1,275 matches
-
film care se joacă după reguli bine stabilite de către regizor(i), suntem actori care nu au nici cel mai mic drept de a se abate de la scenariul prestabilit. Fie că jucăm într-un rol principal sau unul secundar, violența este omniprezentă. De la cei care dețin puterea militară, politică sau religioasă și până la omul de rând, aproape toți caută să genereze violență. Pe de altă parte, tot mai des constatăm un comportament violent atât la copii cât și la adulți. Violența poate
VIOLENŢA NAŞTE MONŞTRI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380709_a_382038]
-
vorbi despre o hetero-gestualitate care nu se lasă percepută decât global, torențial. 2) Le Souffle du Temps, cu un vocabular mai frust, mai colțuros, poate mai aproape de limbajul argotic, dar, culmea, mai fluent, a beneficiat de muzica lui Gerard Grisey. Omniprezentul Grisey și "bătătorita" Vortex Temporum, de data aceasta în versiunea ansamblului "Court-Circuit" condus de Pierre-Andre Valade. O versiune ce a mizat în primul rând pe slujirea elementului vizual, dansant și abia apoi pe sensul și detaliul sonor. De aici probabil
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
of Nyssa” ..., p. 366-367. footnote>. Unirea cu Dumnezeu dincolo de orice imagine și concept, în Sfânta Sfintelor. Însăși Cântarea Cântărilor este un tip de paradox. O imagine a lipsei de imagini, imaginea erotică a lipsei noetice de imagine, Preaiubitul este centrul omniprezent și întotdeauna evaziv al Cântării Cântărilor. Comentând asupra Cântării 1, 4: „Regele m-a adus în camera sa”, Sfântul Grigorie descrie sufletul (mireasa căutându-l pe Preaiubit într-un spațiu apofatic). A văzut buzele și pieptul Preaiubitului și s-a
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
se distrau mii de oameni. Erau nu mai puțin de 11 ringuri, fiecare cu stilul lui de muzică. Era imens“, zice el, descriind sunetul și culoarea anilor ’80. „Până când totul s-a stricat. Distracția a devenit afacere, industrie. Drogurile erau omniprezente, iar muzica house, din ce în ce mai dură“. Michael avea nevoie de o nouă formulă de viață, ce n-a întârziat: „Era într-o seară de miercuri, în 1997. Am intrat în Club Bar Madrid de pe Oxford Street. M-a atras mult ce-
Agenda2003-43-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281634_a_282963]
-
a U.S.R. încheie cercul de noiembrie al aniversărilor, vineri, 28 noiembrie, de la ora 12, în sala Orizont cu sărbătorirea a doi dintre creatorii iluștri ai locului: Cornel Ungureanu și Paul-Eugen Banciu, la împlinirea a 60 de ani... fiecare. Amfitrion gentil, omniprezent, atoateîntemeietor al acestei Timișoare construite din cărți, din cuvinte, profesorul Ungureanu se află mereu „În imediata noastră apropiere“, adică „La vest de Eden“. „Instituția Cornel Ungureanu“: toți o (re)cunosc, de scris a scris-o chiar Nicolae Manolescu, în „Orizont
Agenda2003-47-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281733_a_283062]
-
dragii noștri conducători auto pentru că situația se prezenta cu mult mai prost acum mai bine de-un veac și jumătate, adică atunci când la Timișoara se terminau lucrările primului „drum făcut”, cu alte cuvinte a întâiului drum pietruit al urbei. Noroiul omniprezent Prima descriere - și încă una augustă - despre starea drumurilor bănățene aparți-nea chiar kaizerului Iosif al II-lea, habsburgul opinând că ele au fost făcute de către „die liebe Natur” - draga Natură. Drumurile nu erau altceva decât simple urme de roți pe
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
vârstei de 60 ani într-un sat de la marginea mării. Singur în satul izolat de lume Narrowdean, faimosul actor, care își așterne pe hârtie memoriile, o întâlnește pe Mary, prima sa dragoste, față de care dezvoltă o adevărată obsesie. Marea este omniprezentă în roman sub forma unei forțe imense și incontrolabile, de care eroul cărții se simte deopotrivă atras și amenințat. Iris Murdoch: Marea, marea. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 259 000 lei.
Agenda2003-13-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280853_a_282182]
-
înțeles să-și înceapă activitatea noul O.N.C. Permutat din ultimul juriu C.N.C. în primul juriu O.N.C. (alături de doi regizori întru totul consensuali: Mircea Dragan și Sergiu Nicolaescu chemați, acum, să decidă - ei! - ce e valoros și ce nu!), omniprezentul gazetar pe post de critic de artă - mereu agreat pentru substituirea convenabilă - e din nou în cunoștință de cauză, dar se lasă mai puțin decît oricînd sedus de umbra vreunei neliniști problematice (Cont. id. euro., nr. 28-1995; respectiv, Ibidem, nr.
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
și, după ce îi dezafectează mecanică organică, o restructurează paradoxal, prin motricitatea morții, în singura arhitectură fermă: cea necro-mecanică.Aici, nu carnalitatea corporală mai este suportul material pentru dispozitivul proteic al puștii sau mitralierei, ci moartea devine proteză "carnala" - deteriorată, dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu poate fi înțeleasă mai bine prin raportarea la echivalentul ei contemporan: deconstrucția cyborgică. În cazul cyborgilor (ființe umane biocibernetice), simbioza
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
inventar al problemelor - importante și nu de puține ori inedite - nici, cu atît mai putin, o descriere a articularii compoziționale a volumului. Aș reduce observațiile mele în continuare, în continuarea dialogului, la o singură tema, nu principala, ci secundară, dar omniprezentă chiar atunci cînd e subiacenta: e vorba de modernism. Mircea Cărtărescu nu se mulțumește cu definiția postmodernismului că un curent literar sau artistic, nici nu înțelege prin el doar o perioadă, ci și-l reprezintă că pe o schimbare radicală
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
unor butelii, damigene cu apă, fier vechi, cărămidă, saci cu ceva greu etc. Am numărat 10 saci de ciment cred, pe o tricicletă! Te întrebi fără să vrei - cum poate o mână de om să ducă atâta povară? Smogul este omniprezent în aer, la fel ca în timpul olimpiadei, dacă nu mai rău. Este normal să fie așa, datorită în parte și demolărilor masive care se practică zi de zi. În locul caselor sărmane de oameni necăjiți, apar autostrăzi suprapuse și bijuterii arhitecturale
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
este o modalitate de a scrie prin care tradiția este în același timp lichidată și confirmată cu nostalgică iubire". Remarca mi se pare atît de importantă pentru că în ea stă, cred eu, actualitatea lui Thomas Mann. Un discret filon parodic, omniprezent, subminează autoritatea naratorului omniscient, aruncînd totodată valul unei ambiguități și a unui indefinit misterios asupra destinelor narate, a personajelor și întîmplărilor. E un parodic complex și flexibil, în măsura în care el funcționează intertextual dar și intratextual, ca o conversație între nuvele, între
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
argument au reușit, în cele din urmă, să-i dezguste pe destui dintre foștii săi suporteri din P.D.S.R. Setea de putere. Din măruntul trepăduș al marelui trepăduș Eugen Barbu, Vadim Tudor s-a metamorfozat, asemeni batracianului din fabula, într-un omniprezent "justițiar". E formulă care descrie, psihanalitic, dorința să oarbă de putere. În ultimul an, nici macar nu mai făcea eforturi de a-și ascunde scopurile. Nu era prilej cu care să nu ne anunțe, asemeni unui ceas defect de gară, câte
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
aceste figuri ale terorii stângiste franceze au migrat, acum, spre "zonele confortabile ale peisajului culturalo-mediatic. Glucksmann, Guy Lardreau, Bernard-Henri Lévy formează grupul ănoilor filosofia și denunță viguros comunismul, reclamându-se de la Soljenitîn. Gérard Miller ajunge un psihanalist cu reputație mondenă, omniprezent la televiziune și la radio. Alain Geismar, liderul charismatic, este înalt funcționar în Ministerul Educației s...ț". Dar vorba lui Gustaw Herling, locuitor și el, pentru mulți ani, al Arhipelagului Gulag" și căruia Alexandru Călinescu îi consacră articolul Destinul unei
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
să înțeleagă foarte mult din emoțiile personajelor. Romanul este, am mai spus, maniheist, însă emoțiile am încercat să nu fie. Cineva pe care-l detești poate să te înduioșeze, într-un alt capitol, și invers. Dar șansa? În roman e omniprezentă. În cariera dumneavoastră, ce rol a avut? Tot timpul m-am gândit că sunt un scriitor norocos. Sunt cărți excelente care n-au nici un succes, după cum sunt romane proaste cu succes planetar. Diferența o face șansa. De ce romanul ăsta de
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
sine - așa cum n-o face cu cei evocați -, și nu se ferește să recunoască, adesea, că în purtarea lui - în cazul convocărilor scriitoricești, la USR, în redacția revistelor etc. etc. - era inclusă și o mare doză de frică. O frică omniprezentă într-un regim opresiv, o frică pe care trebuie s-o fi resimțit - alături de anxietățile legate de propria- i creativitate de poet, speculează Agopian - chiar Nichita Stănescu (unul dintre defectele lui era... „frica de milițieni”) și pe care acesta din
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
spus că ar dori ca Ucraina să obțină sprijin politic, mai mult ajutor pentru trupele sale, ajutor în reforme și ajutor în domenii ca "lupta împotriva terorismului" și securitatea cibernetică. Klimkin a mai spus că pericolul unei invazii ruse este omniprezent, adăugând că trupele ucrainene au fost vizate de tiruri trase de pe teritoriul rus aproape zilnic și că Rusia a adus mercenari și arme în țară. Vineri, Ucraina a anunțat că artileria sa a distrus o parte dintr-o coloană blindată
Ucraina cere NATO și UE sprijin militar by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21837_a_23162]
-
lor. „Fake-urile” sunt în floare în magazinele din Big. Nu puține dintre acestea sunt pline de genți și rochii cu logo-urile unor branduri celebre. Putem distinge cu ușurință firme precum Louis Vuitton, Chanel sau Burberry. „Fake-urile” sunt un subiect omniprezent în zona Piața Sudului. Complexul „Aleea Castanilor” este situat vizavi de Big și lângă mall-ul Sun Plaza. Nu e de mirare că multe dintre modelele firmelor din mall se regăsesc, în copii mai mult sau mai puțin fidele, pe
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
peste case de mahala cu interioare kitsch; peste cinematografe proletare și filme cu "gerarfilip". Demnă procreatoare a lui Mircică, "mămica" este și ea posedată de demonul fantasticului. Purtându-și imprimat pe trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
la început de secol, în galopantă evoluție. Prima sa fază e una "patriarhală", caragialescă am spune, ghidîndu-ne după doza de umor ce intră în descrierea sa, apreciat, în pofida distincției între mahala și "centru" (distincție atît de relativă în lumea Miticilor omniprezenți!), pentru "dulceața vieții" și "pitorescul promiscuităților": "Viața în Bucureștiul de atunci era patriarhală, leneșă, de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul avea fața unui tîrg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Bogdan Ficeac - știu că o asemenea "puritate" precum cea propovăduită de ei este imposibil de atins în viața reală a celor pe care îi conduc. Dar ei pornesc războiul total împotriva "impurităților" tocmai pentru a crea o lume a vinovăței omniprezente. Standardele impuse indivizilor fiind imposibil de atins, fiecare dintre aceștia va avea, mai mult sau mai puțin instinctiv, un sentiment de vinovăție sau chiar de rușine. De asemenea, el se va aștepta ca, mai devreme sau mai târziu, să fie
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
analize" asemănătoare cu cele din proza occidentală. Așadar, un bărbat și cîteva femei care gravitează în jurul său; fantoma tatălui ambiguizează și mai mult acest ciudat tablou de familie. Kawabata este în primul rînd un mare creator de "situații" inedite. Deși omniprezent ca personaj, o perspectivă corespunzătoare lui Kikuji este foarte greu de găsit. El este manipulat și în planul acțiunii, și în plan narativ de intriganta Chikako sau de suava Ota. Cînd aceasta din urmă moare, fiica sa, Fumiko, începe, la
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse față în față.Tema canibalismului, a gazdei-căpcăun ca figură a unei ospitalități excesive este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura lui Ulise la Calipso, care nu ar fi de altfel decît reluarea unei tradiții de povești foarte vechi. Înghițirea, îngurgitarea, devorarea sînt fantasme care reactivează o teamă originară în relație cu celălalt: pierderea identității
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
atmosfera (și intriga) se aseamănă de multe ori cu aceea din La țigănci, apoi migrează spre Cezara lui Eminescu - un vertij de locuri comune din manualele de literatură de liceu. Trebuie spus că stereotipia (înțeleasă negativ, în acest caz) este omniprezentă - din text nu am dedus asumarea acestui amalgam din partea autoarei. În cele două proze reușite, ea reușește să scape de tirania acestor reminescențe, reușește să fie originală. Tematica urbană aduce o perspectivă aparte, o privire atentă a realităților anilor '90
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]