190 matches
-
alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spațiului și al Ungro-Valahiei"290. Prozopopeea (un procedeu retoric, prin care Arghezi vehiculează, aproape întotdeauna, un conținut ironic), atașată la final, împinge neverosimilul la extrem și constituie sursa unui umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel "chiar ceva mai mult" e, de fapt, sursa ridicolului), mizând pe efectul creat de discrepanța dintre realitate și proiecția ei în spațiul eroilor legendari. Deseori, textul advers îi oferă polemistului suficiente motive de a ataca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sportive - suprasolicită copiii, dar aduc satisfacții eului parental. Eul real e suprasolicitat, se îndepărtează tot mai mult de cel ideal, oferit prin mass-media (supraoameniă, și nu de părinți și tradiții. Sunt favorizate structurări narcisiste ale personalității cu sentimente false de omnipotență. Astfel, culturile „Nintendo” le depășesc cu mult pe cele sportive sau bibliotecile. Copiii și tinerii problematici din societatea occidentală contemporană devin niște rebeli fără cauză, fiind, de cele mai multe ori, incapabili să transmită un mesaj ferm și să câștige adepți. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că manifestările antisociale sunt o rezultantă a interferențelor dintre predispozițiile constituționale, procesele intrapsihice, respectiv evenimentele și raporturile sociale. În același context, structurarea personalității psihopatice este considerată ca tributară dominanței principiului plăcerii (după Friedlander, 1945Ă sau principiului puterii, al succesului, al omnipotenței (conform lui Eissler, 1949Ă. Acestea favorizează developarea, la vârsta tinereții, a neîncrederii și egosimului, a superficialității și invidiei, a tendinței de a trăi emoții intense și de a obține câștiguri facile (Fromm, 1942; Horney, 1939Ă. Psihologia eului va continua să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
astfel încât intervenția părinților sau a altor adulți e resimțită mereu ca intruzivă și periculoasă. Ca o corelație apare tendința la respingere, îndepărtare și apoi de manipulare, agresiune. Pe de altă parte, Eul ce nu se structurează armonic, ajunge la narcisism, omnipotență, grandiozitate cu deficiențe în buna testare a realității. Narcisismul și paranoidia se conjugă. Eul nu are o coeziune echilibrată, fapt care e resimțit de celălalt, de partener. Subiectul pe de o parte vede în acesta un dușman pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cere veghere și conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să realizeze în mod constant valorile supreme ale dezvoltării sale, fără să regreseze la forme ambivalente de permisivitate superficială și mediocră, sau de omnipotență și de narcisism rigid. Nu se poate, deci, vorbi de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care cheamă persoana să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
având să ia de soție pe fiica celuilalt, încât să-și devină mutual socri și gineri. Nu știm de erau serioase aceste planuri matrimoniale. Se adeverește însă alianța Dacilor și a Geților cu câte unul din cei doi rivali, pentru omnipotență în Roma; o politică de dezbinare, care se explică din dușmănia în care trebuiau să trăiască triburile Daciei, după despărțirea lor. În zadar căutase Roles sau Oroles, regele unui trib al Geților, a face să înțeleagă pe neamurile poporului său
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
par a fi în primul plan, fiind mascate de o negare masivă. Comportamentele apar ca martor al unei organizări psihopatologice dominate de poziția depresivă și de mecanismele de apărare psihică care sunt trecerea la act, mai ales, și negarea, proiecția, omnipotența defensivă. Trebuie notat faptul că, în ceea ce privește familia, nu știm dacă părinții și, mai ales, mama au recunoscut depresia copilului lor atunci când acesta avea 4-5 ani; acest lucru pare posibil după cum arată apelarea la consultul unui medic generalist. În schimb, este
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
credința că într-o zi vor fi și ele dotate cu atributele puterii falice. Această bisexualitate potențială pe de o parte, iar pe de altă parte idealizarea parentală pe care copilul pre-puber simte că o deține explică sentimentul frecvent de omnipotență infantilă. Transformarea pubertară duce la pierderea de către copil a acestui sentiment de omnipotență și a acestei bisexualități potențiale. De acum înainte corpul său va fi purtătorul unei fragilități, a unei absențe, care nu-și poate găsi complementul nici în propria
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
falice. Această bisexualitate potențială pe de o parte, iar pe de altă parte idealizarea parentală pe care copilul pre-puber simte că o deține explică sentimentul frecvent de omnipotență infantilă. Transformarea pubertară duce la pierderea de către copil a acestui sentiment de omnipotență și a acestei bisexualități potențiale. De acum înainte corpul său va fi purtătorul unei fragilități, a unei absențe, care nu-și poate găsi complementul nici în propria persoană, nici printre cei din familie, mama în particular, așa cum era posibil în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mama în particular, așa cum era posibil în copilărie. Adolescentul este fie bărbat, fie femeie: nu poate fi cei doi în același timp. Exemplul clinic al pacienților cu anorexie mentală arată foarte bine cum această transformare pubertară amenință sentimentul subiacent de omnipotență și măsura în care afectele depresive sunt gata să se manifeste atunci când adolescentul începe să renunțe la această omnipotență. Transformarea relației oedipiene Adolescentul trebuie să se desprindă de relația cu obiectele oedipiene din copilărie. Blos a descris acest proces „de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în același timp. Exemplul clinic al pacienților cu anorexie mentală arată foarte bine cum această transformare pubertară amenință sentimentul subiacent de omnipotență și măsura în care afectele depresive sunt gata să se manifeste atunci când adolescentul începe să renunțe la această omnipotență. Transformarea relației oedipiene Adolescentul trebuie să se desprindă de relația cu obiectele oedipiene din copilărie. Blos a descris acest proces „de individuare”: „ceea ce în copilărie este ruperea membranei simbiotice pentru ca un bebeluș să poată de deveni copil-individ (Mahler) în adolescență
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
garanții trebuințelor sale și furnizorii dorințelor sale. Figura părinților, în același timp în realitatea lor interactivă și în investiția fantasmatică pe care o realizează copilul despre ei, asigură această continuitate narcisiaco-obiectală care îl protejează și îi dă un sentiment de omnipotență. Într-adevăr, atâta timp cât copilul rămâne copil, atâta timp cât imaturitatea sexuală a corpului său lasă în umbră ambiguitatea raporturilor dintre obiectul trebuinței și obiectul dorinței, tensiunea dintre cele două organizări relaționale nu se face simțită. Imaturitatea sexuală protejează copilul și face inofensivă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
infantile legate tocmai de menținerea investiției relațiilor cu aceste imagini arhaice decât cu o renunțare și un abandon al acestor relații” ne spune Jeammet (1985). Adolescentul deprimat se agață de obiectul precoce încorporat, garant al continuității narcisiaco-obiectuale și al sentimentului omnipotenței infantile. Ancorarea este cu atât mai necesară cu cât referirea la această continuitate îi scoate în evidență punctele slabe: fie fragilitate a construcției narcisiace precoce ce amenință adolescentul cu prăbușirea, fie invadare printr-o legătură prea exclusivă cu obiectul iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr, fragilitatea narcisiacă poate proveni din slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
epidemiologice. „Soluția depresivă” poate fi enunțată astfel: „nu, n-am nevoie de nimic, nu, nu sufăr de nimic, nu sunt deprimat; sunt total liber, fac ce vreau... și cu problema mea sunt cool...”. Astfel, atașarea de obiectul excitant menține iluzia omnipotenței infantile, continuității narcisiaco-obiectale și răspunde trebuinței de a fi liniștit chiar înainte ca absența să fie trăită. În cadrul patologiilor numite adictive, ni se pare că există două direcții, una toxicomaniacă („cu asta sunt cool...”), cealaltă ascetică („sunt mai puternic decât
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Nu vom aborda aici decât ceea ce pare a fi specific unei tentative de suicid, reamintind că, în mod sigur, depresia adolescentului se organizează mai degrabă în jurul unui conflict narcisiaco-obiectal și a imposibilității de a înfrunta durerosul travaliu de renunțare la omnipotența infantilă decât în jurul unei pierderi anume: adolescentul trebuie să înfrunte mai întâi o „pierdere internă”. Atunci când această suferință nu este tolerabilă, ea riscă să activeze unele mecanisme patologice de apărare printre care, în primul rând, mai ales în adolescență, întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în mod necesar să se gândească la moartea sa, să recunoaștem că, în general, cele două moduri de a gândi sunt legate în măsura în care un mecanism de apărare îl „protejează” de această conștientizare: de exemplu, credința în menținerea unui sentiment de omnipotență infantilă. Nu există jurnal intim al vreunui adolescent care să nu abordeze tema morții în dimensiunea sa cea mai generală: efemeritatea ființei umane sau, într-o manieră mai intimă: moartea posibilă a celor apropiați sau, în sfârșit, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
copil și să-l piardă, în special acest loc central pe care l-a primit sau și l-a însușit în „scena primitivă”: atunci când această renunțare îi este imposibilă, el poate „muri pentru a trăi”, modalitate activă de a regăsi omnipotența deoarece, nefiind la originea propriei sale concepții („nu ți-am cerut niciodată să mă naști”, spune el (ea) uneori unuia dintre părinți), el poate în schimb să vrea să fie stăpânul vieții sale putând decide în mod activ sfârșitul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Autorilor Dramatici Români (1923). Cu un oarecare simț al echilibrului în ceea ce privește substanța dramatică și scriitura propriu-zisă, S. ilustrează în piesa Cealaltă lege frământările unui preot care oscilează între dorința de a se recăsători și gândul tainic ce pune la îndoială omnipotența divină. Deși pe parcurs tensiunea acțiunii este diminuată din cauza dialogului banal și a excesivei detalieri psihologice, inadecvată genului, drama se reabilitează întrucâtva prin finalul ambiguu, șocant: o femeie cade pe scări în timp ce un glonț pornește din arma unui bărbat, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
a vindeca ochii fără să fi vindecat capul, nici să tămăduim capul fără să ținem seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a căuta să tămăduim sufletul” , ne putem imagina omniprezența și omnipotența acestui zeu, care-i întrece pe toți ceilalți (să ne amintim de certurile, învoielile și ura dintre zeii grecilor), cumulând atribute multiple „socotit daimon de Herodot, erou zeificat de Strabon, mag și medic al sufletului la Platon, rege filosof la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
loc În care totul este posibil și În care propria lui ființă e „o cantitate neglijabilă” (după cum afirmă unul dintre anchetatori), care poate supraviețui sau dispărea după bunul plac al torționarului. Avem aici de-a face cu o reiterare a omnipotenței sistemului comunist, care ajunsese să-și aroge, În fantasmele conducătorilor, drept de viață și de moarte asupra cetățenilor săi. De cele mai multe ori se Încerca, În acest algoritm al fragilizării psihice a anchetatului, intimidarea Încă de la primul contact cu anchetatorul. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
stil de lucru nu mai este suficient și speră, așteaptă chiar, ca cineva să le arate calea, speră ca cineva să le poată spune ce să aștepte și să-i conducă spre viitorul pe care și-l doresc. De aceea omnipotența (Vansina, 1998) este atribuită și așteptată din partea „liderului”. Liderilor le este atribuită mai multă putere chiar decât experimentează ei înșiși. Din contră, aceștia se plâng adesea de lipsa de control pe care o resimt (Morgan, 1997). Cu toate acestea, liderii
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
organizațiile lor pentru a se potrivi mediului în continuă schimbare. Astfel, ei îi ascultă pe cei care au o promisiune. Guru ai managementului par să crească exponențial în număr. Piața speranțelor nu va fi niciodată saturată (Schruijer, Vansina, 1999). Alături de omnipotență, procesul de sciziune (Hinshelwood, 1989) este prezent atunci când se fac referiri la imaginea „liderului ideal”: această imagine conține fie doar aspecte pozitive - unii lideri sunt universali buni - fie doar aspecte negative - liderii universali răi, ce trebuie repede uitați! Acest proces
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
un grup) care crede că succesele sau eșecurile sale sunt o consecință directă a dorinței lui Dumnezeu poate să atragă sau să provoace necazuri. În cazul unei victorii, națiunea respectivă și liderii săi pot deveni aroganți și îmbibați de sentimentul omnipotenței. O eventuală înfrângere ar provoca amărăciune și dezbinare, fiecare facțiune învinovățindu-le pe celelalte pentru a fi atras mânia divină. Un popor care îi spune lui Dumnezeu: Totul depinde de tine" riscă să-și neglijeze obligația de a acționa în
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]