285 matches
-
îl aud pe Dodon cum se luptă împotriva oligarhilor (adică ar trebui să fiu alături de el „în lupta sfântă contra oligarhilor”). Dar el, milionarul, dar milionarii Greceanâi, Voronin, Șelin, Șor, Usatâi, alde Țopa oare nu fac parte din același sistem oligarhic? Pasul lui Plahotniuc de abandonare a funcției de parlamentar ridică mai multe semne de întrebare. Care este subtextul acestui pas? Care vor fi următorii pași ai oligarhului? Se va găsi la noi un Poroșenco, care spre binele Ucrainei a intrat
SOCIETATE CONDAMNATĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377350_a_378679]
-
emigrați datorită sărăciei s-au reîntors, au căpătat dispozitivele INTC și au devenit prosperi. Europa a rămas fără forță de muncă prost plătită. Noroc că le-au mai rămas turcii urgisiți. Va mai accepta oare România să intre în Europa oligarhică? Sau poate Europa va cere integrarea în România clasei de mijloc? Referință Bibliografică: Mileniul 4 - Mici unități agricole sau industriale / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1236, Anul IV, 20 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
și unul dintre cele mai strălucite din arta creștină de după căderea Împărăției bizantine (1453). Răstimpul hotărâtor pentru destinele spiritualității, cum a fost acela marcat de domnia de fast princiar a fiului lui Papa din Brâncoveni postelnicul și al Stancăi din oligarhicul neam cantacuzinesc, a fost cel mai bine definit, în posteritate, nu de un istoric, ci de un poet și un filosof, și anume Lucian Blaga, acum mai bine de cincizeci de ani, în celebrul său „Spațiu mioritic”: „Domnia și opera
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
face parte ca actor important al unui întreg construct politic federal - ce folosește ostentativ democrația doar ca termen-paravan, așa cum precizam la început, cu scopul impunerii unor politici generale cu țintă precisă -, se pot observa cu o evidență limpidă noile tendințe oligarhice ale prezentului. Cu alte cuvinte, democrația nenăscută încă a murit de mult, iar între forma aceasta democratică românească neconcepută faptic nici în secunda de față, dar aflată, culmea, pe marginea propriei sale prăpastii existențiale, și oligocrația prezentului cu chip diform
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
o țară întreagă e trasă tot în mai jos în virtutea greutății prostiei, de bobardarea submediatică, produsă și senzaționescu împânzita de cei de jos, de virusarea atmosferei chiar prin de te miri ce, un tot ce pleacă de la o ’minimă clasa oligarhica’ (oh, era să-mi scape cuvântul într-o proximitate a pronunției) ce se mai ’pendulează’ la conducere, pentru că ajunsă acolo nu stie ce are de făcut... A da, știu ei, de veșnicul scop prim și singurul obiectiv - a avea de la
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
mari puteri vecine de pe atunci, Polonia și Ungaria, voiau una întinderea de la Baltică până la Marea Neagră, alta întinderea de la Adriatică tot până la Marea Neagră. E evident că acest scop politic nu se putea împlini decât pe socoteala țărilor române. Poporul român - boerimea oligarhică. îndeosebi - devenise regisorul următoarei drame. Când o influență reprezentată prin Domnul cutare amenința să prevaleze, boierii îl răsturnau, dând greutate momentană altei influențe și viceversa. Domnii cei siguri despre țară. făceau tot astfel: Mircea contrapunea influența polonă celei ungare și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sofisme, cel puțin prin erori de bună-credință. Astfel chiar "Steaua Romîniei" invoacă pentru vechimea ideilor liberale și democratice Roma și Grecia. Acest exemplu este numai pe jumătate just. Roma și Grecia a fost, în timpul înfloririi lor celei mai mari, state oligarhice, în același chip în care erau Veneția, Olanda, orașele republice din Italia. Din momentul în care sistemul opus al domniei maselor amăgite au învins sistemul oligarhic, acele state au șovăit, pierind între tirania sabiei și dezordinea completă. în vremea lui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
jumătate just. Roma și Grecia a fost, în timpul înfloririi lor celei mai mari, state oligarhice, în același chip în care erau Veneția, Olanda, orașele republice din Italia. Din momentul în care sistemul opus al domniei maselor amăgite au învins sistemul oligarhic, acele state au șovăit, pierind între tirania sabiei și dezordinea completă. în vremea lui Pompei cel Mare vechile si înfloritoarele state grecești deveniseră cuiburi de bandiți în prada unei destrăbălate demagogii. Asemenea, e numai pe jumătate adevărat exemplul adus din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vro mare deosebire politică între moderații "Stelei Romîniei" și independenții "Mișcării naționale"? Este vro deosebire de principii între conservatori și {EminescuOpXI 59} fracțiune? Asemenea nu - căci astăzi credem că nimeni nu mai dă nimic pe vestita acuzație că există reacționari oligarhici și medievali în țara noastră. Noi credem că nu principiile ne deosibesc, ci modul cum le profesăm și măsura de dreptate care o avem unii pentru alții. Dar în cele mai multe cazuri cearta de vorbe și de pretinse principii nu e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acelei mâne de oameni datorim existența de acum a Țărilor. Răul inaugurat sub fanarioți devine însă și mai acut sub Regulament, căci, deși această legiuire a adus în multe privinți bine, în această una privință ea a prefăcut vechiul stat oligarhic cu servicii gratuite în stat biurocratic cu servicii plătite cu bani. La funcțiile statului începu a se grămădi democrația română în începuturile ei, căci acestea dădeau toate drepturile în schimbul adîncelor 40 de semne ale alfabetului cirilic. Iată dar ce zicea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
problemei agrare pentru că, arăta el, introducerea unor elemente socialiste (ntr-o societate neoiobagă ș( neofeudală nu ar fi făcut dec(t să perpetueze starea de fapt. Ideea reproducerii sistemului apare de altfel foarte bine expusă la Gherea, care arată că sistemul oligarhic se reproduce prin sistemul de (nvățăm(nt, prin practicile clientelare ce conduceau la creșterea aparatului birocratic, la pervertirea tuturor principiilor ș( practicilor prin promovarea interesului personal sau de grup restr(ns acolo unde ar fi trebuit să primeze interese generale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
uriaș cel de a împărți favoruri cercurilor de interese Traian Băsescu lansează teza alegerilor anticipate. Cu scopul de a-l înlocui pe Călin Popescu Tăriceanu cu Theodor Stolojan. E nu numai supus președintelui, dar și împărtășește cu acesta aceleași cercuri oligarhice. Și asfel se ajunge la războiul dintre Palate. Nu un război al orgoliilor, cum s-ar crede, ci un război al intereselor economice. Dacă nu chiar mafiote. În context, să spunem și faptul că scandalul bilețelelor a avut urmări asupra
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
inegali. 24. Transformarea democrației în tiranie (Republica, 564c-566a) (Socrate și Adeimantos) Să împărțim cu mintea cetatea democratică în trei, după cum și este ea împărțită. O parte - bondarii - apare în ea din pricina îngăduinței - e o parte deloc mai mică decât cetatea oligarhică. Așa e. Dar e mult mai agresivă în cetatea /democratică/ decât în aceea. Cum așa? Acolo, deoarece nu se bucură de prețuire și este izgonită din magistraturi, își pierde exercițiul și tăria. Într-o democrație însă, șefia îi șade la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
revoluție - că uneltesc împotriva poporului și că sunt oligarhi. Ei bine? Până la urmă, după ce văd că poporul, chiar dacă nu de bunăvoie, ci în neștiință de cauză și amăgit de către calomniatori, caută să le facă rău, atunci, vrând-nevrând, devin cu adevărat oligarhici, nu de bunăvoie, ci bondarul acela naște acel rău, înțepându-i. Hotărât așa. Apar denunțuri, judecăți, procese ale unora împotriva altora. Firește. Dar nu obișnuiește poporul să încredințeze unui președinte deosebit de multă putere și să-l hrănească și să-l
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care cei cu ace sunt cei cu adevărat răufăcători, hoți, prădători, pe când cei fără ac vor ajunge la bătrânețe cerșetori. Motivele ajungerii lor la putere nu pot fi decât lipsa de educație, proasta creștere și alcătuirea nepotrivită a regimului. Omul oligarhic va așeza partea rațională și cea înflăcărată sub cea apetentă, folosindu-le doar în scopul înmulțirii banilor, gândindu-se de unde să obțină și mai mulți bani și nepermițându-și să admire decât banii. El va fi cu toate asemănător cetății
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
La fel se poate vorbi și despre dorința de împreunare. O dată făcută această distincție, Platon merge mai departe și consideră că întotdeauna „bondarul” va fi supus dorințelor nenecesare, în timp ce omul stăpânit de cele necesare va purta numele de „econom” și „oligarhic”. Din acesta din urmă se va naște omul democratic. Începutul degradării omului oligarhic în cel democratic este datorat felului în care acesta își va crește fiul, fără educație și în spiritul economiei. Acesta, deloc atenționat în privința pericolelor, „va gusta din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
distincție, Platon merge mai departe și consideră că întotdeauna „bondarul” va fi supus dorințelor nenecesare, în timp ce omul stăpânit de cele necesare va purta numele de „econom” și „oligarhic”. Din acesta din urmă se va naște omul democratic. Începutul degradării omului oligarhic în cel democratic este datorat felului în care acesta își va crește fiul, fără educație și în spiritul economiei. Acesta, deloc atenționat în privința pericolelor, „va gusta din mierea bondarilor” și, însoțindu-se cu aceștia, nu va putea să se abțină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avem câteva feluri de atitudini apetitive: unele necesare, unele nenecesare, dar legitime și unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile, va
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este cel al leului. Oligarhia trebuie să reprezinte „imperiul dorinței”. Bogăția și banul fiind etalonul acestei orânduiri, este limpede că magistraturile sunt preluate aici de partea apetentă. Dacă în cetatea timocratică constituția și omul vădeau semnul unei dezbinări, în cetatea oligarhică, propagarea stasis-ului duce la dedublarea interioară a omului și la dedublarea cetății înseși: „cetatea nu este una, ci există două: una a săracilor, cealată a bogaților, deși și unii și alții locuiesc în același loc”. Omul oligarhic este un dedublat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dezbinări, în cetatea oligarhică, propagarea stasis-ului duce la dedublarea interioară a omului și la dedublarea cetății înseși: „cetatea nu este una, ci există două: una a săracilor, cealată a bogaților, deși și unii și alții locuiesc în același loc”. Omul oligarhic este un dedublat: „Un astfel de om nu va fi lipsit de vrajbă interioară, el nu va fi unul, ci dublu. Iar adevărata virtute, proprie unui suflet unificat și armonizat, ar fugi undeva, departe de el”. Omul oligarhic funcționează, așa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
loc”. Omul oligarhic este un dedublat: „Un astfel de om nu va fi lipsit de vrajbă interioară, el nu va fi unul, ci dublu. Iar adevărata virtute, proprie unui suflet unificat și armonizat, ar fugi undeva, departe de el”. Omul oligarhic funcționează, așa dublu cum ni-l prezintă Platon, sub semnul bestiei policefale și cameleonice. Oligarhia pare a pune capăt posibilităților de succesiune la putere a celor trei aspecte sufletești. Platon ne vorbește însă de încă două forme politice: democrația și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a fi încă una „intelectuală”, de vreme ce realul ei nu este împlinirea sensibilă imediată, ci „conceptul” averii în genere, lucru care determină și amânarea la nesfârșit, prin economisire, a împlinirii dorinței concrete. De aici și caracterul frustrat și dedublat al omului oligarhic. Dorința de bani care-l guvernează poate fi încă înțeleasă ca formă „uitată” a dorinței de universal, a dorului pentru ceea ce este „în sine” (aute kat auten). 2. Democrația este un alt „cap” al bestiei policefale, întrucât specia dorinței omului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numeric drept unul care ține de accident, și de a avansa ca și criteriu logic de diferențiere sărăcia și bogăția (peni/a kaˆ plou=toj). Așadar, indiferent de numărul celor care guvernează, dacă sunt la putere bogații, constituția va fi oligarhică, iar dacă cei de la putere sunt săracii, constituția va fi democratică. Cred însă că, în această uzanță, oligarhia și democrația nu mai au pentru Aristotel sensul de constituții degenerate. Ele au aici exact sensul de gen structural, în virtutea căruia „aristocrația
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unei decăderi continue până la tiranie. Faptul că binelui cel mic îi corespunde răul cel mic, nu înseamnă, după cum am arătat, că o cetate politeică se va declina neapărat într-una democratică și, apoi, mai departe, în mod liniar, într-una oligarhică și, în sfârșit, într-una tiranică. Dimpotrivă, declinul poate fi și un „salt” ori schimbarea poate să reprezinte, pur și simplu, o ameliorare. Imaginea cetății care decade continuu este doar o posibilitate logică pe care sistemul morfologic aristotelician o include
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
menționate”. Cf. ibidem, 1290a 15-18. Dacă pasajul este înțeles corect, atunci comparația dintre vânturi în genere și constituții în genere are în vedere comparația dintre forme de vânturi specifice (zefirul și eurosul) și constituții specifice: „aristocrația este considerată drept specie oligarhică ca și cum ar fi o oligarhie determinată (nu generică), iar numita politeia, drept specie democratică, precum între vânturi, zefirul este considerat drept vânt de nord, iar eurosul, drept vânt de sud”. Cf. Etica Nicomahică, VIII, 10, 1160 a 31-32: olitei/aj
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]