187 matches
-
puteți modifica această idee? Carolyn - Inspirându-mă din exemplul altor femei aflate la menopauză care își etalează forma, sănătatea și sunt fericite în cuplu. Asumându-mi problemele, consultând medicul personal. Rectificând ideile mele negative și false. Incetând să cred că omnipotența constituie o regulă. Modificarea consecințelor asupra individului îi permite lui Carolyn să acumuleze progresiv o excelentă stimă de sine. Carolyn -De fapt, problema soțului meu m-a ajutat să conștientizez o stare de mai bine. Mă simt atât de liniștită
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
depășirea limitelor terapeutului sau a insituției, prejudiciu adus motivației terapeutului în ceea ce privește terapia pacientului... In funcție de ierarhia obiectivelor prioritare. Rezumat, punerea la dispoziție a înregistrării ședinței și prescrierea sarcinilor pentru săptămâna următoare. Comportament suicidar, automutilator sau impulsiv. Sedința durează două ore. Omnipotență versus neputință, terapeut bun versus terapeut incompetent, pacient bun versus pacient dificil... Grupuri de susținere la care pacientul dorește să participe, terapie de cuplu sau de familie, tratamente medicamentoase sau spitalizare... Vezi bibliografia. Aceste cercetări utilizează protocoale științifice de diverse
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Opera sa a fost continuată de Fairbairn (1952/1974) și mai ales de Kernberg (1975), care acordă clivajului un rol central în stările-limită. Kernberg a descris și alte mecanisme de apărare caracteristice stărilor-limită, cum ar fi: idealizarea primitivă, refuzul primitiv, omnipotența, deprecierea și identificarea proiectivă. Chiar dacă în jurul definiției și validității mecanismelor de apărare descrise de Kernberg în cazul stărilor-limită s-a stârnit o controversă de proporții, ele s-au dovedit a fi conceptualizări utile, în sensul că explică natura - adeseori violentă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adaugă sublimarea (numărul mecanismelor preluate din lista Annei Freud crește acum la șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în număr de șase, plus sublimarea, care figurează în lista Annei Freud) și mecanismele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tendință irezistibilă de a ingera alimente, băuturi, medicamente etc. pentru a-și menține sau restaura integritatea de sine - mai ales imaginea corporală - și pentru a controla mediul înconjurător. Mecanismele de încorporare și de introiecție sunt și ele implicate aici. 28) Omnipotența (DSM-IV): răspuns la conflictele emoționale sau la factorii de stres interni și externi, în cursul căruia subiectul simte sau acționează ca și cum ar poseda capacități sau puteri superioare celor deținute de alții. 29) A te orienta spre estetic (V.): deplasarea interesului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale imaginii de sine, ale imaginii corporale sau ale imaginii celorlalți. 4) Nivelul negării. Cele trei apărări date ca exemplu - refuzul, proiecția și raționalizarea - mențin în afara conștiinței factorii de stres, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conotația psihopatologică pare și mai pronunțată, îi aparține lui Perry (1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și aruncă responsabilitatea asupra lor în loc să-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța totală și cuprinde trei apărări: clivajul, idealizarea primitivă și omnipotența însoțită de depreciere, și presupune clivajul imaginii de sine și al imaginii despre ceilalalți în imagini de tip bun/rău, puternic/slab. Dacă stilul defensiv descris de factorul 1 este orientat către acțiune, stilul determinat de factorul 2 este orientat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a imaginii. Să mai notăm faptul că, în situații de stres, anumite persoane care nu folosesc în mod curent aceste mecanisme pot recurge totuși cu succes la cele cuprinse în factorul 2. Așa se face că, de pildă, încrederea în omnipotența doctorului reprezintă o modalitate de a face față unei boli fizice grave. Aceste apărări pot fi însă utilizate într-o manieră neadaptată de către persoanele cu unele dificultăți cronice în a stabili relații mature. În psihopatologie, stilul defensiv se asociază cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper et al., 1988 și 1991), conceput pentru evaluarea a cincisprezece apărări (izolare, intelectualizare, formațiune reacțională, raționalizare, refulare, depreciere, idealizare primitivă, identificare proiectivă, clivaj, omnipotență, proiecție și patru tipuri de refuz - masiv, hipomaniac, de tip Pollyanna și de nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia stărilor-limită), studiile întreprinse de Cooper au avut mult
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îmbrățișările pot fi considerate niște acțiuni rezultând din această modalitate defensivă (Begoin-Guignard, 1991). Capacitatea de a te debarasa de tot ceea ce nu-ți place la propria persoană (punând aceste aspecte pe seama celuilalt) constituie o apărare ce provine din fantasmele de omnipotență, cu puterea intruzivă sau posesivă care le însoțește. Iată de ce identificarea proiectivă conduce la manifestări totalitare, fie ele individuale sau de grup (Anzieu, 1975), de tipul seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pentru a descrie apărarea maniacă, ea se va servi de ceea ce numește „refuz magic de putere absolută”, ce vine să efectueze o colmatare a angoaselor depresive, în timpul poziției cu același nume. Apărările maniace se sprijină pe refuzul a trei sentimente: omnipotența ca refuz al dependenței, triumful ca refuz al experiențelor depresive și disprețul față de obiect ca refuz al valorii acelui obiect. Pe fundamentul refuzului Lacan (1957/1966) va construi modelul forcluderii, definită ca „lipsa care-i conferă psihozei condiția esențială, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lansează lumii exterioare un fel de sfidare. El dovedește în acest fel că situațiile traumatizante îi pot provoca plăcere. Ca urmare, prin triumful narcisismului, eul își afirmă invincibilitatea „fără a abandona terenul sănătății psihice”, subliniază Freud, ceea ce diferențiază umorul de omnipotența psihotică. Acest tur de forță se poate produce datorită sprijinului oferit de supraeu, instanță cel mai adesea represivă, dar care își pierde aici rolul obișnuit de judecător sever pentru a-l juca pe acela al unui părinte plin de solicitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ar putea sinucide? Nu. Sinuciderea mi s-a părut întotdeauna atât de abstractă. Nimeni nu se poate sinucide din toată inima. Suntem ființe abstracte și rareori facem ceva din toată inima. Sinuciderile sunt adesea acte de răzbunare sau dovezi de omnipotență. Acum ai vorbit ca George. Dar nu, nici eu nu-l văd în postura de sinucigaș. Poate că într-o zi o să fie linșat de mulțime. Totuși, violența lăuntrică e o forță, o magie, oamenii se tem de ea. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorbindu-se în ținuturi oculte / de diamante feminine și masculine sau: În înălțimi seminale, în ferecate / pajiști carnale, în scufundate / ispite, sporește soarele masculin / spre întunericul feminin. Un poet al dragostei ca Ovidiu Genaru nu putea să nu sublinieze valențele omnipotenței acesteia, între care, în primul rând, harul de a încălca orice graniță: Măruntaiele ard, febra / dezmărginește ființa / celui îndrăgostit. Dacă însă, mai presus de plăsmuirile dragostei, eul simte / crede că i se cuvine o fărâmă / de alte taine și că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie cu care comparăm semințiile cuprinse de sfântul sentiment turistic al exis tenței: amețitoarea pasionalitate hispanică, glacialitatea la patru ace a nordicilor, expansionismul logoreic al sla vi lor, infantil-iluzoria omnipotență americană, alintul nar cisiac al francezilor, flegmatismul imperial, subtil-co lonizator (și țăcănit cât cuprinde) al englezilor, sentimentalismul orto dox, pitorescul rebel protestant, severitatea coregrafică, de minaret muzical, a islamicilor, misterul colorat, dar de-o cruzime nemărginită, al asiaticilor etc. Florența
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să-și sape singură groapa și să lase puterea pe seama grobianismului domi nator. După aceea, mizeria postceaușismului a carica tu rizat grotesc politicul, a diabolizat activismul și a postulat omnipotența calibanismului, a fărădelegii ca lege, a simbiozei guvernare- interlopi ș.a.m.d. După suav-ridicol-înduioșătoarelor tentative post ’89 de „participare la viața Cetății“ gen Paleologu- Pleșu-Dinescu-Caramitru-Dan Grigore, după tristețea falimentară a tensiunilor AC-PAC, Blandiana-Rațiu- Manolescu, după experiențele tip Stelian Tănase, Ulici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
având să ia de soție pe fiica celuilalt, încât să-și devină mutual socri și gineri. Nu știm de erau serioase aceste planuri matrimoniale. Se adeverește însă alianța Dacilor și a Geților cu câte unul din cei doi rivali, pentru omnipotență în Roma; o politică de dezbinare, care se explică din dușmănia în care trebuiau să trăiască triburile Daciei, după despărțirea lor. În zadar căutase Roles sau Oroles, regele unui trib al Geților, a face să înțeleagă pe neamurile poporului său
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Kala învinge, încă o dată, iar armata creată de Argos și Sectan este neutralizată cu ajutorul undelor radio. Tirania indestructibilă se prăbușește, ca un edificiu clădit pe nisip. Visul de supremație galactică a lui Sectan este la fel de fragil ca și visul de omnipotență al doctorului Argos. Asemenea Imperiului galben din textele lui Jacobs, tirania lui Sectan nu poate rezista asaltului purtat de libertate cu instrumentele științei. Moartea lui Sectan este finalul previzibil al ascensiunii clădite pe sânge și moarte. Pământul se salvează, salvând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Annei Karenina, prost dispus. Nu știa ce să facă. Nu știa ce simți când ai un copil. Cum poți Încerca să-l aperi de lumea Întreagă și de noi Înșine. Să iubești un fiu. Un sentiment de neputință amestecată cu omnipotență pe care poate că nu avea să-l cunoască niciodată. Ar fi trebuit să-i spună că era totul În ordine, s-o liniștească zicându-i că dacă tribunalul stabilise că Antonio Buonocore era un tată responsabil și demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cere veghere și conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să realizeze în mod constant valorile supreme ale dezvoltării sale, fără să regreseze la forme ambivalente de permisivitate superficială și mediocră, sau de omnipotență și de narcisism rigid. Nu se poate, deci, vorbi de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care cheamă persoana să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și găsi un sicriu acoperit c-o pânză albă... El dete pânza într-o parte. O țeastă goală cu gura rânjită se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi el mânios. Ca și când eu nu știu că ăsta-i sfârșitul omnipotenței omenești? -- Simțiri întunecate îi turburau pieptul... O imensitate de dorințe îi mișca inima și toate... toate realizabile. - Ah, zise el încet... lume, am prins colțul fericirii în mână... Am aur, și de-aș zice de o mie de ori aur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de spălare a creierului, intoxicat cu ideea pericolului extern - reprezentat fie de țările „imperialiste”, fie de țările (foste) comuniste „eretice”. Evenimentele din decembrie 1989 l-au lipsit nu doar de funcția pe care a avut-o (cu efectul ei de omnipotență social-politică), dar și de privilegiile de care dispunea ca „bun român” aservit regimului Ceaușescu. * Victor Frunză (Revoluția împușcată sau PCR după 22 decembrie 1989, 1994) nu are o demonstrație propriu-zisă; cartea sa este un pamflet coleric la adresa Puterii postcomuniste din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc. Se simte mai ales bine, nespus de bine, ca și Lamartine, Într-un cămin-originar (acela din Anatolida). Locul ideal, deplin securizant, este așezat „sub tinda omnipotenței”, acolo unde se află tronul divinității. Dar acest spațiu-matrice este inaccesibil ca și spațiul adamian deschis În Imnul creațiunii: modele pierdute, teme, În poezie, de meditație tristă și de reverie euforică. În peisajul evului de cremene sînt, totuși, cîteva locuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al filologiei, decît latinitatea. Starea adamiană a limbii este aceea din preajma limbii de origine. Iată cum am putea explica erezia lingvistică a lui Heliade. Întoarcerea la izvoarele latine este o Întoarcere la starea de plenitudine și puritate a spiritului din preajma Omnipotenței. În Sfînta cetate, care după unii comentatori ar fi o Încheiere a poemului Anatolidei, Heliade dezleagă din nou fantezia lui aeriană. Cetatea ideală, rezidență a Mirelui-popol, este o „tindă cerească” ce unește tot ceea ce are mai pur materia și tot
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]