146 matches
-
aparent). Aceasta este rezultatul lipsei întăririi adecvate a noului comportament. În mod misterios, copiii revin la vechiul comportament chiar atunci când suntem siguri că i-am învățat să nu mai facă așa. (Vă aduceți aminte de educația de a face la oliță?) Un manager care aparent a identificat noi tehnici manageriale de întărire pozitivă revine brusc la comportamente negative de pedepsire. Când sunt întrebat de unde vine această schimbare, le spun clienților noștri că șeful și-a schimbat comportamentul deoarece acest comportament inovator
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
referă la sentimentul originar de unitate ca „instinctul vieții” sau eros. Senzualitatea, sexualitatea și dragostea sunt toate o parte a instinctului vital. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, el este separat Într-o măsură din ce În ce mai mare de erosul necondiționat cu ajutorul Învățatului la oliță, al orarelor și al altor constrângeri externe. Copilul compensează sentimentele de pierdere, anxietatea și lipsa de putere pe care le simte, sublimând trăirile fizice și substituind instinctul vital cu „instinctul morții”. El neagă separarea originară detașându-se și căutând autonomia
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mama; dispare reacția la reflexul Landau; - 2 ani: aleargă fără să cadă; urcă și coboară scările cu ambele picioare pentru o treaptă; deschide ușa; se spală pe mâini; noaptea, micțiunea este controlată rar; vorbește neîncetat; alcătuiește propoziții scurte; cere mâncare, olița; folosește pronume; continuă negativismul; ține creionul cu degetele, nu în palmă, ca și până acum; sare; aruncă mingea, păstrându‑și echilibrul; - 3 ani: urcă scara cu câte un picior pentru o treaptă și coboară cu ambele picioare pentru o treaptă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
că acesta poate înțelege multe, părinții prea singuri îi dezvăluie propriile lor probleme, depășind limita suportabilității acestuia și destabilizându-l emoțional. Alteori, părinții pedepsesc copilul pentru că „plânge prea mult” și „fără motiv” sau face pe el și nu cere la oliță. Câteva palme pentru corecție sunt, din păcate, considerate nu numai acceptabile, ci chiar necesare. Pedepsirea copiilor. Recurgerea la pedeapsa corporală ca mijloc de socializare aparține domeniului penal și celui educațional, ca trăsătură importantă pentru caracterizarea societăților. Trebuie să se facă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
erotism anal” (1908a/1974), Freud menționează o trilogie observată regulat la aceste persoane, care sunt ordonate, econome și încăpățânate: „Ele par să fi făcut parte din rândul acelor copii care nu vor să-și golească intestinele când sunt puși pe oliță, pentru că încearcă o plăcere suplimentară în timpul defecației”. La rândul ei, A. Freud subliniază importanța recurgerii la o astfel de mișcare de repliere, care dovedește suplețe în funcționarea individului și poate fi un răspuns benefic, dacă este temporară și spontan reversibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
curățenie, în stadiul anal (de la unu la trei ani) se constituie primatul funcției excretoare ca activitate generatoare de plăcere. Dispunând de materiile sale fecale, copilul dispune de lume. Freud insistă în această privință asupra comportamentului poznaș al copilului care refuză olița, păstrându-și scaunul și arătând prin asta că își va goli intestinele când va avea chef. Astfel, dispune de un mijloc de presiune asupra celor din jur. Își poate recompensa mama, tatăl, educatorii atunci când vrea, dar îi poate și frustra
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de un mijloc de presiune asupra celor din jur. Își poate recompensa mama, tatăl, educatorii atunci când vrea, dar îi poate și frustra. În plus, copilul percepe în ce măsură adultul dă importanță funcției excretoare. Solicitarea educatorilor, încurajările sau răsplata atunci când face la oliță participă la Stare de veghe cu frecvență ridicată: 15-60 Hz.
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mieros: — I-am zis că dacă vrea să obțină ceva de la tine să vină mâine dis-de-dimineață înaintea celorlalți și să se gândească în noaptea asta la cele mai meșteșugite vorbe cu care să laude cât de frumos răsună udul în olița ta de noapte. — Ai înnebunit? se tulbură celălalt. Izbucnesc amândoi în râs. — Tu vrei să nu mai scap în vecii vecilor de el? își mustră prietenul. Aruncă o privire către puhoiul de oameni ce continuă să se reverse pe ușă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria bicepșilor și a umerilor, care dau corpului negru un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grozavă!“ La final, câinii gâfâiau și oamenii odată cu ei. Harry revoluționase dresajul pentru câini. Toată lumea o spunea. La Începuturi, mersese atât de departe Încât să creadă că teoria lui despre comportamentul câinilor poate fi aplicată la orice, de la Învățatul la oliță la politica internațională. Asta spunea și la seminarii: „Ce funcționează mai bine: să bați și să umilești un regim dictatorial sau să-l ademenești să urmeze un model mai bun și plin de recompense? Dacă ne aplecăm asupra unei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
visului Tati mi-a spus astăzi că noi simțim lumea, pământul și aerul cu văzul, cu auzul, cu mirositul și cu gustul și cu pipăitul. (Știu ce înseamnă pipăit, e atunci când simți ceva că îți vine să te duci la oliță pentru pipi.) Tati, tu mi-ai spus că noi vedem cu cei doi ochi pe care îi avem aici, uite-i! Dar să-ți explic, noi avem trei ochi, pentru că mai este și un ochi dinăuntru, din creier. Cu ochiu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că lipsa de sare a acestor pagini are sursa și aici, în rușine. E cam greu să povestești lucruri jenante despre tine. E mai rău decât să-ți amintești scene de genul: o vecină mi-a aruncat în copilărie o oliță de pipi în cap, un grup de puștani au încercat să mă violeze când eram gravidă în luna a șasea, același lucru l-a încercat un profesor al meu în anul I de facultate. Dar o să povestesc o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca „reclamă“, „vinietă“, „șmecherie,“ termeni la fel de improprii, dar a căror derivare din obiect este interesant. În librăriile noastre nu se găsesc decât abțibilduri, cum să le zic?, clasice. Adică cele cu piticul care se spală pe dinți sau urinează la oliță, cele cu flori de colț sau flori de câmp. Aceasta nu pot fi folosite cu succes la decorarea automobilului - ele se lipesc doar pe faianța din baie spre a-i Îndemna pe copii să se poarte corect În respectivul context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebuie să fie echilibrată. Îi spun că Tung Chih stă ore în șir în camera de toaletă fără nici cel mai mic rezultat. — Nu văd nici o problemă în asta, zice Nuharoo. Copiii nu se prea grăbesc când vine vorba de olița lor. — Copiii de țărani nu au niciodată aceată problemă, o contrazic eu. Ei mănâncă din belșug hrană simplă. Însă Tung Chih nu e copil de țăran. Este jignitor să faci o astfel de comparație. Expresia lui Nuharoo e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
observ și eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cu nimic mai prejos decât a oricărei puștoaice. Scoate prosopul și intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic alb-gălbui înfățișînd un copil pe oliță. Se aude, după un timp, zgomotul dușului, care nu va dura prea mult, fiindcă bănuiesc că nu e apă caldă, după cum bârâie și chicotește Svetlana. Căci o cheamă Svetlana, nume care în primul rând nu i se potrivește deloc și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Așa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la copil, în ziua când astea erau învoite... Parcă îl văd cu olița în mână ! Parcă îl văd lătrând și umblând în patru labe, numai ca să-l facă pe cel mic să râdă ! Dar cât ar fi un bărbat de modest în pretențiile lui, dacă tu nu-i satisfaci niciuna, nu te poți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spună e că salteaua se Întinde Între paturi. Să zicem că salteaua Încape acolo (să zicem, ca să nu ne acuze cineva de rea-credință), dar ce te faci cu accesul spre baie? Doamna cum stă cu vezica? Nepoțica mai face la oliță? S-ar supăra doamna dacă ar folosi și ea olița În caz de nevoie? Ca să nu mai spunem că e o apropiere, o devălmășie, o lipsă de intimitate absolut grotescă. E ofensată și nu Înțelege, i se pare că exagerezi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că salteaua Încape acolo (să zicem, ca să nu ne acuze cineva de rea-credință), dar ce te faci cu accesul spre baie? Doamna cum stă cu vezica? Nepoțica mai face la oliță? S-ar supăra doamna dacă ar folosi și ea olița În caz de nevoie? Ca să nu mai spunem că e o apropiere, o devălmășie, o lipsă de intimitate absolut grotescă. E ofensată și nu Înțelege, i se pare că exagerezi. Dar unde să fie doamna acum? Probabil că la plajă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu salteaua? De ce n-ai rămas cu Florin și cu prietenii lui? De ce pleci așa? te-a Întrebat. Nu plec nicicum, dar cum dracu’ să mai rămîn, nu vezi că nu e loc? Apropo, doamna chiar are sub pat o oliță de noapte. Episodul doi. Cehoslovacia. La sfîrșitul lunii august a anului lui Dumnezeu 1989, la ora 4 dimineața, un grup de 14 tineri tovarăși turiști Își Întîlnește ghidul, În parcarea hotelului Jiu din centrul Craiovei. Un microbuz hîrbuit al Biroului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
locatar al orașului. A fost controlată, minuțios, montarea acestora. S-a trecut la așteptarea intrării sumelor. De unde, sume, că, nu se aduna, din noua taxă, nici un ban. Orășenii, ca să facă economii, nu mai foloseau closetele. Ci, și-a procurat, fiecare, olițe și lighenușe. Le foloseau ziua, le foloseau noaptea. În zori, le goleau. Pe unde? Pe unde se putea, mai rapid și mai pe neobservate: unii pe lângă garduri, alții pe lângă ziduri,care pe marginea aleilor, care, direct, prin curte, azvârlite, pur
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-ar fi putut să fie vorba de simple coincidențe, dar aproape în fiecare dimineață, când mă duceam să cumpăr pâine sau vinete, doamna aceea (se numea cam Gerda) ieșea din cameră, să mă întâmpine. În mâna dreaptă ea ținea olița, în mâna stângă un cățel de usturoi. „Vezi ce cuhată sunt ?“, spunea, de fiecare dată (ar fi vrut să spună curată, dar graseia cumplit), „Vezi ce cuhată sunt ? Spăl până și ustuhoiul, cahe n-ah thebui spălat fiindcă stă acopehit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare dată (ar fi vrut să spună curată, dar graseia cumplit), „Vezi ce cuhată sunt ? Spăl până și ustuhoiul, cahe n-ah thebui spălat fiindcă stă acopehit de cojițele lui, dah eu tot îl spăl“. „Doamnă“, spuneam, pe când ea vărsa olița cu lichide nocturne în chiuveta comună, „apreciez cum se cuvine acțiunea aceasta igienică, cu atât mai mult cu cât eu însumi nu aș putea spune că sunt prea curat, deși, în schimb, sunt pur“, și așa mai departe, chestiuni de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deschisă și ehai gol, de ce stai gol cu ușa deschisă ? Nu-i fhumos“. „Citeam o carte, doamnă, de unul, Kierkegaard, dacă vreți, v-o împrumut și dumneavoastră.“ „Mehsi“, mi-a spus ea, „deocamdată citesc alt homan“. Iar după ce a vărsat olița în chiuvetă și a clătit demonstrativ usturoiul, doamna Gerda s-a întors spre mine, șoptindu-mi ca pe o taină: „Am auzit că și dumneata shii...“. „Da, doamnă“, i-am mărturisit, „scriu de mă rup“. „Ce shii ?“, m-a întrebat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]