73 matches
-
că primele contacte cu omiletica siriană sunt reperabile într-o omilie a lui Grigorie de Nyssa, cea Despre natura divină a Fiului și a Duhului Sfânt, rostită în jurul anului 383, unde ar putea fi detectată o influență a lui Efrem. Omiletica siriană a avut succes și s-a răspândit atât de mult și din cauza accentuatului său caracter pastoral și moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
383, unde ar putea fi detectată o influență a lui Efrem. Omiletica siriană a avut succes și s-a răspândit atât de mult și din cauza accentuatului său caracter pastoral și moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut mare succes și în cercurile siriene și multe din omiliile sale au fost traduse în siriană. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și carnet de partid. Printr-o curioasă îmbinare de zel neomarxist și râvnă evanghelică, teologii oficiali ai țărilor socialiste au înfierat „neagra orânduire capitalistă”1. „Înfrățirea între popoare” era legitimată prin recurs la izvoarele patristice. Sfidarea bunului-simț a făcut din omiletica de tip monastic o feudă pentru ecumenismul stângist (altminteri, profund costisitor). Citarea trunchiată din operele unor autori ca Vasile cel Mare sau Ioan Casian a putut dezlega atacul împotriva pieței concurențiale, favorizând ideea centralismului dirijist în economie și - astfel - demisia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ce izvoare se poate Însă apela pentru a Însufleți această lume a comunităților sătești, cunoscută Îndeobște drept „lumea care tace” pentru istoric? Avem la Îndemână, În primul rând, elementele culturale care intră În lumea satului: literatura religioasă, În special cea omiletică, apoi bucvariile, catehismele și manualele destinate Învățământului elementar, urmate de calendare și de cărțile populare, de „Învățătură” sau de „Înțelepciune”. Ne stau apoi la dispoziție intervențiile oficialităților laice sau ecleziastice În mediul comunității tradiționale, reglementările care se expediază În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion C. Chițimia, G. Mihăilă și Dan Zamfirescu despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie; Pândele Olteanu - primele colecții omiletice în literatura română, izvoarele Cărții cu învățătură a lui Coresi și ale celei a lui Varlaam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
rămas până astăzi aproape necunoscut în spațiul extra-eclezial. Trebuie spus din capul locului că părintele Teofil este, înainte de orice, o stare de spirit. Dacă livrescul nu-l pune întotdeauna în valoare, Cuvântul își găsește întotdeauna sălaș în nerostitul rostirii sale. Omiletica sa atât de profundă, competența liturgică, acuratețea exegezelor, o lungă experiență monastică - nu acestea îi aduc mai întâi pe creștini în sălile de conferințe. Părintele este convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când rostește banalități el rămâne spumos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi, ablates, barones, nobiles et qui in aulices ipsius ministeriis fuerant, ad feretrum accedunt, defunctique manum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avizați în materie și familiarizați cu asemenea decriptări. Teza „egalității în fața morții”, sesizabilă în „definiția” citată mai sus, este - adevărat - un topos precreștin 623, dar prelucrarea pe care ea o îmbracă în „orația” lui Toader din Feldru amintește vădit de omiletica bizantină, de Chrisostom mai ales (din Omilia despre răbdare, text cercetat și de Neagoe Basarab, și din altele), scriitor ce pare a fi prezidat, ideatic și oratoric, compunerea logogfrafului român: „Șă mérgem să petrécem mortul înainte până nu ne petrec
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru compunerea lui. Vezi Joannu P. Papiu, Cuventări funebrali seau la casuri de moarte, Gherl’a MDCCCLXXV; Zacharia Boiu, Cuventări funebrali și memoriale, Sibiu, 1889; Titu Budu, „Cuventări funebrale și iertațiuni din auctori renumiți și din scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, în Symposia. Caiete de Etnologie și Antropologie, Craiova, Centrul Creației Populare Dolj, 2002, pp. 215-234, citate de Marius Rotar, „Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului la sfârșitul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
teologic, istoric, literar și filologic. Ca profesor la Academia Mihăileană, a redactat manuale de limba franceză, de retorică și o geografie a Țărilor Române. Pentru învățământul teologic trece la lucrări docte, specializate, acoperind domenii ca dogmatica, pastorala, hermeneutica, dreptul canonic, omiletica, arheologia biblică și istoria bisericească. Elaborează Istoria bisericească a românilor pe scurt (1871), bazată pe documentația făcută la Kiev și pe surse românești: Petru Maior, Gh. Șincai, Dionisie Fotino, Andrei Șaguna, Mihail Kogălniceanu ș.a. Poeziile originale, rămase în manuscris, mărturisesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
fie spre folosul vostru și anume să port multă grijă, ca să nu alunec la o frumoasă alcătuire a vorbelor, căci noi trebuie să întrebuințăm timpul nu cu frumuseți de stil, ci cu puterea ideilor”<footnote M. Bulacu, Principiile fundamentale ale omileticii ortodoxe, ST, 8-10, 1977, 631. footnote>. El disprețuia laudele și aplauzele ce i se aduceau. Pe vremea lui Ioan Hrisostom, credincioșii aplaudau pe predicator în Biserică. Pe el îl supărau acestea, și îi mustra: „De ce aplaudați? Biserica nu este teatru
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
altfel decât ar fi făcut-o o ediție filologică, scrieri religioase și texte literare, volumul Scrieri creștine ne prilejuiește atât o incursiune în zona componentei moral-religioase a povestirilor și romanelor părintelui, cât și o investigație asupra eventualelor caracteristici literare ale omileticii sale. Mai degrabă decât o ediție critică, în care ordinea cronologică și compartimentarea tematică a creației ar fi fost respectate, ediția Corneliei Lucia Frișan, vizând obiective mai curând teologice decât filologice, invită, așadar, la o dezbatere pe tema relațiilor ce
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
prin autenticitatea pe care o conferă obiectivarea dezbaterii morale. Prozatorul doar narează, fără să încline balanța, lăsând deschisă dezbaterea morală și religioasă, în seama cititorului. În privința scrierilor strict teologice din volumul de față, este de spus că Agârbiceanu „transferă” în omiletică întreg instrumentarul artei sale de povestitor. Și Despre minuni - lucrare de mare limpezime, trădând un teolog modern, adaptat lumii în care trăiește -, și Din pildele Domnului sunt texte frumoase, abil redactate și, mai ales, bine povestite. Spiritul molcom și, în
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost extirpată orice tentă sarcastică sau frivolă. Amănuntul că tipul acesta de omiletică cu rost apologetic a putut avea un succes atît de mare în Evul Mediu nu poate fi explicat ușor, cu atît mai mult cu cît astăzi, așa cum spuneam, genul acesta de texte nu mai poate stîrni decît interesul cărturarilor. La
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
enumerări multe, pe care le admiri pentru finețea țesăturii, dar pe care le uiți de cum ai închis cartea. E o eseistică de gingășie și rafinament, dar fără zvîcnet și fără încordare. Îi lipsește agresivitatea, imboldul de frondă, urmarea fiind o omiletică previzibilă, cu deziderate etice care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul convenției, tonul lor neieșind din uzanța bunului-simț. Căci Creția e apoteoza bunului-simț în varianta supunerii la calapodul normelor curente. Filologul
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
țăranilor din regiune. Șerboianu optează pentru o carieră de preot, devenind student al Facultății de Teologie din București, absolvind cândva înspre finalul deceniul prim al secolului trecut. Lucrarea sa de licență se încadra în domeniul teologie practice, mai precis a omileticii speciale, fiind tipărită în 1909 sub titlul de "Zece predici duminicale". Însă pe coperta acestei lucrări autorul nu a semnat cu numele de Calinic, ci de Constantin 24. Între 1909 și 1912, conform lui Lucian Predescu, este în serviciul "Patriarhiei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al XX-lea, urmărind ca într-o peliculă cinematografică chipul și activitatea blândului păstor Nectarie. Nectarie Cotlarciuc - autorul, este mai puțin cunoscut în literatura laică, iar în literatura religioasă s-a făcut cunoscut, în parte, prin lucrările sale în domeniul Omileticii (Chestiuni omiletice), Liturgicii (Liturgica Bisericii Ortodoxe, pe care a completat-o și a reeditat- o), prin acțiunile întreprinse în Fondul Bisericesc al Bucovinei. Cum este și normal, informații despre timpul păstoririi lui Cotlarciuc se găsesc în arhivele de la Cernăuți, unde
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Aceste prelegeri s-au păstrat în mare parte [...]. Unii dintre profesori și-au completat aceste prelegeri și le-au publicat [...]. Noi... ne-am fost făcut planul să edităm cursurile și manualele din toate disciplinele Teologiei Practice, adecă odigetica, catehetica...apoi omiletica și liturgica. În scopul acesta revedeam cursurile mereu, cercetându-le și completându-le, făcându-le modificări [...]. Provedința nu ne-a lăsat să ne continuăm frumoasa profesiune de profesor și chemat la scaunul episcopal apoi Mitropolitan, nu ne-am putut realiza
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și originea cultului, ființa și necesitatea cultului, întregiri la literatura liturgică, anul bisericesc, sărbătorile legale, ajunarea ș.a. A mai scris, de asemenea, un scurt istoric al ctitoriilor moldovenești, studii de apologetică, filosofie și psihologie a religiei, de istoriografie bisericească, de omiletică și de teologie pastorală și a descoperit dând publicității o serie de documente vechi moldovenești din Bucovina. Conștient de vechimea clasică a românității, cu rădăcini adânci în civilizația europeană, în autohtonismul daco-roman și în tradiția creștină, Nicolae Cotlarciuc declara cu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
excepții, se continuă până astăzi -: teoretic, de la pretenția chiriarhilor noștri de a se raporta la interesele politice ale statului neocomunist. Iată de ce unii prelați ai Bisericii Ortodoxe Române nu au renunțat la aceste năravuri, răsfrângându-se inclusiv la nivelul calității omileticii lor căldicele există și aici, în plan formal, o serie de stereotipii la care preoții ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Liviu Brânzaș privind incompatibilitatea dintre noțiunea de creștin și cea de membru de partid comunist. Predica ortodoxă trebuie să cuprindă mereu acel cuvânt duhovnicesc de sancționare a purtătorilor stindardului comunist, indiferent de haina sub care ei se ascund astăzi, pentru ca omiletica să fie cu adevărat continuarea CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC. Mai mult, predica trebuie adusă în actualitatea imediată a mărturisirii lui Hristos: aici, preotul este dator să ia atitudine față de aspectele grave ale realității decerebrate de la probleme legate de atacul asupra familiei creștine
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ceti (1838). Tot o carte didactică este și traducerea din franceză, intitulată Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti (1858). Pentru educația morală a învățăceilor, el alcătuiește Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor (1871). Un manual de omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și elocuința amvonului (I-II, 1859). Mare predicator al vremii - avea „o sabie în gură” spuneau contemporanii -, D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]