6,875 matches
-
din exil invocă frecvent și ardent România nu mai puțin insul a suferit aprige contestări în chiar sânul exilului. Admitem însă că împrejurarea depășea arealul Dicționarului. In chip fatal, o listă de doar o sută de magnifici ai tuturor genurilor omite condeie dragi unuia sau altuia, până la a pune la îndoială înseși criteriile de selecție. Un sumbru alter-ego, situat la polul opus opțiunilor noastre ar ricana astfel că pe când în Dicționar figurează cinci președinți ai Uniunii Scriitorilor, un al șaselea, poet
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
-se la timp de pe această vale a plângerilor, n-au putut beneficia de consacrarea printre cei o sută mai mari. Ei vor trebui să aștepte edițiile viitoare, fiecare după cât este de grăbit. P.S. În medalionul despre Mateiu I. Caragiale, am omis a trece data de deces a scriitorului. Redactorul, revizorul volumului a reparat omisiunea, mai răpind însă trei ani din scurta existență a scriitorului. Mea culpa
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Nicolae Manolescu O carte de debut foarte interesantă, care mi-a parvenit după ce revista noastră publicase nominalizările la premiile pentru 2002-2003 (dar pe care n-o vom omite de pe listă la anul), este Retori, simulacre, imposturi a dlui Ciprian Șiulea (Editura Compania, 2003). Subintitulată Cultură și ideologii în România, cartea cuprinde șase eseuri care sînt, în același timp, de critică literară, de filosofie și de politologie, după cum le
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
aliați ai învingătorilor lor, ci ca prieteni vechi, legați sentimental și cultural. (În paranteză fie spus, ajutorul umanitar acordat Franței în 1943 - 750.000 de kilograme de produse alimentare - e motivat mai ales în temeiul acestor legături tradiționale de prietenie, omițând trimiterile la alianța cu Axa, iar ambasadorul Morand are grijă să apese asupra acestei motivări). În ce privește situația de pe frontul de răsărit, reflecția diplomatului merge de la autoiluzionare la constatarea inevitabilă a înaintării rusești și a amenințărilor secvente acesteia pentru români. El
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
lamentabilă". Ca și: "Citesc «Jurnalul» lui Mircea Zaciu. Lectură agreabilă. Maestrul scrie «bine» ( romancier ratat). Pasaje plicticoase ( atît de desele descinderi în Capitală), intercalări filosofarde, citate abundente din autori străini. Mă întreb: de ce și-a publicat jurnalul abia din ^79, omițînd o perioadă (anii ^70) la fel de «tumultuoasă», de contradictorie și tristă pentru literatura noastră, despre care a avut, cu siguranță, notații zilnice?". Ca și, mai cu seamă: "Citit «O zi din viața lui Ivan Denisovici» ( gulagul în variantă sovietică, originală). Frapează
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
trezit peste noapte în situația de minoritate. Cu alte cuvinte, în Cabinetul averescan se aflau personalități care ar fi sprijinit statutul propus de Groza în mod ciudat acesta nu dă nici-un amănunt semnificativ despre proiectul său , fapt pe care memorialistul omite să-l menționeze, rezumându-se la a conchide: "ceilalți colegi l-au secondat pe Take Ionescu pe această linie de gândire șovină și neumană, implantată adânc în sufletele și mintea lor, mentalitate impregnată de o educație greșită și plină de
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
devreme, cu atât mai bine. Era mulțumit de ceea ce realizase: un platou modificat structural, montagnarzii încrezători în misiunea lor, un interes crescând al inspectorilor de la patrimoniile internaționale, redistribuirea unor generali în alte funcții, pe care istoria nu-i mai putea omite. În clipa următoare, oamenii văzură zborul unui trup omenesc, ca și cum ar fi avut aripi. Prima care înțelese ce se întâmpla fu alpinista. Ea mai asistase la o asemenea scenă, cu un protagonist romanș în munții Bucegi, care-și dorea cu
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Măniuțiu după Bachantele lui Euripide nu are nici o legătură cu spectacolul montat cu ani în urmă la Teatrul Național din București. (Oare se mai joacă?) În fapt, regizorul pleacă de la spiritul piesei, de la povestea ei și construiește teme, motive, variațiuni. Neomițînd nici una din nuanțele alaiului de semne ce însoțesc și personalizează această istorie. Ce mi s-a părut într-adevăr nou ca tip de abordare și ca sursă de problematizări, este tocmai faptul că Dionissos, simbolul unei masculinități puternice, cîntată orgiastic
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
de Mircea Ghițulescu și prefațat de E. Uricaru în 2003), la care a și colaborat de altfel, își exprimă mai vizibil nemulțumirile și își explică „obiecțiile”: „În chip fatal, o listă de doar o sută de magnifici ai tuturor genurilor omite condeie dragi unuia sau altuia, pînă la a pune la îndoială înseși criteriile de selecție. Un sumbru alter-ego, situat la polul opus opțiunilor noastre ar ricana astfel, că, pe cînd în Dicționar figurează cinci președinți ai Uniunii Scriitorilor, un al
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
Ferenc (Domnul Smith din “Cîntăreața”) și Panek Kati (Doamna Martin din aceeași “ Cîntăreața”), la cei doi tineri și foarte buni Kezdi Imola - o actriță care are realmente toate datele ca să facă o carieră mare - și Hathazi Andras, fără să-i omit pe Mende Gabi, Borbath Julia și pe debutanta Albert Csilla. De aici, probabil, și sentimentul normalității și al performanței din acest spectacol cu Jacques sau supunerea. O vorbărie continuă, fără vreun sfîrșit previzibil, o prețioasă pălăvrăgeală fără cap și fără
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
avea, spre deosebire de Caragiale, toată îndreptățirea să se „care”. Ce să mai spunem? Al doilea text e semnat de Nazaria Buga și într-un fel ia apărarea unei imposturi: traducerea de către dna Viorica Enăchiuc a Codexului Rohonczi. Scris pretențios, articolul nu omite obiecțiile ridicate de specialiști, dar înclină să vadă în traducere un monument cultural. * În ultimele două numere din 2003 ale Magazinului istoric, un „document” senzațional: interviul acordat dnei Lavinia Betea de către dna Mândra Gheorghiu, fiica Licăi Gheorghiu și nepoata lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
lui Lovinescu e edificator” (ultimul fiind lăudat pentru „prezența luptătoare” ocazională din răstimpul primului război mondial). Pe cînd asupra contemporanilor adolescenței autorului se îndreaptă necontenit blamul: „Cei de la ’40 n-au avut cu privire la angajare un punct de vedere unitar”. Ceea ce omite Lucian Valea este menționarea diferenței de nivel epocal, a axiologiei schimbate în angrenarea sa de ansamblu, astfel încît factorul național nu mai apare exterior celui estetic, ci înglobat acestuia ca valoare specifică. Angajamentul în sine nu e relevant, atîta vreme
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
încep să cred în puterile tale ascunse... Puse trabucul pe scrumiera de pe masa noastră și continuă: Treceam prin dreptul restaurantului și ce mi-am zis? „Poate că Țuțik e aici”. Bună dimineața, doamnă Slonim. Sunt atât de zăpăcit, că am omis să vă salut. Cum vă simțiți? Îmi face plăcere să vă revăd. Ce voiam să vă spun? Da, e vorba de Țuțik. Mi-am zis în sinea mea: „Ce să facă el aici atât de devreme? Vine numai împreună cu Sam
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Pătrășcanu a demonstrat cît de mică era, în epoca respectivă, distanța dintre fotoliul ministerial și plutonul de execuție) se făcea simțită și la nivelul scriitorilor care proslăveau regimul. Dacă în timpul unui discurs al unui lider politic numele unui scriitor era omis dintr-o înșiruire, aceasta echivala cu o dramă pentru cel în cauză. El putea să-și imagineze scenarii dintre cele mai cumplite, toate avînd ca punct de pornire căderea sa în dizgrație. E drept, mandarinii își petreceau verile la mare
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
Și veți povesti că New York-ul e plin de gangsteri... Ha! Ha!... Dar veți uita să spuneți că majoritatea au venit din Europa... Și izbucni într-un rîs plin de răutate, arătînd cu degetul spre pieptul lui Maigret. - Și veți omite să adăugați că la Paris sînt tot atîția gangsteri ca aici... Numai că ai voștri sînt gangsteri burghezi... Au nevastă și copii... Și, uneori, sînt decorați... Ha! Ha!... Încă un rînd, Bob!... Un brandy pentru domnul Megret, căruia nu-i
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
posibilul tablou al scriitorilor clasici și interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualității. Din generația războiului, lipsește frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru și D. Stelaru nu sunt), în timp ce dintre proletcultiștii notorii e prezent inutil Dan Deșliu. Nu l-aș fi omis nici pe Radu Tudoran. Pentru că figurează toți poeții importanți ai generației ´60, i-aș fi introdus și pe Grigore Hagiu și Gheorghe Pituț, cu atât mai mult cu cât opera lor e încheiată. Îmi reprim mai departe tendința de a
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
eventual, a bucuriei la 1 Decembrie, tinde să devină de aceeași natură: "se dă" fasole de la cazan, iar amărâților înfometați li se pune microfonul sub nas ca să-și declare admirația și recunoștința... Aici însă, constat că, furat de evocări, am omis să spun ceea ce se cădea spus de la început. Anume că acela care a remarcat distincția dintre Sărbătoare și sărbătorire a fost campionul absolut al disocierilor subtile și caustice, Ion D. Sîrbu. El e cel ce consemna, în de acum celebru
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
romanice), Gramatică să din 1869 prezintă genitiv-dativul numelor de persoana ca fiind construit la masculin cu lu (lu Petru), iar la feminin cu la (la Maria) sau, popular, cu lui (lui Maria). În secolul al XX-lea, gramaticile nu mai omit referirea la femininele atipice; antepunerea articolului lui e însă destul de rău văzută. Într-o gramatică școlară din 1943 (C. Loghin) se spune: S-a înrădăcinat abuzul că lui să se pună și înaintea altor cuvinte că: lui tata, lui mama
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
mizând pe intimidare - că pe șantaj mizează din plin? Nu sufăr de excesivă pudibonderie, dar am văzut ce consecințe nefaste au astfel de semnale trimise de la centru spre subordonații din teritoriu. Nici un raport internațional privind libertățile presei din România nu omite instigările la violență ale lui Ioan Mircea Pașcu, ministrul năstăsiot care agita sub privirile jurnaliștilor bulanul purtător de moarte al unei viziuni bolnave de soldățoi primitiv. Năstase chiar și-a pierdut într-atât uzul rațiunii încât să-și invite suporterii
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
erau de față decât familia, mulțimea de oameni formați din locuitorii comunei Cernica și câțiva artiști cu soțiile: Ioan Mirea, Octavian Angheluță, Corina Beiu-Angheluță, Ion și Ariana Nicodim, Paul Gherasim, Lucia Demetriade Bălăcescu, Wanda Sachelarie-Vladimirescu... (Poate că fără voie am omis un pictor sau o pictoriță). Fapt semnificativ, din partea Uniunii Artiștilor Plastici nu a fost delegat nimeni, necum să-și fi semnalat prezența vreo instituție oficială aferentă artelor plastice. Nu s-a simțit îndreptățit să ia cuvântul vreun vorbitor, nici o sugestie
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
mai este decît un fel de școală de retorică unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, și cinstitul grad de colonel ori de general. Intr-o asemenea halucinantă aventură a statuarului românesc de astăzi, dacă mai apare cîte o lucrare ca acelea semnate de Silvia Radu, Vasile Gorduz, Ion
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
conservarea ființei noastre naționale la intrarea în UE. Astfel, prezentatoarea Andreea Bănică ne informează la un moment dat că îmbrăcații în superbe costume naționale - Maria Cârneci, Radu Ciordaș, Margareta Clipa, Nicoleta Voica, Dinu Iancu Sălăjanu și Florica Zaha (dacă am omis pe cineva, îmi cer scuze...) - se numesc în limbaj curent populăcioși. Respirăm fericiți: fătuca are dreptate: interpreți de muzică populară ni s-a părut dintr-odată o sintagmă greoaie, lungă, vetustă și chiar ridicolă. Pe când populăcioși este o definiție incomparabil
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
absurdul înșirat în fețe multiple. Măști care compun un interior vid și totuși prea plin. E un soi de rugăciune a scrisului către scris. Probabil acestea sînt pasajele cele mai emoționante - deși în sine cele mai seci - ale cărții. Am omis din prezentarea volumului date esențiale: a apărut la Paris, în 1987, la Gallimard. În română e admirabil tradus de Barbu Cioculescu. Cartea e dedicată fiicei. A fost scrisă cu gîndul precis de a fi publicată, fără nici o modificare de virgulă
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
de salvare a statului (la p. 88 în ediția Zaciu omisiunea e semnalată de croșete). Această critică a românismului se leagă în sistem cu o critică a supralicitării dorului la Blaga și în folclorul românesc (p. 86 în ediția 2003). Omisă de cenzură fusese și justificarea lui Camil Petrescu (un adaos la data de 19 martie 1936) de unde provine falsa impresie de antisemitism (p. 72, în ediția 2003) și apoi o frază despre naționalismul evreiesc și cel german, care se anihilează
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
și prin acțiunea de construire a unei culturi filosofice și a unui mediu filosofic", despre filosoful pe care l-a prezentat în toată amploarea demersului său științific și în toate relațiile sale umane și sociale. în grija de a nu omite nimic, monografistul tratează prea detaliat unele capitole, cum este acela, însumând 50 de pagini, despre o catedră universitară aprig disputată, la care însă nu Motru a candidat, ci au candidat D. C. Nădejde și D. Gusti, cum sunt, de asemenea
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]