350 matches
-
puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în lista păcatelor de care făceau uz confesorii iezuiți, se găsea și așa numitul "peche de scrupule"...La Nicolae Manolescu, analistul sesizează dincolo de aspectul prim, frapant al "siguranței de sine", "momente în care masca olimpiană a criticului se destramă pentru a lăsa să se întrevadă neliniști, aproximații, o conștiință a limitelor proprii, toate acestea conducînd la un fel de katharsis, la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
ideale, a unui miraj ce constituie în sine o împlinire. Blaga aparține celui de-al doilea tip. „Aventurile sale de care s-a făcut caz, întrucît răspundeau poftei de senzațional legate de un om altminteri sobru, dînd impresia unui echilibru „olimpian", se bizuiau din ce în ce mai puțin pe impulsul carnal, în favoarea unor transfigurări absorbite în viziunile creatoare, purtînd pecetea structurii sale mytho-poetice. O pe cît de atent documentată pe atît de atracțioasă cercetare închină Zenovie Cârlugea „muzelor" lui Blaga. Alcătuind un cvintet, prezența
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
să-și găsească locul într-o carte. Am mai spus-o și cu alt prilej, Augustin Buzura este un prozator prea important pentru un anumit tip de pamflet cu adresă foarte precisă. Mi-ar fi plăcut să-l știu mai olimpian, rupt de mizeriile foarte concrete pe care le-a trăit pe propria piele. Sunt amintiri care dor, dar care trebuie păstrate cu discreție în suflet. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când Augustin Buzura povestește epopeea războaielor sale cu cenzura din
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute! Splendoare! Bunătate! ~ntelepciune!” (toate cu majuscule urmate de emfatice semne de exclamare) consemnase zi de zi porniri și făptuiri inavuabile, cu intenția că
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, intenția de a revoluționa specia literară aleasă, memorialul de călătorie. Pe un ton solemn, el prezintă geneza operei sale prin analogie cu un eveniment mitic, nașterea zeiței înțelepciunii din capul părintelui său olimpian: o idee genială, în adevăr, se zămislise în capul meu; iar când îmi arsei palma peste frunte, această idee, întocmai ca Minerva din capul lui Joe, ieși mândră și războinică de sub fruntea mea1. Scriitorul are intenția de a introduce o
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
de gloabă, ce zace de răpciugă; Diana desculță mână la pășunat măgarii după ce a rămas fără arc și câini; Cerber arată ca o javră cu coada între vine; Momus a râs, sărmanul, a râs pân-a pocnit, astfel că toți olimpienii sunt în doliu (80-81). Pentru călătorul erudit zeii sunt încă prezenți în viața cotidiană, dar ei constituie doar o sursă a comicului. Expresii latinești uzuale - pleno ventre (109), ad inferos (214), in ictu oculi (238), in propatulo (247) - apar frecvent
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
alcool, distinsul Horia Lovinescu și paharele sale cu apă și vodcă (primul, mic, al doilea, mare), Mircea Dinescu, scamator și pescar, prieten al copiilor, Mircea Sântimbreanu, un uriaș blând plimbându-și pechinezul, discretul Marin Sorescu, făcându-le portrete celorlalți, înotătorul olimpian Octavian Paler ș.a.; aterizarea unui ceainic de la etaj (făptașul - Platon Pardău, deranjat că nu putea să scrie din cauza gălăgiei), furtul salamului ardelenesc al lui Gheorghe Schwartz (o șotie povestită în două variante diferite), cinele cu scoici adunate de Corneliu Leu
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
analogiei afară din labirintica-i peșteră? Cum poți reabilita un teoretician? Extrăgînd, de pildă, un citat insignifiant odată, la modă astăzi (mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe să se uzeze, nu este o operație olimpiană. Vreau să spun că nu mă pot preta la credința tradițională care postulează un divorț natural între obiectivitatea savantului și subiectivitatea scriitorului, ca și cum unul ar fi dotat cu o «libertate», iar celălalt cu o «vocație», numai bune amândouă să escamoteze
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
a-i înapoia copila, respectiv implorarea lui Zeus de către Tetis de a-i veni în ajutor fiului ei Ahile, pedeapsa dată aheilor de Apollo, respectiv sancțiunea impusă lui Hefaistos de Zeus; ospățul de împăcare oferit de Hrises aheilor, respectiv banchetul olimpienilor. Pune în lumină unitățile ritmice și scenele importante care scandează marea friză a luptelor din cânturile al IV-lea, al V-lea și al VI-lea. Lămurește rolul de articulare a construcției îndeplinit de comparațiile ample și îl asociază cu
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
un „fără nume”. „Oricine i-ar fi intrat pe ușă - spune Ada Orleanu - era un mare talent, dacă nu - și spre gloria literaturii române -, chiar geniul așteptat! Suporta din partea unor tinere și a unor imberbi orice atitudine, cu un calm olimpian, întrebându-se interesat dacă nepoftitul nu are în buzunar niște file cu conținut uluitor”10. E, în fond, o recunoaștere a unei predeterminări „politice” egalitare a elitei de scriitori pe care Lovinescu încearcă să o construiască la Sburătorul. Succesul lor
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
s-au adunat. Dar nu se văd. Secretul acestei vitalități îl vom afla, poate, de-a lungul convorbirii care urmează. M.I.: S-ar părea că sunteți, domnule Ștefan Augustin Doinaș, dintre foștii membrii ai Cercului literar de la Sibiu, cel mai olimpian. Cât de imperturbabilă este seninătatea dumneavoastră, după trecerea prin atâtea furtuni ale istoriei? Ați debutat înainte de război, ați făcut parte dintr-o grupare literară modernistă și, prin aceasta, insurgentă în climatul anilor de război și dictatură militară. V-ați ratat
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
Nelly Știubei, la Palatul Vieții Românești din Iași. Cronicarul vorbește despre "vigoarea" portretelor și desenelor în cărbune ale tânărului artist. Mai apoi, o fotografie din arhiva cumnatului său, ing. Paul Știubei, ni-l înfățișează cu un chip luminos, de o olimpiană seninătate, într-un atelier parizian. Va fi cutreierat, de bună seamă, muzeele Parisului, în acea epocă de mare efervescență și înnoire a vieții plastice, și apoi va fi poposit la Fontenay-aux-Roses, cu sprijinul lui Nicolae Iorga. Nu știm care îi
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
generalizez. Sunt și masoni de toată isprava...”. Din același număr al revistei piteștene am reținut și debutul(?) în poezie al criticului literar Nicolae Oprea. El publică un amplu grupaj de versuri reflexive, de inspirație egeeană, scrise sub semnul lui Kavafis: „Olimpienii par întrupați în arbori și arbuști cu mari corole,/ De la măslinul sfânt până la leandrul roz și senzual,/ Vița de vie, arborele-trompetă, palmierul, arborele de mătase,/ Teiul înmiresmat și pinul înaintând spre mare/ Dinspre muntele verde Sithonia.” Așadar, în orice critic
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
de Dumnezeu, feciorie ... Dacă aceste trei mari virtuți ar fi biruit, dacă toți ar fi devenit franciscani, lumea ar fi pierit”. Modul de a vedea Italia ne lămurește asupra intențiilor romancierului: nu ne vom îndrepta spre Orient alături de un dromofil olimpian precum Goethe („înviind cu minte, cu înțelepciune, civilizația clasică”) sau de un reformator precum Luther („visând o altă Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum Mussolini. Kazantzakis nu va fi călăuza meditativă, nici bărbatul de
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind „invenția” exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare." Frumos, înălțător portret de intelectual umanist! Numai că fișa de dicționar spune doar o parte a poveștii. Și anume, aceea solară, a senectuții ce plutește olimpian deasupra întâmplărilor și faptelor. Dacă informațiile ar fi fost complete, probabil că motivele de admirație ar fi pălit puțin. Am să aduc doar câteva retușuri acestui profil, așa cum rezultă din dicționarele anilor '70, ignorate de fanii cyber-space-ului: dacă tot avem
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
exercita funcția de cenzori: de la limbajul incalificabil al multor jurnaliști, la fotografii ce numai la cucernicie nu îndeamnă, la publicații agresiv sexualizate, la literatură xenofobă și antisemită. Nimic din toate acestea nu i-au coborât pe prelații noștri din înălțimea olimpiană a propriei indiferențe. Poate pentru că unii dintre ei or fi având pe conștiință niscaiva literatură pornografică? Nu mă gândesc, desigur, la descrierile de mădulare în erecție sau la invocarea nurilor cine știe cărei vedete ce invadează, în chiloței, ecranele televizoarelor. Nu, e
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul Sonet XVIII), prin Iubire Dionysiacă (cel puțin, așa este indicată de către autor...), în Albinele Hyblei Olimpiene, cele având funcție soteriologică și psihopompă (ca și Calul, care inițază întru „roata” Moarte-Înviere, prin intermediul Somnului/ Visare, „lavina de-ntuneric” - în: „înflorirea migdalului” marianico-hristic: „De vii la mine, potcovește-ți calul!/Cin’ să mă tragă-n fugă azi pe roată
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
regimul, împiedicând sistematic publicarea unora din ultimele sale romane, în ciuda așa-ziselor “discuții libere” regizate de Domnia Sa la Consiliul Culturii. Ca atare, el și-a arogat măreața sarcină de custode a moștenirii spirituale a lui Octavian Goga, patronând cu seninătate olimpiană toate edițiile și toate întreprinderile editoriale consacrate acestui scriitor, având insolența să tipărească unele din ele chiar atunci când, după 1990, rolul său de critic literar era demult încheiat, tipărindu-le după același calapod și cu aceeași informație deja depășită. Mai
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
lume, care nu și-a mai adus la zi instrumentul critic și informația de peste trei decenii. Suntem surprinși de orgoliul și inconștiența de “goghist” a criticului, lamentabilă atât sub raportul interpretării cât și al documentării de istorie literară. Arogant și olimpian în relațiile sale cu ceilalți truditori pe ogorul operei lui O.Goga, Dodu Bălan rămâne un caz patologic de inadecvare critică, de fosilism literar disperat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
Maiorescu însuși, este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții. În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său, chiar adversarului său
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
vieții în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toți erau scriitori...” De reținut că „anii petrecuți în redacția «Tribunei» (1887-1889), alături de Ioan Slavici, vor culmina cu apariția poemului «Nunta Zamfirei», „un poem-spectacol admirabil, care l-a impresionat chiar și pe olimpianul Titu Maiorescu”. Cu „Nunta Zamfirei”, Coșbuc „s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet”. La insistențele lui Ioan Slavici, după ce „Tribuna” se află în dificultate, Titu Maiorescu
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Nimfa ce l-a ascuns pe Zeus, imediat după venirea sa pe lume, ocrotindu-l de mânia lui Kronos, tatăl lui, și oferindu-i ca hrană laptele unei capre divine. În semn de gratitudine, când ajunge în deplinătatea forțelor sale olimpiene, Zeus le răsplătește pe nimfe cu un corn al caprei sfinte, care va intra în conștiința omenirii drept Cornul Abundenței - înzestrat cu capacitatea de a dărui fiecărui solicitant ceea ce își dorește. Metamorfozarea în constelație a Amaltheii - deci, trecerea ei în
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
sfere, pesemne prin regăsirea cărturărească pe care și-o află cei care-l mediatizează. Și-l mediatizează căutându-i în coarne, încurajându-l în prostie, în loc de a-l ține cât mai ascuns, ca pe-o rușine națională atunci când deschide gura. Olimpian, cu înțeleaptă senectute, academicianul Solomon Marcus, trecea peste acest sentiment degradant, punând totul pe seama umorului involuntar. Domnia Sa și-a dezvoltat nu numai crezul didactic al cultivării deșteptăciunii prin simțul umorului, dar a evoluat într-o splendidă diatribă asupra umorului totalmente
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92978_a_94270]
-
momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu se poate, era stabilit pentru mâine după-amiază! - Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]