92 matches
-
mare lacăt ruginit. Era greu să vezi ceva în strălucirea aceea. Încet, strânși unu-n altul și privind în toate părțile, am început să deslușim câte ceva: o bicicletă veche sprijinită de un perete, o ladă de lemn putred cu un oleandru, câteva uși abia desprinzîndu-și contururile din pereți. Palierul era atât de-ngust față de celelalte, încît parcă ne strângea, împingîndu-și ușile-n noi, încercînd să ne zdrobească oasele și carnea. Dinspre casa liftului venea un continuu mormăit amenințător. Am rămas acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străzii. În curtea ei înconjurată pe trei părți de odăile de la catul de jos și, peste ele, de galeria de lemn a catului de sus, spre care duce o scară de asemenea de lemn, aerul e atât de-mbîcsit de mireasma oleandrilor aflați peste tot, în lăzi mari, putregăite, încît pare roz pal. Și umbrele au aici nuanțe pastelate, mov și liliachii, altfel decât pe stradă, de parcă nu același soare și nu aceiași nori melancolici de vară ar străluci peste casa acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu dezvoltase încă legături destul de stabile, încrengături dendritice care să-nsemne "iarnă" și "oameni" și "căciulă rusească". Aproape la fel de pierdută fusese și vara uriașă care urmase, și-n care trupușorul copilului cu cârlionți aurii se macerase-n mireasma înnebunitoare de oleandri. Până la vârsta de trei ani Mircișor avea să cutreiere curtea de pe Silistra, să se joace cu Gioni, cățelul șchiop, să se uite atent la lalelele roșii și galbene, înalte cât el, să se ardă de marele fier de călcat cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curte; tata bărbierindu-se afară într-o oglinjoară cât palma; clopoțelul aurit pe care l-am scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit și m-am răsucit pe străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și intrarea avea chipul unei tinde sprijinite pe două coloane vopsite ca porfirul, ai cărei pereți erau zugrăviți pompeian. De-a lungul pereților se înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care Felix zări pe bătrânul de peste noapte cu barbișon și broboadă, care broda mereu. Înțelese acum că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pot exprima cuvintele cu sau fără zei. Lăură găsea această țară extraordinar de frumoasă. Nu putuse însă să nu remarce frumusețea apolinica a bărbaților greci, în antiteza directă cu urâțenia femeilor. Toate bordurile străzilor erau străjuite de tufișuri stufoase de oleandru frumos colorat. Și în plus, marea era în permanență îmbrăcată în culoarea cerului senin de vară, iar nisipul plajelor era auriu că soarele.... De jur împrejur, în depărtare, se zăreau vârfurile semețe ale munților. Lăură se plimbă romantică pe faleză
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la băi, pe scurt, o Întreagă istorie de familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le-a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hîrdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i-am cumpărat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Emma ne invitau, pe mine și pe Lia, să ne petrecem cîte o zi de vară prin grădină, Îndopîndu-ne cu zmeură, cu prune și cu ce fructe s-or mai fi aflat prin livadă, mîngîind și sorbind crinii și oleandrii Înfloriți. De casa și de curtea lui Geiger se leagă cea mai veche amintire de care pot fi sigur. Era o dimineață de iarnă fără zăpadă. Pe nepusă masă, se hotărăște ca eu și cu mama Floare să mergem În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tare? Nu-i ni mic, trece. Am și o fotografie din curtea lui Geiger, o știu bine. SÎnt În pantaloni scurți cu bretele, cu fes alb pe cap, la vreo patru ani, Întind mîna și mă țin de crenguța unui oleandru Înflorit. Poza aceasta alb-negru luată din profil o ține mama Înrămată pe perete, În camera ei. Fotografia e Încadrată de un passe-partout alb, iar rama e dată cu un bronz patinat, nuanță de aur vechi. Alături se află o fotografie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub oleandru ca la propriul ei copil. Credea că o va obține, dar, pînă la urmă, mama i-a făcut un semn mai ciudat Înspre depărtări, În sensul că da, Însă numai după ce ea se va fi dus. I-a dăruit În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la băi, pe scurt, o Întreagă istorie de familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le‑a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hârdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i‑am cumpărat‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acoperi pieptul. Acum se afla în lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
I-aș fi dat mână liberă în toate. Ființa care se afla lângă mine era singurul lucru pe care îl vroiam pentru mine. Și acum o luam cu mine, o duceam pe autostrada care devenise mai lină, șiruri prăfuite de oleandri se vedeau pe margine. Lumina se schimbase, ziua se topea în noapte, contururile erau mai puțin nete, dar poate mai profunde, chipul Italiei părea aproape violet. Mâna îi alunecase pe scaun între piciorul meu și al ei. I-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în dreapta mea, plajele încă lipsite de persoane, dar pline de șezlonguri și umbrele, iar în stânga localitățile cu blocuri de câteva etaje, într-un ambient pietros, nu prea înalt și plin de verdeață; ieri am inspirat din plin parfumul florilor de oleandru. Mă întreb acum, așa cum m-am întrebat de multe ori, oare de ce sunt atât de binecuvântat de Dumnezeu? De ce îmi acordă atâtea bucurii în suflet, de ce îmi acordă harul de a fi pelerin? Nu găsesc un răspuns. Sau poate că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
zone din acestea pe Via Aurelia, dar aici este și mai rău. Dar cum altă cale nu-i, îmi continui drumul. In schimb, prin localități, pe lângă plaje, întâlnești mereu zone frumos amenajate pentru plimbarea turiștilor și localnicilor, cu mulți palmieri, oleandri, bănci și spații verzi întreținute foarte bine. Via Aurelia în apropiere de Noli Intr-un târziu, după ora 20, ajung la destinație, o fostă mănăstire franciscană, devenită acum casă de primire, pentru lungă sau scurtă durată, pentru tot felul de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
foarte plăcut și sigur, fără niciun pericol. Mă bucur atât de mult când încep să merg pe el, aproape că nu-mi vine să cred că este așa plăcut și comod, așa de frumos, flancat mereu de plante, ierburi și oleandri. Am făcut un calcul al vitezei de mers și am constatat că reușesc să parcurg cam șase km la oră, ceea ce cred că este destul de bine. In seara aceasta am concelebrat cu pr. Anton Robu în parohia lui din Badalucco
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
curte. Ieri, când venise însoțit de Ileana acasă la Moș Calistrat, nici nu băgase de seamă cât de multe flori avea bătrânul. De-a lungul aleii pietruite ce se întindea de la intrare până la ușa casei, în hârdaie de lemn, creșteau oleandri albi și roșii. Dincolo de acestea, curtea era plină de iarbă tunsă scurt. Din loc în loc, dispuse fără nici o simetrie, se aflau straturi rotunde cu petunii, cârciumărese și tufănele. Jos, lângă cerdac, se întindea un covor de salvie roșie ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau vechi și păreau părăsite, aveau ziare îngălbenite în loc de geamuri. Deodată mi-am dat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un „oleandru”, Îngrijit cu iubire de către Aneta. Copilul, care nu mai văzuse asemenea minune nici În grădinuța cu flori și nici În casele de la Cățălești, copleșit de mirare și fericire, nu și-a putut reține vechiul său strigăt de uimire, rod al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de uimire, rod al simțului estetic cu care Îl hărăzise Tatăl ceresc: Au! Au! Au! Eu nu am floli ca aiestea! Ce flumoase Îs! Nu-i nimica, de-acu’ ai să ai! Ți le dau ție, că-i a meu oleandrul, Îl am de zece ani! Va a spus, așa cum Îl Învățaseră toți cei de la Cățălești: Mulțumesc șî Sălu’-mâna!, lăsând-o pe mătușă-sa fără nici un răspuns, nu era obișnuită cu un asemenea limbaj, emancipat cum ar fi spus Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să iese În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare floare roz din oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am Înțeles, Îi răspunse Aneta. Preocupați cu cele spuse, niciunul dintre ei, nu au băgat de seamă când furiosul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cristofor - curcanul botezat astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie Înfoiat la culme și gata-gata să-i explodeze mărgelele, colorate Într-un roșu din ce În ce mai aprins, cuprins de indignare și devenit, brusc, agresiv Îl trânti la pământ pe proaspătul proprietar de oleandru, murdărindu-i de praf -și nu numai costumașul roșu (mai roșu decât mărgelele curcanului Cristofor!), de care Va era foarte mândru. Vizanti - „botezat” astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie - un câine mijlociu, negru și foarte ager, dădu alarma cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
numai după ce „netezea” nivelul nou și ștergea cu strecurătoarea pe cel vechi Îl ducea pe Va la o masă sărăcăcioasă: Hai să mâncăm, avem lapte, mămăligă și ...ceapă verde! Copilul se sătura repede și mergea să miroase florile roșu-siclam ale oleandrului său, până când Aneta Îl chema: Hai, vino să facem „Puiușorul”! Mergeau pe patul din chiler, Îl legăna cu „naninani nestemat”, Îl acoperea cu ceva, ori Îl trăgea către trupul ei, Îl săruta cu o anumită duioșie și cu gândurile ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
față de „intrusul” care și-a permis să-l ignore atunci când a sosit, ba mai mult, acesta a fost entuziasmat de apariția lui SinanPașa, dușmanul său pe care nu-l poate ierta! Apoi gândurile din ce În ce mai leneșe se Îndreptau către florile de oleandru care Își modificau mereu dimensiunile și cromatica, crengile se transformau În pădure verde, musca aceea era o ghionoaie, Dorița Îl ținea În brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca, nu putea să descopere de ce În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vezi să nu zici nica la nimeni, mamii, tatii, mai ales! Nu-s eu cea care Îți dă de mâcare și care se joacă cu tine și te leagănă? Cu cine dormi tu dea piciorilea, nu ți-am dat eu oleandru, nu se cheamă că sântem prietini și avem secrete, poți să țîi un secret despre mine, că nici eu nu am să zîc lor despre cum rupi și murdărești hainele! Bine?! Îhî! spuse băiatul bucuros că Aneta scăpase cu bine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]