt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plîngă-n hohote. Trupu-i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i-a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek, ca un bărbat cu o Îndelungată experiență de primar (de cincisprezece, dacă nu chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care Începu iar să plîngă-n hohote. Trupu-i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i-a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek, ca un bărbat cu o Îndelungată experiență de primar (de cincisprezece, dacă nu chiar de douăzeci de ani) nu credea În presimțiri, el se Încredea numai În știință. GÎndea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate, fotografii ale Înaintașilor, ferpare de funeralii și bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe Sophie. Numai că aceasta e făcută din cel mai rezistent material. Un material care respinge murdăria. Încă un mic exemplu. Anna are paisprezece ani. Stă goală pe podea cu picioarele desfăcute și încearcă să se defloreze singură, cu ajutorul unei oglinjoare pentru bărbierit și al unei lame de ras, ca să scape de o pieliță care se spune că ar fi crescut acolo jos. Însă nu are cunoștințe de anatomie, așa că se taie din greșeală la perineu și sângerează foarte tare. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
El ar putea mereu, dar problema e cu părinții ei. Cea care scoate asemenea sunete să fie oare sora mea, pe care o cunosc ca pe propriile buzunare? Se întreabă fratele și nu schițează nici o grimasă în fața oglinzii sale, oglindă, oglinjoară. Se așează apoi imediat la birou și scrie, fără să vrea, pe un bilet, o lăudăroșenie pe care o va face cunoscută a doua zi, în clasă. E vorba despre părinții lui care au plecat nu demult cu avionul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cineva de un satelit care pur și simplu s-a dat la planetă! Să te crucești, nu alta! A atacat-o ziua-n amiaza mare! — Și? zise Felix S 23. L-au prins, bineînțeles - continuă Getta 2, privindu-se în oglinjoară -, și i-au dat o orbită mai mică, să-l aibă sub ochi. — Dar dumneavoastră cu ce treburi în spațiu? o întrebă respectuos robotul programator Dromiket 4. — În concediu, răspunse Getta 2. — Poftim? nu înțelese Dromiket 4. — În concediu, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
culoare alb-gri, își examină cu atenție fața și trupul. Își privi chipul, mai întâi de departe, ca și când abia l-ar fi ghicit, parcă din teama de a nu descoperi în oglindă acel ceva de care ar putea fi nemulțumită. „Oglindă, oglinjoară... ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negru-căprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Avertisment! Tableta poate crea un disconfort accentuat! „- Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară? - Frumoasă ești, crăiasă, ca ziua luminoasă, dar acolo, ascunsă-n munți stă Albă-ca-Zăpada, la cei pitici cărunți, și-i mult mai frumoasă! Auzindu-i spusele, împărăteasa începu să tremure toată și să clocotească
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > OGLINDĂ, OGLINJOARĂ... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Din oglindă, un chip ciudat mă privește, îngemănarea, parcă, pedepsindu-mă în cioburi ce-mi distorsionează gândurile ondulate îmi încetinește respectul de mine colorând țipător
OGLINDĂ, OGLINJOARĂ... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365719_a_367048]
-
parcă, pedepsindu-mă în cioburi ce-mi distorsionează gândurile ondulate îmi încetinește respectul de mine colorând țipător un vis cât un strop de cer stingher sângerând roua dimineții din ochi obosiți de nesomnul stelelor și-al rugilor... Referință Bibliografică: OGLINDĂ, OGLINJOARĂ... / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1097, Anul IV, 01 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
OGLINDĂ, OGLINJOARĂ... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365719_a_367048]
-
LITTERAM, de Lică Barbu , publicat în Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012. CONSULTAȚIE ... AD LITTERAM În cabinetul unui doctor. Normal, de-altfel. Doctorul, prezent la datorie, din plictiseală medicală, își face singur o consultație sumară. Scoate limba la o oglinjoară, dă cu un ciocănel peste rotula genuchiului și își ia tensiunea numărând invers. Când ajunge la zero, trage o spaimă și își pune repede stetoscopul ascultându-și inima. Aude în urechi o melodie săltăreață și țopăie după ritmul melodiei. În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
evident, consumă acest ton nobelic pe pacientul intrat hodoronc-tronc pe teritoriul ... Citește mai mult CONSULTAȚIE ... AD LITTERAMÎn cabinetul unui doctor. Normal, de-altfel. Doctorul, prezent la datorie, din plictiseală medicală, își face singur o consultație sumară. Scoate limba la o oglinjoară, dă cu un ciocănel peste rotula genuchiului și își ia tensiunea numărând invers. Când ajunge la zero, trage o spaimă și își pune repede stetoscopul ascultându-și inima.Aude în urechi o melodie săltăreață și țopăie după ritmul melodiei.În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
mi-l alin cu nalba luminoasă Mă-năvălui în miresme, plăcere, împlinire Culeg cu mâna stângă, din inimă, iubire Și verdele din iarbă mă face iar voioasă. Împletitura-i gata, și-atât de minunată... Mă-ndrept sfioasă-n grabă spre vechea oglinjoară Din rama ei sculptată - doar cântec de vioară Și-o dulce fetișcană zâmbește-mbujorată. Oare sunt eu aceea? Sublimă transformare! Am astrele-n privire să mă călăuzească Să fi mascat necazul cu un lăstar de floare? Și pașii-mi fug, sălbatic
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]