265 matches
-
oră, îi veni rândul. Coborî din furgonetă și se apropie de ghișeul de recepție cu hârtiile obișnuite, foaia de predare în triplu exemplar, factura privind vânzările efective ale ultimului transport, declarația despre calitatea industrială, care însoțea fiecare livrare, prin care olăria își asuma responsabilitatea pentru orice defect de fabricație detectat în cursul inspecției la care erau supuse vasele, confirmarea de exclusivitate, și ea obligatorie de fiecare dată, prin care olăria se angaja, promițând să suporte toate penalitățile în caz de infracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
transport, declarația despre calitatea industrială, care însoțea fiecare livrare, prin care olăria își asuma responsabilitatea pentru orice defect de fabricație detectat în cursul inspecției la care erau supuse vasele, confirmarea de exclusivitate, și ea obligatorie de fiecare dată, prin care olăria se angaja, promițând să suporte toate penalitățile în caz de infracțiune, să nu stabilească relații comerciale cu nici o altă firmă pentru plasarea articolelor ei. Ca de obicei, un muncitor se apropie să dea o mână de ajutor la descărcat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai vedem, ce mizerie de viață. Femeia din barăci, cea care avea nevoie de farfurii și de căni noi, își întrebă soțul, Așadar ai văzut furgoneta de la olărie, iar bărbatul îi răspunse, Da, am obligat-o să se oprească, dar apoi am lăsat-o să plece, De ce, Dacă te uitai la fața omului dinăuntru, pun rămășag că făceai și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî geamurile laterale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat la viitorul dificil destinat familiei Algor în cazul în care Centrul își va menține noua evaluare a produselor a cărei primă victimă fusese poate olăria. Totuși să-l lăudăm pe cel ce merită, Cipriano Algor nu regretă nici o clipă că a fost generos cu omul care ar fi trebuit să-l fure, dacă e adevărat tot ce se spune despre oameni din barăci. La periferia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la taifas, dar nu se opri cum obișnuia după ce dusese vasele la Centru, într-o clipă ca asta nu-și putea închipui ce i-ar face plăcere, oricum nu o conversație, fie ea și cu oameni pe care-i cunoștea. Olăria și casa unde locuia împreună cu fiica și cu ginerele lui se aflau la celălalt capăt al satului, în câmp, departe de ultimele clădiri. Intrând în sat, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei, iar acum mergea și mai încet, fiica lui termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în timp ce lucrăm, e la fel de rău să afle înainte de prânz ca și imediat după aceea. Șoseaua făcea o buclă largă la capătul așezării, după ultima casă se vedea în depărtare un uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus că nu ești de acord, Între timp m-am gândit mai bine, cred că va fi o soluție bună pentru amândoi, Ce te-a făcut brusc să-ți schimbi părerea, Nu-ți dorești să lucrezi tot restul vieții în olărie, Nu, deși îmi place ce fac, Trebuie să-ți urmezi bărbatul, mâine poimâine o să ai copii, trei generații care s-au hrănit din lut e mai mult decât suficient, Dar dumneata, tată, ești de acord să mergi cu noi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
place ce fac, Trebuie să-ți urmezi bărbatul, mâine poimâine o să ai copii, trei generații care s-au hrănit din lut e mai mult decât suficient, Dar dumneata, tată, ești de acord să mergi cu noi la Centru, să părăsești olăria, întrebă Marta, S-o părăsesc, niciodată, nici nu se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-i strice plăcerea. După ce tatăl ei ieși își spuse însă, Ar trebui să fiu mult mai înțelegătoare, să mă pun în locul lui, să-mi închipui cum ar fi să rămân brusc fără lucru, să mă despart de casă, de olărie, de cuptor, de viață. Repetă ultimele cuvinte cu glas tare, De viață, în timp ce privirea i se încețoșă deodată, se pusese în locul tatălui ei și suferea la fel de mult ca și el. Se uită împrejur și observă pentru prima dată că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor își ținea socoteala cheltuielilor și câștigurilor olăriei, stătea un telefon de modă veche. Formă un număr al centralei și ceru legătura cu serviciul de securitate. Aproape în aceeași clipă răsună o voce seacă de bărbat, Serviciul de securitate, rapiditatea răspunsului n-o surprinse, se știe că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i vorbească bărbatului ei, nu poate să fi fost prima, și, cu siguranță, nici ultima. Când Marta ieși în curte, sunetele barosului încetară brusc să pară că vin din pământ, acum veneau de unde trebuiau să vină, din colțul întunecat al olăriei unde era ținută argila extrasă din carieră. Se apropie de ușă, dar nu trecu de prag, Am telefonat, rosti, au spus că-i vor transmite mesajul, Să sperăm c-o vor face, răspunse tatăl, și, fără alte cuvinte, atacă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
te împinge de la spate, fără să știi de ce și încotro. În după-amiaza aceea, când ploaia s-a oprit, Cipriano Algor a luat-o pe drumul care cobora în șosea, nu băgase de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în cazul de față, explicând analogia cu alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici sub soarele încins al carierei, nu s-a mai așezat la masă nici la roată, n-a mai curățat cenușa căzută de pe grătar nici n-a mai întors piesele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu pentru că nu-l știm, ci pentru că ne-am gândit că femeia, în doliu greu după bărbatul ei, nu va lua parte la sumbrele evenimente viitoare ce se anunță nici la relatarea lor, deși ea intenționează să vină mâine la olărie să cumpere un urcior, după cum anunță, Mâine vin să cumpăr un urcior, dar sper să fie mai bun decât celălalt, am rămas cu toarta în mână când l-am ridicat, s-a făcut bucăți și mi-a inundat toată bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât celălalt, am rămas cu toarta în mână când l-am ridicat, s-a făcut bucăți și mi-a inundat toată bucătăria, imaginați-vă, ce-i drept era foarte vechi, iar Cipriano Algor răspunse, Nu e nevoie să veniți la olărie, vă aduc eu un urcior nou ca să-l înlocuiți pe cel care s-a spart, nu trebuie plătit, e oferta fabricii, O spuneți pentru că sunt văduvă, întrebă femeia, Nu, ce idee, e doar o ofertă, nimic mai mult, avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
femeii să spună tatăl-nostru și ave-maria fără să se teamă de flăcările sepulcrale și de sufletele condamnate, rămâi în pace, odihnește-te în liniște. Când Cipriano Algor trecu de ultima casă a așezării și privi spre locul unde se afla olăria, văzu sclipind lumina exterioară, un vechi felinar dintr-o cutie metalică atârnat deasupra ușii, și, deși nu trecea nici o noapte fără să-l aprindă, simți acum că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multe, iar Marta, aparținând ultimei generații, beneficiind așadar de mai mult sprijin în educația ei, a avut marele noroc să meargă să studieze la oraș, un avantaj asupra satelor trebuie să aibă marile nuclee de populație. Și dacă a ales olăria, a făcut-o din pricina unei conștiente și manifeste vocații de modelatoare, deși decizia i-a fost influențată și de faptul că, în familie, nu erau frați bărbați care să continue tradiția familială, fără să uităm nici un al treilea, suveran motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în al doilea caz va observa atent reacțiile lui Găsit, care nu e câinele să se lase luat prin înșelăciune de revendicările mincinoase ale unui fals stăpân. Marta, care, la zgomotul motorului, apăruse, cu mâinile murdare de lut, la ușa olăriei, vru să afle dacă merge și câinele. Tatăl îi răspunse, Da, merge, și peste un minut curtea era atât de goală și Marta atât de singură de parcă pentru amândoi ar fi fost prima oară. Înainte să ajungă pe strada unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbatul îi făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mâine care s-ar putea să nu mai fie al meu, Înțeleg, tată, viața e un urcuș și un coborâș continuu, totul se schimbă, dar nu trebuie să te descurajezi, ne ai pe noi, pe Marta și pe mine, cu olărie sau fără ea. Era ușor de înțeles unde voia să ajungă Marçal cu discursul lui de solidaritate familială, în mintea lui, toate problemele, cele de acum sau cele care vor apărea în viitor, aveau să fie rezolvate în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal să răspundă, încheie dialogul, Ți-o dau pe nevastă-ta. Marta schimbă câteva cuvinte cu bărbatul ei, spuse, Vom vedea cum se termină toate astea, apoi își luă rămas-bun până vineri și închise telefonul. Cipriano Algor ieșise, stătea în olărie, la masă, cu capul plecat. Aici fusese retezată viața Justei Isasca de un stop cardiac fulminant. Marta se așeză pe banca de alături și așteptă. După un lung moment, tatăl o privi, apoi își întoarse ochii. Marta spuse, N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbit insistent la radio și la televiziune și care corepunde satisfăcător intereselor medii ale locuitorilor prin conținut, stil și intenții. Marçal Gacho nu e omul care să se dedice unor lecturi frecvente și susținute, în orice caz, când vine la olărie cu câte o carte în dar pentru Marta, trebuie recunoscut c-a fost în stare să perceapă diferența între ce e bun și ce nu trece de mediocru, deși e adevărat că, în ce privește alunecoasele concepte de bun și de mediocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că orice intromisiune din partea lui n-ar fi făcut decât să îngreuneze și să întârzie treaba. Totuși, când Marta îi puse în față foaia de hârtie care începea ultima serie de ilustrații, adună rapid copiile inițiale și se duse în olărie. Fiica mai apucă să-i spună, Nu te supăra dacă nu-ți iese de la început. Ceas după ceas, tot restul zilei și parte din ziua următoare, până la ora când trebuia să plece să-l aducă pe Marçal de la Centru, olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]